Reacția Eparhiei Armene din România după declarația subiectivă emisă de trei membri ai Parlamentului European privind problemele dintre Armenia și Azerbaidjan

Miercuri, 10 iunie, a fost publicată o declarație comună a trei membrii ai Parlamentului European (Marina Kaljurand, președinte al delegației Caucazului de Sud, Zeljana Zovko, raportor permanent pentru Azerbaidjan și Traian Băsescu, raportor permanent pentru Armenia), declarație care a uimit și contrariat întreaga comunitate armeană din România.

Nu dorim să abordăm subiectul analizei declarațiilor politice, dar cum această declarație șochează prin tendința fățișă de a dezinforma și a prezenta neadevăruri și situații neconforme cu realitatea, ea nu poate fi trecută cu vederea. Avem profunda convingere că declarația menționată nu reprezintă poziția oficială a Parlamentului European, nici a Uniunii Europene în ansamblul ei. Ca și a altor autorități internașionale. 

Este mai mult decât evident că cei trei europarlamentari  își demonstrează intenția de a se înfățișa ca adversari ai  soluționării conflictului din Nagorno-Karabakh conform  poziției Grupului Minsk OSCE și a  principiilor  de bază din 2009  respectate de Uniunea Europeană.   Formula acceptată atunci stabilea, printre condițiile de bază, nefolosirea forței, integritatea teritorială, respectarea drepturilor egale și autodeterminarea popoarelor. Chiar dacă declarația celor trei europarlamentari face referire la sprijinul pentru ,,principiile de bază din 2009, iar formularea chiar sugerează o soluționare bazată pe principiul  integrității teritoriale.

Abordarea în ansamblul ei, demonstrează că cei trei europarlamentari – semnatari ai declarației – nu cunosc modalitatea de soluționare a chestiunii fundamentale  prin respectarea  principiilor politice și de drept internațional, unanim acceptate sau, și mai grav, se dovedesc  susținători fățiși ai uneia dintre părți; acționând conform indicațiilor primite din partea  Azerbaidjanului. Ei nesocotesc faptul că proiectul construirii șoselelor  ,realizarea acestora, este de importanță vitală pentru populația din enclava Nagorno-Karabakh; calea  spre o viață normală a acesteia, ca și  dezvoltare economică, fac indispensabile aceste artere.

Este surprinzător cum un stat recunoscut pentru încălcarea repetată a drepturilor omului, pentru declarațiile belicoase, deseori puse în practică, găsește în cei trei europarlamentari, avocați pro bono. Sau dimpotrivă! Chiar și faptul că abordează în declarația lor doar problema șoselelor trecând sub tăcere fapte grave, inumane atrage atenția asupra părtinirii lor. Cum e posibil ca proiectul de construire a unei șosele, menită să asigurarea posibilități sporite de tranzit pentru locuitorii enclavei, dovadă că respectarea dreptului indivizilor la mișcar, la deplasarea lor pentru a trăi mai bine  constituie pentru cei trei europarlamenatri, o amenințare la siguranța zonei!? Nu ne putem imagina cum cineva poate să creadă sau să susțină că realizarea unei infrasctructuri, amenajarea unei șesele în acea zonă, urmare dorinței firești, normale a populației din Nagorno Karabakh, poate pune în pericol securitatea zonei sau pacea planetei!

Prin astfel de declarații, deloc benefice și neconstructive, semnatarii aduc apă la moară politicii agresive, provocatoare, belicoase a Azerbaidjanului, chiar în această grea perioadă a pandemiei când locuitorii planetei se feresc sub ocrotirea măștilor de atacul virusului. Si tot în această perioadă, încălcând toate convențiile și regulile, lunetiștii azeri  lovesc neîncetat, omorând soldați armeni  aflați în serviciu de pază a granițelor Armeniei.

În loc să condamne politica  antiumană a Turciei și a Azarbaidjanului, state care de mai bine de 30 de ani  supun Armenia și Karabakhul unei blocade severe, cei trei europarlamentari continuă să repete denumirea Nagorno-Karabah ,,teritoriu ocupat ilegal,, fapt ce contravine poziției copreședinților Grupului Minsk OSCE, venind, astfel,    în sprijinul năzuinței Azerbaidjanului , aceea de a ocupa și stăpâni un Kharabah golit de armeni.

            Pare ciudat (să fie doar o simplă coincidență?) că declarația semnată de cei trei europarlamentari se face auzităă la acest nivel chiar în zilele când Azerbaidjanul aniversează 28 de ani de la ocuparea raionului Șahumian. La jumătatea lunii iunie 1992 trupele azere ocupă raionul Șahumian  unde pun în pactică politica lor de exterminare a populației locale armene. Puțini locuitori au reușit să se salveze! Un teritoriu ce cuprindea mai bine de 20 localități armene a fost practic supus epurării etnice, golit de armeni!Au fost atunci ocupate și porțiuni din raioanele Martuni și Martakert…..ocupate, epurație etnică ,crime, violuri etc. Este o realitate știută de toată lumea, exceptându-i pe cei trei europarlamentari semnatari ai declarației privind pericolul reprezentat de șoseaua dintre Karabakh și Armenia!

