RECENZIE / Memoria memoriei mele

Nu cu mult timp în urmă, domnul Gianni Schilardi, directorul Editurii Argo din Lecce (Italia) www.argoeditrice.it, de care mă leagă o sinceră prietenie, mi-a dăruit una din multele cărţi pe care le-a publicat de-a lungul anilor şi pe care a tradus-o personal din limba franceză. Textul în limba italiana se intitulează “Memoria della mia memoria” [Memoria memoriei mele], și a fost scris de Gérard Chaliand. Cartea face parte din frumoasa Colecţie Il pianeta scritto. Letterature dal mondo [Planeta scrisă. Literaturi din lume] pe care editura Argo o îmbogăţeşte an de an. După ce am    citit-o m-am gândit să fac cunoscut conţinutul acestei scurte povestiri, care a fost scrisă între 1978 şi 2002.

Gérard Chaliand autorul ei, este un cunoscător în domeniul geopolitic, specializat în analiza conflictelor, dar în acelaşi timp este şi un poet cât şi o persoană care cultivă literatura populară. Pe scurt, iată câteva din operele sale cele mai recente: “America in back, les nouveaux Césars du Pentagone” (cu A. Blin), Perrin 1998; Atlas du millénaire, la mort des empires, 1900-2015 (cu I.P. Rageau), Hachette 1998; L’héritage occidental (cu S. Mousset), Odile Jacob, 2002; Anthologie de la poésie populaire kurde, L’Aube 1997; La marche têtue, seguita da Feu nomade, L’Aube 1996. Coperta cărţii (titlul original: Mémoire de ma mémoire, ãJulliard 2003) înfăţisează Biserica armeană din Sohrul. Iată ce scrie autorul: “Memoria memoriei mele nu reprezintă ceea ce am trăit, dar tot ce am moştenit. Ecoul unui trecut. Este partea adâncă a povestirii mele. De mic copil mi-a fost trausmisă tragedia cheagului de sânge pe care-l aveam în pumn în ziua naşterii mele şi pe care am vrut s-o uit”.

Gérard Chaliand, pentru o lungă perioadă din viaţa sa a încercat să uite faptele din 1915, care distruseseră familia sa. Numai azi, prin intermediul acestei povestiri, a decis să răscolească trecutul împreună cu istoria poporului său. Această scurtă carte descrie masacrele teribile îndurate de poporul armean, pe care autorul ani de zile le-a şters din mintea sa, dar până la urmă, le-a aşternut pe hârtie, ca o mărturie, ca o dovadă, ca o datorie faţă de stăbuni. Cartea nu are pretenţia să fie recunoscută ca un document, dar drama evenimentelor povestite demonstrează cum neliniştea sufletească a autorului nu s-a domolit.

Toţi sunt morţi Autorul este urmaşul unui popor masacrat şi dispărut de pe hărţile geografice.

Romanul vieţii sale începe de la bunicul său născut în 1875 la Marash în Cilicia, fiul unui armean ce avea o ţesătorie şi o cafenea şi a cărui viaţă fu curmată în 1895 pentru că nu şi-a renegat propria religie. Tatăl autorului la rândul său comerciant, devenit între timp un mare demnitar reuşeşte datorită acestui lucru să se salveze împreună cu familia sa.

Autorul descrie cu multă exactitate şi obiectivitate evenimentele istoriei acelor vremuri în mod special începuturile primului război mondial când s-au declanşat sinistrele acţiuni împotriva armenilor.

Chaliand îşi aminteşte de bătrânele copilăriei sale, îmbrăcate mereu în negru, cu ochii uscaţi, cu privirea fixă asupra unei dureri izvorâte din cenuşa încă vie, un cor mut al uitării imposibile. Un trecut în faţa căruia autorul se închină înţelegând dorinţa strămoşilor săi să rămână ei însuşi.

Gérard Chaliand, în schimb a urmat drumul vieţii sale; a luptat pentru cause importante alături de alte popoare, în trei continente, şi nu i-au plăcut niciodată nenumăratele forme de naţionalism bazate pe excluderea Altuia.

Datorită contactului cu alte culturi şi-a înţeles mai bine străbunii, care din nou ocupă un loc primordial în grădina secretă a sufletului său iar urmele lor se găsesc din nou, în paşii săi. Este just, ca la sfârşit, să se accepte rana originei şi să se simtă durerea ultimului adio, un cântec de dragoste şi de moarte ireductibil.

Simona Paula Dobrescu

autoarea recenzie alături de Gianni Schilardi, directorul Editurii Argo

by Simona Paula Dobrescu

Website