RECENZIE / O mărturie importantă a rezistenței eroice a armenilor din Van

Jean-Pierre Kibarian este cel care s-a ocupat să apară traducerea în franceză a unei cărți remarcabile, care descrie în detaliu modul în care 1300 de armeni au reușit să țină piept celor 12.000 de soldați turci. O mișcare de autoaparare care a servit ca pretext  Junilor Turci pentru planurile lor de genocid.

“După ocuparea Vaspurakanului de ruși, am putut să circul puțin în regiune; am văzut diversele locuri ale masacrelor și ale faptelor eroice, am ascultat poveștile martorilor oculari și ale oamenilor cu funcție, am observat puterea poporului armean prin intermediul guvernului său provizoriu în Van. În cele din urmă, am văzut cu ochii mei marele exod din Vaspurakan unde am putut experimenta cu desăvârșire tulburarea emigrantului în timpul acestui marș colectiv […]M-am străduit să descriu, în limita capacităților mele, faptele așa cum s-au întâmplat “, a scris A-Do în prefața cărții sale Van 1915, Marile evenimente din Vaspurakan. Născut în Nor-Bayazid în 1867, Hovhannes Ter Martirosyan, zis A-Do, era în anii 1900, la Erevan, un intelectual respectat. El este autorul unicului studiu detaliat al conflictului armeano-tătar care a avut loc între 1905 și 1906, și al cărții Mișcarea de eliberare în Rusia, care i-a adus o vizită în închisoare. După călătoria în Armenia Occidentală, a publicat în 1912 o carte despre vilaietele Van, Bitlis și Erzerum. A-Do ajunge în Van pe 14 iulie 1915, după ce orașul fusese eliberat pe 4 mai 1915, grație vitejiei armenilor care rezistaseră șase săptămâni și a înaintării trupelor rusești care fusesera precedate de regimente de voluntari armeni. Până pe 25 iulie el a a strâns mărturii cu privire la luptele de autoapărare ale armenilor din Van și din această provincie precum și despre masacrele în masă comise, contribuind astfel, cu surse importante, la istoriografia genocidului. “Acesta este un document foarte important, deoarece este plasat înainte de genocid, spune Yves Ternon. Acesta arată că ne aflăm într-o perioadă de război între ianuarie și aprilie 1915 și că planul Junilor Turci, în orice caz al lui Cevdet, Valiul (Nota editorului: guvernator) Vanului, era de a extermina în totalitate armenii.“

O precizie extraordinară

“Nu a fost vorba de organizarea unui genocid unde bărbații erau separați , femeile și copiii erau deportați, acolo au omorât pe toată lumea, spune istoricul. Cu o precizie și detalii extraordinare, cu documente pe care nu le-am văzut niciodată, cu numele victimelor, această cronică arată modul în care armenii au rezistat de multe ori pâna la ultimul “. A fost stabilit un guvern provizoriu, care a durat 70 de zile, iar noi avem detalii chiar și despre liniile bugetare mulțumită lui A-Do. Dar, speranțele armenilor au fost de scurtă durată deoarece trupele rusești au părăsit tabăra în 48 de ore, refuzând să lase arme populației care, ne având cum să se apere, trebuie să fugă de dezastru spre est. Acest exod a fost o tragedie, deoarece, în afară de turci, armenii au căzut  pradă kurzilor și cricasienilor.

Corectitudine și obiectivitate

Din Van, A-Do și doi dintre camarazii săi au adus înapoi la Echmiadzin aproape 200 de manuscrise. La întoarcerea în Erevan, A-Do a clasat și a studiat informațiile pe care le-a adunat: “Datele cercetătorului trebuie să fie transcrise cu exactitate, astfel încât istoricul să le poată studia în mod corect și obiectiv”, scrie el cu modestie. Și asta este ceea ce au făcut istoricii armenofoni care au folosit informațiile furnizate de A-Do a cărui carte a fost publicată în Erevan în 1917. “Există în această operă interpretări ale evenimentelor pentru care am avut nevoie de mai mulți ani pentru a le înțelege cu documentele pe care le-am avut la dispoziție “, spune Yves Ternon. Cu toate acestea, în mod bizar, această carte a rămas aproape un secol necunoscută publicului larg. “Oricât de incredibil ar părea, această carte nu a fost nici reeditată nici tradusă”, se miră Jean-Pierre Kibarian căruia îi datorăm ealizarea acestei ediții. Dar acest pasionat de istorie nu s-a mulțumit doar cu realizarea ediției în franceză a textului lui A-Do. Cartea care a văzut lumina tiparului grație sprijinului acordat de Fundația Calouste Gulbenkian, prezintă, pe langă o iconografie remarcabilă, care reprezintă rezultatul unei cercetări îndelungate și tenace, o biografie a autorului, note explicative, anexe, un index și 9  hărți reproduse și transliterate în franceză, dintre care 4 hărți extensibile în culori.

O poveste impresionantă

“Îi sfătuiesc pe toți cei care doresc să știe ce s-a întâmplat la Van în 1915 să citească această carte excelentă editată de Jean-Pieire Kibarian cu hărți de o precizie remarcabilă“, spune Yves Ternon. Cu toate că este plină de indicații geografice, statistici și o mulțime de informații, această carte nu este un raport destinat doar istoricilor. Autorul descrie cu emoție episoade sângeroase în care poporul său a căzut victimă. “Aceasta este o poveste atât de impresionantă incât, atunci când am recitit-o, atât soția mea cât și eu a trebuit să ne întrerupem din când în când munca”, spune Jean-Pierre Kibarian care a inclus în textul lui    A-do mărturiile Doctorului Ussher, un medic misionar american precum și cele ale unui ofițer venezuelean, Nogales, recrutat în rândurile Armatei a 3-a  după purificările lui Enver, care a condus asediul Vanului.

„O panteră în formă umană”

În cartea sa Patru ani sub Semilună, reeditată în 2003, Nogales îl descrie pe Cevdet, valiul Vanului și cumnatul lui Enver Pașa ca “o panteră în formă umană“, subliniază violența trupelor turcești și admiră curajul armenilor care se luptau cu energia disperării.

Dupa publicarea cărții sale, A-Do a continuat să strângă poveștile numeroaselor atrocități comise de turci și kurzi, în special cele împotriva armenilor din  provincia Aghbak. În 1919, el s-a alăturat Haycoop unde a ocupat timp de treizeci de ani postul de director al departamentului de statistică, timp în care și-a continuat munca de cercetare. Abia în 1922 se căsătorește cu văduva unui patriot mort în luptă, care îi va aduce pe lume două fiice. A-Do se stinge din viață la Erevan, în 1954, la vârsta de 87 de ani.

Elisabeth Baudourian

Nouvelles d`Armenie

traducere de Silvia Terzian

by Mihai Stepan Cazazian