Este necesar să menționăm faptul că Nagorno Karabakh a avut un statut aparte în istorie, n-a fost niciodată parte a Azerbaidjanului, ci doar o enclavă teritorială cu statut de regiune autonomă, atât în anii 1918-1920 cât și în anii existenței fostei URSS. În anul 1988 a fost declanșat procedura de reafirmare a statutului  de teritoriu autonom,  strădania locuitorilor  enclavei fiind consfințită în 1991,în ziua de 10 decembrie, când prin referendum  a fost proclamată Republica Nagorno Karabakh.

Faptul acesta – deja istoric! – scapă memoriei semnatarilor acestei declarații! Subiectivă și tendențioasă, ea nu face decât să  dăuneze relațiilor Armeniei cu Uniunea Europeană, iar formularea unor astfel de neadevăruri, falsuri ale propagandei azere, învelite cu vălul unui spirit  justițiar închipuit, nu se potrivește niciodată cu principiile existenței și bunei funcționări a Uniunii Europene.

            Condamnăm această declarație și solicităm reformularea acesteia, cu respectarea adevărului și eliminarea fragmentelor care denaturează realitatea și dezinformează, în detrimentul respectării drepturilor omului  și  a drepturilor populației unei țări. Chiar în detrimentul procesului de pace! Există principii în viața fiecăruia, există principii de bază în funcționarea unui parlament, mai ales european, dar mai presus de toate există adevărul. Cel ce se lasă orbit ca să nu vadă adevărul  este necinstit cu el însuși…și nedrept cu ceilalți.

Noi, membrii comunității armene din România, suntem urmașii armenilor veniți aici în urmă cu mai bine de un mileniu! Trăim pe acest pământ binecuvântat alâturi de frații noștri români, popor ospitalier, bun și iubitor de țară. De-a lungul secolelor ne-am identificat idealurile cu cele ale poporului român, ne-am bucurat și am suferit împreună, am luptat și ne-am dat sângele pentru acest pământ, pentru această țară, pentru independența țării, pentru integritatea României. Am contribuit după puteri la binele și prosperitatea țării, armeni, fii ai comunității noastre, au adus lauri culturii românești, artei, literaturii, medicinei….au adus bucuria succesuluilor  tuturor cetățenilor acestei țări.

Ca urmași ai strămoșilor noștri, cei vrednici de aducere aminte, dar și ca cetățeni ai României membră a Uniunii Europene, suntem surprinși, șocați chiar, pentru faptul că un europarlamentar român, fost președinte al României, raportor permanent al Parlamentului European pentru Armenia, a  putut  să-și pună semnătura pe o astfel de declarație! Părerile acestui ,,raportor permanent al Parlamentului European,, despre armenii din România, diversele declarații contradictorii referitoare  la cetățenii armeni ai acestei țări făcute chiar în perioada când era președinte al țării ne-au surprins și îngrijorat încă de atunci. Lipsa obiectivității sale conduce la concluzii surprinzătoare.; o stare de neîncredere, de nesiguranță, de îndoială feță de modul în care Traian Băsescu și-ar putea îndeplini cu onestitate, cu obiectivitate și integritate îndatoririle sale. Știindu-se resentimentar față de comunitatea armenească, ar fi fost un gest de onoare din partea sa să se recuze dintro astfel de poziție. Din păcate n-a fost, nici în acest caz, la înălțimea creditului public. Păcat! În ce ne privește, ne-am fi dorit să fie altfel, ne-am fi dorit un alt Raportor permanent al Parlamentului European pentru Armenia!

Reamintim celor trei europarlamentari, semnatari ai declarației amintite, faptul că populația Republicii Nagorno Karabakh are, la fel ca toate popoarele lumii, dreptul la o viață în libertate, în condiții de  siguranță, feriți de pericole și agresiuni.

Reafirmăm, și spre știință celor trei europarlamentari, faptul că problema fumdamentală a Republicii Nagorno Karabakh (Arțakh) nu este doar problema Armeneiei și a Arțakhhului, ci este problema armenilor din întreaga lume! Întreaga diasporă armeană, mai mult de 8 milioane de armeni, își unesc glasurile într-un singur strigăt, adresat întregii lumi: Arțakhul este armenesc, este al armenilor și așa va rămâne pe veci , cu orice preț! Iar dacă Azerbaidjanul va face vre-o încercare de a supune agresiunii Arțakhul, dacă  siguranța fraților noștri din Arțakh va fi în pericol, diaspora întreagă se va uni pentru a da agresorului răspunsul cuvenit, prin orice mijloace. Este legământul nostru, aici sunt rădăcinile fiecărui armean, angajament făcut la naștere și transmis apoi generației viitoare.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

by Arhiepiscopia Armeana