RECENZIE | Antonio Guardavaglia :

La Dacia Ripense e la Dacia Mediterranea nella Descrittione delle Misie, Dacie e Illirico (1698) di Luigi Ferdinando Marsigli [ Academia Romena, Centro di Studi Transilvani, Cluj-Napoca, 2020. pp. 293.]

Dacia Ripense și Dacia Mediteraneană în Descrierea Misielor, Daciei și Illiria ( 1698) a lui Luigi Ferdinando Marsigli. [Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2020, pp. 293].

Volumul de față are ca autor un profesor din Padova care a a studiat limba și literatura română la Universitatea din Cluj, fiind atras de istoria și literatura poporului român. După licența obținută, cu nota maximă și laude, la Universitatea din Padova,  a urmat studiile de doctorat în orașul Cluj-Napoca unde a obținut în anul 2018 doctoratul  în istorie cu mențiunea, summa cum laude, susținând teza ( tratată în acest volum) cu cu prof. univ.dr. Ioan-Aurel Pop, în prezent Președintele Academiei Române.

Această carte a apărut în mai puțin de doi și va fi tradusă și în limba română.

Luigi Ferdinando Marsigli a fost un nobil din Bologna care a trăit între anii  1658 – 1730. Este dificil de a afirmat că a fost specialist intr-un anumit domeniu, fiind militar, geolog iubitor de științe, mai ales de botanică.

Nu este acesta locul pentru a parcurge viața lui dar doresc să subliniez câteva aspecte din viața acestuia. Trebuie spus că nu era primul născut al contelui Carlo Francesco și al doamnei Margherita Hercolani. Fratele lui, monseniorul Anton Felice (1651-1710) a fost episcop de Perugia, această figură ecleziastică renunțând la dreptul de prim născut.  Luigi Ferdinando Marsigli a fost o persoană cultă și erudită. El a frecventat atât universitatea din orașul natal cât și universitatea din Padova dar fără a definitiva studiile sale. Înainte de a fi recrutat în armată s-a dus la Napoli unde a vizitat Campi Flegrei,(zonă vulcanică). S-a dus apoi la Constantinopol în 1679, unde a rămas timp de  aproape un an.

În ceea ce era pe vremuri capitala Imperiului Otoman este foarte posibil să fi cunoscut și armeni dar nu avem mărturii în Autobiografia lui. Când s-a întors la Veneția a stat la Filippopoli unde s-a întâlnit cu Mitropolitul Dionisie care a fost Patriarh de Constantinopol, care la informat despre situația Bisericilor grecești, armene și despre cultul mozaic.

Lucrarea lui Osservazioni intorno al Bosforo Tracio (Observații despre Bosforul Tracic) a fost scrisă în anul 1680. Profesoara universitară de origine armeană, Gabriella Uluhogian (†2016), a lăsat un studiu cu titlul Un’antica mappa dell’Armenia ( o veche hartă a Armeniei) în care sublinează că interesul și întâlnirea cu armenii din partea lui Marsigli s-a produs în timpul primei lui opriri în Constantinopol, împreună cu guvernatorul Civran. Totuși în Autobiografia lui nu sunt amintiți armenii ci personalități turcești și evreiești. Ținând seama totuși de originea lui nobilă socotesc că el a avut fără îndoială contacte cu cei de naţionalitate armeană. Presupunem că a avut contacte cu Patriarhul Iacob Ĵułayec’, care era deja bolnav și care i-a încredințat lui Marsigli, la întoarcerea sa în Italia o profesiune de credință catolică. Un fapt care nu a fost până acum aprofundat și merită cercetat.

Cu anul 1682 a început cariera militară a lui Marsigli în armata împăratului Leopold I. Nobilul bolonez a fost rănit și a căzut prizonier în mâinile turcilor în apropierea râului Rába și a fost vândut drept sclav. El participa la bătălia de la Viena din 1683. A fost răscumpărat în anul următor și a urmat o perioadă în care el a scris numeroase opere, până la Tratatul de la Karlowitz din1699.

