RECENZIE / Binecuvântează crucea aceasta de spice…

Benedici questa croce di spighe…”. Antologia di scrittori armeni vittime del Genocidio. A cura della Congregazione Armena Mechitarista, invito alla lettura di Antonia Arslan, Ares, Milano 2017.

[Binecuvântează crucea aceasta de spice… Antologie armenească îngrijită de Congregația Armeană. Îngrijitori: Suren Gregorio Zovighian și pr. Hamazasp Kechichian. Invitație la lectura Antoniei Arslan. Editura Ares, Milano 2017].

Congregația Mechitaristă Armeană a dorit cartea această foarte utilă și interesantă, care a apărut după Expoziția despre Genocidul sau Marele Rău, îngrijită de Parintele Vart. Vahan Ohanian. Este vorba de o expoziție care a fost vizitată  inclusiv de Ambasadorul Armeniei, dar și de persoane de orice condiție socială.

Antologia aceasta este specială: trebuie să o citim, sau mai bine spus să o medităm în încăpărea secretă a iubirii noastre lângă locul în care facem meditațiile noastre: Este o carte sfântă. Ea conține poezii și proze scrise de  poeți și scriitori armeni care au fost jertfa  Marele Răului, adică a Genocidului. Dar poezile lor au atins vârfurile literaturii și vieții fără de sfârșit.

Toți autorii au fost uciși de turci în primul an al Genocidului:1915.

Abatele General Pr. Vardapet Elia Kilaghbian, a scris un scurt, dar foarte ilustrativ, cuvânt înainte (Premessa). Domnul dr. Suren Gregorio Zovighian și părintele vardapet Hamazasp Kechichian au ales textele.

Cîteva poezii apăruseră și în alte cărți de pildă în Antologia della Poesia Armena, îngrijită de pr. Gianascian[1], în anul 1963, sau în cele două cărți ale doamnei Profesoare Antonia Arslan care conțin poeziile lui Daniel Varujan[2].

Și în Antologie de poezie armeană clasică și contemporană, îngrijită de Sergiu Selian găsim niste poezii ale poetului martir Daniel  Varujan (1884-1915) al cărui nume era Daniel Cipukkarian.

Să discutăm despre titlul Antologiei: este extras dintr-un vers al poeziei poetului martir Daniel Varujan, ,,Croce di Spighe” [- Cruce de spice], care are și un subtitlu: ,,Sull altare della Vergine” –[ Pe altarul Fecioarei] pe care o găsim și în lima italiană[3].

Este vorba de o poezie-rugăciune în care poetul cere binecuvântarea Maicii Domnului și o roagă să dea câmpurilor „o vară de aur și o primavară de perle..”.

Daniel Varujan

Krikor Zohrab

           În Antologie găsim o selecție ale poeților Daniel Varujan, Siamantò (pseudonimul numelui Adom Yargianian (1878), Rupen Sevag (Pseudonim de Rupen Cilinghiarian, 1885), părintelui Garabed der Sahaghian, mechitarist (1882), care s-a comportat ca un preot până la capăt, dedicându-se în mod minunat oferirii dezlegării conaționalilor săi deportați, stingându-se la doar 33 de ani, Ardashes Harutiunian (1873), avocatului și parlamentarului Krikor Zohrab (1861), Rupen Zartarian, “socotit  drept  prințul prozei  armene occidentale (născut în 1874)”, Dikran Ciögürian, născut în 1884, Tlgadintzì (pseudonim Hovhannes Harutunian, născut în 1860), Hrant (pseudonim de Melkon Gürgian, născut în 1859, Yerukhan (pseudonim de Yervant Sërmakeshkanlian (născut în 1870)  și în sfârșit  Kegham Parseghian (născut în 1883).

          Au tradus poeziile și proza Suren Gregorio Zovighian și pr. vardapet  Hamazasp Kechichian, Sona Harutynian, docentă la Universitatea Ca Foscari din Veneția, Alfred Hammat Siraky, care are o experiența de trăducator, Giuseppe Munarini, Gabriella Uluhogian, Profesoara emerită la Universitatea din Bologna,  care ne-a părasit acum un an.

