Raportul Donatiilor; readucere la masa succesorala a tuturor bunurilor primite de la defunct in timpul vietii sub forma de donatii

Raportul donatiilor consta in operatiunea juridica de readucere la masa succesorala de catre unii mostenitori legali (descendentii si sotul supravietuitor), ce au acceptat succesiunea, a tuturor bunurilor primite de la defunct in timpul vietii  sub forma de donatii, pentru ca acestea sa intre in masa succesorala, respectiv masa de impartit. Aceasta regula isi gaseste sustinerea in  prezumtia de afectiune egala a defunctului fata de descendentii acestuia si sot, altfel spus, se presupune, ca si daca defunctul in timpul vietii a facut o donatie catre un descendent ori sot, aceasta nu reprezinta o forma de pagubire a celorlalti descendenti ori sot, ci reprezinta un simpul avans in contul drepturilor lor de mostenire.

Reglementarea generala o gasim in dispozitiile art. 1.146 din Condul Civil, ce stipuleaza ca „Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au între ei soţul supravieţuitor şi descendenţii defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală de a readuce la moştenire bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către cel ce lasă moştenirea.” Urmata de dispozitia de la alineatul (2) anume, ca „în lipsă de stipulaţie contrară din partea donatorului, cei menţionaţi la alin. (1) sunt obligaţi la raport numai dacă ar fi avut vocaţie concretă la moştenirea defunctului în cazul în care aceasta s-ar fi deschis la data donaţiei. „

Prin instituirea acestei reguli se asigura o egalitate de tratament in privinta comostenitorilor (descendenti si sotul supravietuitor) astfel, cu totii vor primi potrivit cotei ce le revine din intreaga mostenire, in care se vor include si donatiile facute de defunct in timpul vietii.

Prin urmare, raportul donatiilor se priveste ca fiind o obligatie a descendentilor si a sotului supravietuitor de a readuce la masa succesorala toate donatiile (afara de cele exceptate) primite de la defunct in timpul vietii. In masura in care vreunul dintre acesti mostenitori omite ori nu doreste de a readuce bunul primit (donat) acesta poate fi obligat, la cererea unui alt comostenitor (descendent ori sot supravietuitor) a-l readuce, pe calea actiunii de raport ori chiar in cadrul actiunii de partaj succesoral.

Se impune a sublinia ca nu toate donatiile sunt supuse raportului, aceasta deoarece pe de o parte legea recunoaste dreptul oricarei persoane de a face donatii care sa nu fie supuse raportului, respectiv scutite de raport – situatie cand va trebui ca aceasta scutire sa fie expres prevazuta. Relativ la modalitatea concreta in care se va „consemna” aceasta clauza de Scutire, aceasta  poate fi făcută prin chiar actul de donaţie sau printr-un act ulterior, întocmit în una dintre formele prevăzute pentru liberalităţi;

Totodata,  în caz de renunţare la moştenirea legală, descendentul sau soţul supravieţuitor nu mai are obligaţia de raport, putând păstra liberalitatea primită în limitele cotităţii disponibile.

Cu toate acestea, daca in actul de donatie s eface stipulaţia expresă, donatarul poate fi obligat la raportul donaţiei şi în cazul renunţării la moştenire, caz in care, acesta va readuce la moştenire numai valoarea bunului donat care depăşeşte partea din bunurile defunctului la care ar fi avut dreptul ca moştenitor legal.

Ine gala masura, nu sunt supuse raportului, potrivit art. 1.150  Cod Civil: donaţiile deghizate sub forma unor înstrăinări cu titlu oneros sau efectuate prin persoane interpuse, cu excepţia cazului în care se dovedeşte că cel care a lăsat moştenirea a urmărit un alt scop decât scutirea de raport; darurile obişnuite, donaţiile remuneratorii şi, în măsura în care nu sunt excesive, sumele cheltuite pentru întreţinerea sau, dacă este cazul, pentru formarea profesională a descendenţilor, a părinţilor sau a soţului şi nici cheltuielile de nuntă, în măsura în care cel care lasă moştenirea nu a dispus altfel; fructele culese, veniturile scadente până în ziua deschiderii moştenirii şi echivalentul bănesc al folosinţei exercitate de donatar asupra bunului donat.