Marsigli a procurat o hartă, intitulată Tabula Chorographica Armenica, care avea mai multe foi de hârtie lipite peste o pânză cu dimensiunile de: 358 x 120 cm, cu litere armenești groase numite “bologir”, o scriere rotundă care a fost realizată în anul 1692 de către Eremia din Constantinopol (Eremia Č’ēlēbi K’ēōmiwrčean, 1637-95) și de către fiul lui Tēr Małak’ia, apoi a fost prezentată nobilului militar în primăvara anului 1692.

Harta indică orașele în funcție de importanța lor, sediile episcopale și mănăstirile. Cu simbolul unui palmier sunt evidențiate schiturile de maici iar cele de călugări cu măslin. Încercuite cu auriu sunt locurile de martiriu și mormintele sfinților, iar culorile ramelor au o funcție caracteristică și delimitează scurtele inscripții:  culoarea verde evidențiază locurile sfinte sau locașurile care sunt sub jurisdicția Catolicosatului de Cilicia, albastrul – Catolicosatul din Akhtamar ( insula de pe lacul Van), galben cel din Gandzasar și roșu cel din Ecimiadzin.

Recent această lucrare cartografică a fost admirată de către Președintele  Armeniei, Armen Sarkissian, cu ocazia primirii Sigillum Magnum di Ateneo, distincția academică pe care l’Alma Mater din Bologna o oferă musafirilor cei mai de seamă.

Când a călătorit în Transilvania, țara unde a avut contacte în diferite perioade, pentru aproape douăzeci de ani, Luigi Ferdinando Marsigli a fost uimit de prezența mai multor națiuni, întrucât vorbește de un chaos di nationi, adică de un haos al națiunilor, el îi  menționează nu doar pe unguri, ci și pe “siculi” (Székely în limba maghiară, Secui în românește). Nu îi omite nici pe armeni despre care spune că Naţia lor supponesi che mantenga l’antica unione alla Chiesa apostolica armena, adică se presupune că ei au păstrat unitatea cu Biserica Apostolică Armeană, care nu era în deplină comuniune cu Papa căci aveau legătură cu Bisericile necalcedoniene.

Profesorul universitar Ion Cârja subliniază:

“Teritoriul transilvan a reprezentat pentru nobilul bolognez ocazia de a aprofunda diferite aspecte, de la cele geo-morfologice la cele istorice, locale, lingvistice și geografice, cu interes care în mod sigur nu avea legătură numai cu rolul său militar, ci intersecta diferite domenii ale științei și îi permitea să traseze un cadru care, fără pretenții de exhaustivitate, îi apăruse ca fiind complet. Am dedicat o privire specială părintelui iezuit Antonio Possevino (1533-1611) care a scris o lucrare despre Transilvania în cinci cărți, în care sunt reproduse informații interesante despre acest teritoriu.[…]

 Lucrarea s-a focalizat pe ideea că lui Marsigli despre Dacia, în sensul redescoperirii latinităţii originilor. Lucrarea nobilului bolognez se baza în principal pe experienţa personală, chiar dacă el se străduia să găsească unele surse pentru o exegeză mai completă sau pentru a face un excurs istoric. Transilvania este, astfel, descrisă într-o manieră minuţioasă, ceea ce nu se poate spune despre alte teritorii, precum Moldova, regiune cu care Marsigli nu a avut relaţii directe dar care fiind legată de celelate Principate, din dorinţa de a fi complet, i-a suscitat un viu interes, în timp ce cu Valahia Marsigli a înreţinut un raport ce poate fi definit ca fiind intermitent”

(vezi https://doctorat.ubbcluj.ro/ro/sustinerile-publice-ale-tezelor-de%20doctorat/?an=2018&luna=5&facultate=7&domeniu=0)

În ceea ce privește acest subiect trebuie subliniat că Marsigli nu era la curent despre ceea ce se întâmpla în Transilvania, după trecerea episcopului Oxendius Verzerescu (1691-1715) la confesiunea armeano-catolică și armenii din Transilvania au fost supuși jurisdicției episcopilor latini printr-un vicar de rit armean sau biritualist.

