Giuseppe Munarini

RECENZIE / Alberto Elli : Armenia. Arte, storia e itinerari della più antica nazione cristiana

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Alberto Elli, Armenia. Arte, storia e itinerari della più antica nazione cristiana („Armenia. Arta, istoria și itinerariile celei mai vechi națiuni creștine”), Edizioni Terra Santa, 2019. pp. 400.

Nu-l cunoșteam pe profesorul Alberto Eli. Săptămâna trecută,
într-o zi, fiind invitat împreună cu fiica mea Elena-Hripsimè la „Casa de Cristal”
din Padova de către profesoara Antonia Arslan, am avut bucuria să-l cunosc pe Alberto
Ell și să mă apropii de bibliografia sa.

Este un profesor cu maniere politicoase, autor a multor
cărți de Istorie a Bisericii, despre Asiria, lumea coptă, înainte încă de cea
egipteană, de cea hitită, etiopiană și, în sfârșit, armeană.

La origine Alberto Eli nu este un istoric sau lingvist. A
absolvit la Milano Facultatea de Inginerie moleculară. Cu toate acestea, și-a
îmbogățit pregătirea științifică cu studiul limbilor clasice precum greaca și
latina, dar și cu studiul limbii egiptene, siriene, copte, armene.

Acest studiu pasional i-a permis inginerului Alberto Eli
să cunoască și istoria ecleziastică a mai multor națiuni îndepărtate, a
Armeniei și nu numai. Au apărut numeroase publicații ale profesorului din care
voi menționa doar câteva:

Dall’Egitto ho chiamato mio figlio (Din Egipt l-am numit pe fiul meu), Edizioni Terra Santa,
Milano 2013, despre fuga în Egipt, Vallardi, Milano 1997 (în anul 2003 a văzut lumina tiparului  ediția a 3-a);

Storia della Chiesa copta (Istoria Bisericii Copte), 3 voll., Franciscan
Printing Press, Gerusalemme – Il Cairo 2003;

La Stele di Rosetta e il Decreto di Menfi (Pietrele din Rosetta și Decretul lui Menfi), Ananke, Torino 2010, cu
prezentare istorică și traducere interlineară a textelor hierolifice, demotice
și grecești;

Breve storia delle Chiese cattoliche orientali (Scurt istoric al Bisericilor Catolice Orientale), Edizione Terra Santa,
Milano 2010;

Ramesse II e gli Hittiti. La Battaglia di Qadesh, il Trattato di pace, i
matrimoni dinastici
(Ramesse II și hitiții. Bătălia de la Qadesh, Tratatul de
pace, căsătoriile dinastice), Ananke, Torino, 2012, cu prezentare
istorică și traducere interliniară a textelor hieroglife și akkadiene (pentru
tratatul de pace)

Sacra Famiglia. L’Assiria e
l’Egitto. Scontro di potenze tra VIII e VII secolo a.C.
, (Sfânta
Familie. Asiria și Egiptul. Ciocnirea puterilor
între secolele VIII și VII î.Hr.),
Kemet Edizioni, Torino 2016.

Apropiindu-se și de Armenia, profesorul Eli, ne-a oferit
cartea intitulată Armenia. Din modul
în care s-a exprimat în prezentarea volumului, am înțeles imediat că știa foarte
bine istoria, arhitectura Armeniei, semn că pregătirea sa despre această țară a
fost abordată cu profesionalism și grijă.

Trebuie să fim foarte recunoscători atât acestui om de
cultură, cât și profesoarei Antonia Aslan pentru această frumoasă prezentare.

În cadrul întâlnirii a fost subliniat faptul că volumul
despre care vorbim este un ghid pentru cei care vizitează Armenia. Fără
îndoială, este ceva mai mult în special din două motive, deoarece autorul și-a
extins prezentarea, nu doar asupra actualei Armenii, dar găsim referiri și la
Armenia istorică și la Naghorno Karabagh (Arțakh).