Rupen Sevag

părintelui Garabed der Sahaghian

          Au colaborat profesoarele Antonia Arslan, Paola Mildonian și Aurora Zovighian.

          Deci firul roșu care unește autorii este martiriul, jertfa, darul vieții.

          Fiecare autor este prezentat de îngrijitori. Importantă este introducerea, în care se parcurge nu numai zilele grele începute la 24 aprilie 1915, anul în care a început Genocidul, ci dă referințe sintetice despre cultura armeană și din secolele trecute, cu cele două dialecte care se vorbesc respectiv în Anatolia, Liban, Siria și Diaspora și în Armenia și Persia.

          Doresc să amintesc că ei nu doar  nu au trădat credința noastră creștină, ci, ca și Rupen Sevag, au îndemnat pe cei mai slabi să nu păresească religia creștină, căci este mai bună moartea decât aposztazia. Amintesc așadar celor care afirmă că Genocidul nu a fost o gâlceavă religioasă, că multor armeni li s-a oferit viața în schimbul trecerii la Islam. Pentru lucrul acesta aveau la dizpoziție 24 de ore. Aș dori să spun că marea majoritate, la fel ca Sevag, n-au cedat: au preferat mai bine moartea decât trădarea. Din aceasă cauză ei sunt vii în fața noastră și a oamenilor viteji de pretutindeni.

          Nu numai poeziile au farmecul lor, ci și prozele, scrisorile, care ne prezintă personaje simple și nenorocite. Aș dori de pildă se amintesc de Krikor Zohrab cu proza lui Geiran. Afirmă profesoara Antonia Arslan:<< Un exemplu este povestirea Geiran, istoria clară și perfectă a două, ba chiar trei realități care se încrucișează: tânărul avocat di Costantimopoli, cei doi concurenți (banditul feroce și polițistul) care și-au jurat ură veșnică dar sunt prieteni din copilărie și provin amândoi din Daghestan, și mediul provincial al micului oraș unde are loc procesul>>[4].

          Aș dori să amintesc și cuvintele Abatelui P. Elia Kilaghbian care amintește legătura autorilor cu trecutul creștin și național, cu lumea creștină strămosească, care a început cu convertirea Armenei la Creștinism, cu Tiridat al III-lea și cu Sf. Grigore care a luminat prin credință și botez un neam care a cunoscut drumul Cruci[5].

Giuseppe Munarini

Corespondent „Ararat” Padova(Veneto) Italia

______________________

[1] P.  Mesrop Giamascian [ a cura di-], La Poesia armena. Poeti armeni dell’Ottocento e del Novecento, Edizioni Maechitar, Venezia San Lazzaro, 1963, pp, 221-233.

[2]cfr. Daniel Varujan, Il canto del pane. A cura e con introduzione di Antonia Arslan. Traduzione di Antonia Arslan e Chiara Haïganush Megighian, Ed. Guerini e Associati, Milano 1991; cfr. Daniel Varujan, Mari di grano e altre poesie. A cura e con introduzione di Antonia Arslan e Alfred Hemmat Siraky, commenti alle poesie di Siobhan Nash-Marshall, Edizioni Paoline, Milano 1995. cfr. Sergiu Selian, [Îngrijitorul ],Antologie de poezie armeană clasică și contemporană. În românește de Dumitru M.Ion, Carolina Ilica și Haralambie Grămescu. Prefață și prezentări de Sergiu Selian, Biblioteca pentri toți, Editura Minerva, București 1981, pp. 245-251.

[3] Daniel Varujan, Mari di grano e altre poesie. A cura e con introduzione di Antonia Arslan e Alfred Hemmat Siraky,op. cit., pp. 133/134.

[4] cfr. Benedici questa croce di spighe…”. Antologia di scrittori armeni vittime del Genocidio, op. cit., pp.12-13.

[5] cfr. Benedici questa croce di spighe…”. Antologia di scrittori armeni vittime del Genocidio, op. cit., p.6.

by Giuseppe Munarini