În prezent comunitatea armeano-catolică din Transilvania depinde de Romániai Katolikus Örmények Ordinariátusa, (Ordinariatul Armenilor Catolici din România sau Ordinariatus pro armenis catholicis in Romania) și are un preot paroh la Gherla în persoana Pc. P. Küsmődi Attila, care ține de Arhiepiscopia de Alba Iulia, al cărui arhiepiscop este Excelența sa mons. Gergely Kovács, de la data de 24 decembrie 2019 urmașul Înaltpreasfințitului  Mons. György-Miklós Jakubínyi.

Cartea profesorului Guardavaglia merită să fie citită și datorită conținutului bogat de manuscrise care sunt reproduse. Marsigli ne permit astfel să ne apropiem de realitate românească și ne ajută să înțelegem mentalitatea acestui militar, nobil și gânditor italian.

.          

Observația Acad. Ioan-Aurel Pop:

„Oltre a ciò, il libro di Antonio Guardavaglia studia in modo approfondito uno dei manoscritti inediti del Marsigli, la Descrittione delle Mesie, Dacie e Illirico, prestando la dovuta attenzione alla personalità dell’autore, al contesto dell’epoca in cui l’opera è stata scritta e al valore scientifico e letterario dello scritto. La ricerca è condotta con metodo scientifico rigoroso, che segue tutta una serie di aspetti intesi ad illustrare in modo esauriente la personalità dell’autore dell’opera, frutto di un percorso formativo in cui la parte più importante spettava all’esperienza diretta, alla scoperta e all’assimilazione, attraverso il contatto diretto.”

(Cfr.Prefazione dell’Accad. Prof. Ioan Aurel Pop in La Dacia Ripense e la Dacia Mediterranea nella Descrittione delle Misie, Dacie e Illirico (1698) di Luigi Ferdinando Marsigli op. cit., p. XV).

Lo stesso autore afferma:

 „Il libro di Antonio  Guardavaglia è solidamente documentato, si basa su fonti primarie e su un impegno profuso, con competenza e metodo, nello studio del fondo Marsili presso la Biblioteca dell’Università di Bologna. Le sue argomentazioni sono condotte in uno stile scorrevole e convincente, che dimostra una profonda conoscenza della storiografia riguardante il tema affrontato.”

Cfr.Prefazione dell’Accad. Prof. Ioan Aurel Pop in La Dacia Ripense e la Dacia Mediterranea nella Descrittione delle Misie, Dacie e Illirico (1698) di Luigi Ferdinando Marsigli op. cit., p. XVI.

( traducere)

[Dincolo de această carte  prof. Guardavaglia studiază într-un fel aprofundat unul dintre manuscrisele inedite a lui Marsigli, Descrittione delle Mesie, Dacie e Illirico dând atenția necesară persoanalității autorului, în contextul  epoci în care opera a fost scrisă și valoare ștințifică și literară scrisului. Cercetarea a fost condusă cu o metodă stințifică riguroasă care urmează o serie de aspecte care au ca țintă să ilustreze intr-un fel personalitate autorului operei, fructul unui  parcurs de formare în care partea cea mai importantă era cea a experienției directe, descoperirii și  asimilării prin contactul direct.] .

 (Cfr.Prefața Acad.Prof. Ioan Aurel Pop in La Dacia Ripense e la Dacia Mediterranea nella Descrittione delle Misie, Dacie e Illirico (1698) di Luigi Ferdinando Marsigli op. cit., p. XV).

Același autor spune:

[Cartea lui Antonio Guardavaglia este solid documentată și se bazează pe surse primare și pe o râvnă  personală, risipită  cu competență și metodă în studiul fondului de carte Marsili de la Biblioteca Universitară  di Bologna. Argumentele sale au fost conduse intr-un stil cursiv și convingător care arată o profundă cunoaștere a istoriografiei ce privește tema afrontată.] op. cit., p. XV.

Giuseppe  MUNARINI

by Giuseppe Munarini