Cu siguranță, cartea trebuie studiată înainte de a
înfrunta o călătorie inteligentă în Armenia, iar acest volum prezintă toate
caracteristicile care conduc cititorul, pagină cu pagină, să descopere o lume
îndepărtată, dar și aproape de noi pentru prezența locurilor și a oamenilor
armeni care i-am cunoscut sau chiar am iubit și apreciat.

Prima parte (pp. 21-96) este intitulată: „Uno
sguardo al Paese, Cenni di storia, Religione e civiltà armena” (O privire asupra țării, semne de istorie, religie și
civilizație armeană). Aceasta pornește de la limbă, cu note despre pronunție și
citire, despre alfabet. Se trece apoi la prezentarea Bisericii armene, fără a o
neglija nici pe cea majoritară apostolică, ori pe cea unită cu Roma sau
catolică armeană.

Cititorul este, aș îndrăzni să spun, luat de mână pentru
a intra în lumea pe care dorește să o cunoască.

Un subcapitol, intitulat Genocidul prezintă nu numai cauzele a ceea ce noi numim și „Marele
rău”, dar și evenimentele și în cele din urmă denunțările împotriva acestuia,
fără a le neglija pe cele ale Bisericii Catolice. Există, de asemenea, pagini
dedicate negaționismului turcesc.

Aș dori să menționez ce spune autorul:

«Genocidul a fost, cu siguranță, rodul unei politici
aberante și nelipsită de o motivație, cu un substrat profund religios. Nu se
poate nega faptul că, deși datorită unor motive pur politice, dictate de
ideologia filoturcă profesată de tinerii turci, acesta avea și trăsături
religioase anti-creștine: până la un anumit punct, de fapt, a fost posibilă convertirea
la islam în schimbul vieții. O lectură religioasă a genocidului vine și de la
beatificarea Monseniorului Ignace Maloian (1869-1915), arhiepiscop armean
catolic la Mardin, în sud-estul Turciei, finalizată în octombrie 2001 de papa
Ioan Paul al II-lea în Bazilica Sf. Petru din Roma. O beatificare în urma unui
martiriu in odium fidei, adică, care
avea drept justificare credința creștină a lui Maloian și a celor care erau cu
el, pentru că nu doreau să se lepede de credință» (p. 56).

Un capitol lung este dedicat monahismului, de la început
până la cel al lui Bagratuni și al mănăstirilor din secolul al XVII-lea.

Evident, apropiindu-se de arta armenească nu trec
neobservate faimoasele „Cruci de piatră” sau Khacikar, care reprezintă, așa cum
știm Crucea sau Copacul vieții, mulțumită căruia Mântuitorul ne-a dat iertare
și viață adevărată.

A doua parte a cărții prezintă locurile de interes
arhitectural și cultural din Armenia, pornind de la capitala Erevan, Erebuni
antică, pentru a continua apoi cu Shirak, Lori, Tavush, Argatzoten, Kotayk,
Gegharkunik, Armavir, Ararat, Vayots Dzor, Syunik și în sfârșit Nagorno
Karabagh.

Lucrarea se încheie cu un glosar esențial și un index de
nume personale și nume geografice.

Pe lângă schițe și desene, lucrarea este îmbogățită de
numeroase grupaje foto, în special de biserici
și mănăstiri.

În fine, trebuie subliniată Prefața scriitorului Pietro
Kuciukian, consul onorific al Republicii Armenia la Milano, dar și scriitor și
autor de cărți despre țara sa apropiată și îndepărtată.

«Opera lui Alberto Elli a reușit să ne comunice această
realitate, să întărească legăturile dintre Armenia și Occident, dintre Armenia
și Italia, oferindu-ne posibilitatea de a cunoaște, înțelege și discerne,
pregătindu-ne pe toți să „vedem” cu adevărat Armenia, vitalitatea, profunzimea
culturală și credința unui popor». (p. 15)

 Giuseppe MUNARINI

 Corespondent ARARAT Padova-Veneto Italia