RECENZIE / ARMENIA PE HĂRȚILE ISTORIEI
Nu am idee de ce expoziția de anul trecut de hărți istorice cu subiect ARMENIA, a avut o audiență atât de slabă. Insuficientă popularizare sau lipsa de interes a publicului? Un anumit segment al cititorilor este totuși interesat de cele ce ne poate spune istoria și hărțile ei geografice. Tot anul trecut editura CORINT /istorie/, a publicat un prestigios Atlas Istoric DUBY. Traducerea din limba franceză de Lia Decei. Un volum editat în condiții de lux pe 350 pag.
Aflăm că Georges Duby (1919-1996) a fost un mare istoric francez, profesor la Colege de France (1970-1991), și membru al Academiei Franceze din anul 1987. A coordonat mai multe opere colective : Histoire de la vie privee (5 volume, 1985-1987), și a fost tradus în limba română de mai multe ori : Vremea catedralelor: arta și societatea, 980-1420, apoi Cavalerul femeia și preotul, Căsătoria în Franța feudală, Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului.
Atlasul istoric, coordonat de Georges Duby, a fost publicat de prestigioasa editură Larousse în repetate rânduri de fiecare dată revăzut și adăugit. Prezenta traducere folosește ediția din 2007. Cuprinsul bogat și detaliat ne poartă succesiv de la Preistorie șî Antichitate, trecând prin Evul Mediu, Epoca Modernă, Secolul al 19-lea, până la începutul secolului 21, fiecare secțiune împărțită în respective subdiviziuni. Fiecare secțiune are în deschidee o cronologie detaliată pe epoci și țări iar hărțile ,de a căror calitate excepțională nu mai trebuie să pomenim,sunt însoțițe de texte clare și precise.
Răsfoind acest impresionant atlas istoric urmărim apariția și drumul strămoșilor noștrii, dar și al vecinilor. Cronologia (tabele) curge inițial pe patru coloane (Orientul Apropiat, Europa, Asia și America).Aceasta permite urmărirea evenimentelor din diferite zone ale lumii în paralel cu cele ce au avut loc cam în acelaș timp. Putem vedea cum în timp ce unii pasc oile cu convingere, alții în acelaș timp ridică monumente de arhitectură, miniază manuscrise scriu pravile și versuri sau cronici, etc. Aici găsim fondarea statului Urartu (850-800) și apoi dispariția acestuia (600). Harta Anatolia antică (6500-500 î.H.) ne arată amplasamnetul orașelor Erebuni, Teișebanini, Argiștihinili, Tușpa (Van-Tosp, n.n.) toate urartiene. Alepul apare pe o hartă ce reprezintă sec 16-15 î.H. Iar Urartru mai este prezent în secolele 9-7 î.H. Armenia apare și în cadrul Imperiului Ahemenid (pers) unde este indicată și localitatea Van. (556-330 î.H. ) Harta expediției lui Alexandru (334-323 î.H.) menționează și ea Armenia. Lumea elenistică (sec II î.H. prezintă Armenia cu frontierele sale. Noi știm că e vorba de regatul lui Artașes. În restul Anatoliei…Cappadocia, Pont, Pergam, Galatia, Bithinia, și cam atât. Vorbind de lumea celtică vedem pe Dacii și Srmisegetuza. (sec. 8-2 î.H.)Pe drumurile romane din sec. II d.H. apar localități precum Cesareea, Melitene (Malatia n.n.) Erzurum -în Asia Mică, și Porolissum și Ulpia Traiana în Dacia.
Harta „Răspândirea creștinismului în Imperiul Roman în 395” Armenia este colorată ca zonă „regiune în care creștinismul s-a instalat”. Pe o altă hartă vedem Armenia ca regiune evanghelizată în 395. Oare să nu fi aflat marele istoric de anul 301 de oficializare a creștinismului în Armenia și de evanghelizarea timpurie apostolică? Harta care ne arată expansiunea islamului în vremea Omeyazilor (661-750) menționeaza și Armenia. La fel ca și cea a Abbasizilor. Primele imperii turcice staționate dincolo de marea de Aral datează din anii 540-946. În secolele 8-9 Armenia e în cuprinsul regiunilor creștinate. Pe harta Imperiului Bizantin în vremea lui Vasile al II-lea (sec 10-11) apare micul stat ANI și Vaspuraganul. Ani este o achiziție ulterioara și anume la anul 1045. Selgiucizii apar în Asia Mică pe o harta din anii 1147-1149. Prezentarea împeriului bizantin al Comnenilor (sec.12-13) prilejuește și indicarea Regatului Armean al Ciliciei cu capitatla la Tarsos cuprinzând și Ciprul. În anii 1202-1204, regatul Armeniei Mici se restânge și nu mai are jurisdicție asupra Ciprului care devine independent.El mai apare și pe harta relațiilor Imperiului Venețian (sec 12-13). Statele mediterane din sec 13 și până la începutul sec. 15 cuprind și Regatul Armeniei Mici (1198-1375). El mai apare și pe harta „Lumea occidentală între 1270-1454”. Harta Imperiului mongol în sec. 13 ne arată ca Armenia Mică ținea piept uriașului năvălitor păstrându-și independența. Imperiul lui Timur Lenk e prezentat în special prin drumul incursiunilor sale care, evident, taie Armenia (Van-Erzerum). (sec.14-15) . În sec 16-18 Armenia figurează în marginea împeriului otoman.
Armenia mai apare pe o harta din atlas abia la „Europa între 1919-1923” Ea cuprinde Van-ul și deține coasta Mării Negre în partea de sud-est. O mai găsim pe harta „Conflictele din Caucaz, 1992” unde are frontierele de astăzi. Este figurat, firește și Arțakhul (Nagorno Karabagh )
Atlasul se încheie cu un bogat index alfabetic de nume și localități.
Nu oricine este interesat de istorie, dar cine este nu poate să nu aibă acest atlas în biblioteca sa.
ARPIAR S.