De asemenea, raportul nu este datorat nici în cazul în care bunul donat a pierit fără culpa donatarului. Cu toate acestea, dacă bunul a fost reconstituit prin folosirea unei indemnizaţii încasate ca urmare a pieirii sale, donatarul este ţinut să facă raportul bunului în măsura în care indemnizaţia a servit la reconstituirea acelui bun. În cazul în care indemnizaţia nu a fost utilizată în acest scop, ea însăşi este supusă raportului. Dacă indemnizaţia rezultă dintr-un contract de asigurare, aceasta se raportează numai în măsura în care depăşeşte cuantumul total al primelor plătite de donatar.

Astfel, persoanele obligate la raport sunt: descendentii defunctului si sotul supravietuitor, prin urmare donatiile facute de defunct celorlalti mostenitori, cum ar fi: colaterali si ascendentilor, precum si tertilor nu sunt supuse raportului.

Mai trebuie aratat ca in cadrul notiunii de „donatie” vom include nu numai donatiile facute in plina proprietate, respectiv nu numai cele ce vizeaza translatiunea dreptului de proprietate in patrimoniul donatorului, ci si cele care constau in constituirea unui uzufruct, fie in renuntarea la un uzufruct in favoarea acestuia, precum si cele care constau in cedarea folosintei gratuite, precum si alte asemenea situatii in care, asa cum am aratat nu se doneaza proprietatea.

Referindu-ne in contiunare la persoanele care au aceasta obligatie de raport, asa cum am aratat acestea trebuie sa fie in categoria descendetilor ori sotul supravietuitor, in egala masura acestia trebuie sa fie mostenitori in intelesul legii civile, mai precis, sa fi acceptat succesiunea in termen legal, respectiv in un an, socotiti de la data decesului autorului. Pentru situatia in care s-a renuntat la mostenire, ori s-a prescris dreptul de obtiune, prin neexercitarea sa in interiorul termenului (de un an), descendentii sau sotul supravietuitor nu vor putea fi obligati la raport.

In privinta persoanelor care pot solicita raportul donatiilor, acestea sunt reprezentate de descendenti ori sotul supravietuitor, precum si creditorii acestora, astfel alte categorii de persoane nu pot solicita raportul.

Totodata, cererea de raport, este supusa prescriptiei extinctive, respectiv in termen de 3 ani socotiti de la data deschiderii succesiunii, in caz de depasire a termenului, mostenitorul (ce primise donatia) nemaiputand fii obligat la raport, insa aceasta nu exclude posibilitatea mostenitorului – daca doreste – de a readuce bunul la masa de impartit.

Ca si modalitati de raport, Art. 1.151 din Codul Civil prevede ca regula, ca, raportul se face prin echivalent. Este considerată ca nescrisă dispoziţia care impune donatarului raportul în natură.

Cu toate acestea, donatarul poate efectua raportul în natură dacă la data cererii de raport este încă proprietarul bunului şi nu l-a grevat cu o sarcină reală şi nici nu l-a dat în locaţiune pentru o perioadă mai mare de 3 ani.

Raportul prin echivalent se poate realiza prin preluare, prin imputaţie sau în bani. Raportul prin preluare se realizează prin luarea din masa succesorală de către moştenitorii îndreptăţiţi la raport a unor bunuri, pe cât posibil de aceeaşi natură şi calitate cu cele care au format obiectul donaţiei, ţinând seama de cotele succesorale ale fiecăruia.

În cazul raportului prin imputaţie, valoarea donaţiei se scade din partea moştenitorului obligat la raport. Astfel, raportul prin luarea mai putin, cand se va readuce valorea bunului, iar in acest caz, va fi posibil ca valoarea sa fie imputata cotei ce-i revine mostenitorului, ramanand a se egaliza loturile celorlalti in functie de marimea valorii bunului in raport cu valoarea (pe hartie) a intregii mosteniri.

În cazul raportului în bani, cel obligat la raport va depune la dispoziţia celorlalţi moştenitori o sumă de bani care reprezintă diferenţa dintre valoarea bunului donat şi partea din această valoare ce corespunde cotei sale succesorale.

Av.Sarchizina Artin

Societatea Romana pentru Drepturile Omului

www.srdo.ro

_______________

by Redactor