RAFFI-180 / Întemeietorul romanului istoric modern armean din sec. XIX

      Într-o vreme în care cuvântul tipărit este neglijat în favoarea ecranului (PC, smart, tabletă) este temerar sa evocăm un scriitor de acum 180 de ani, deși iată că unele din scrierile sale sunt prezente pe net în diverse limbi, iar unele din romanele sale se ecranizează. Raffi totuși este întemeietorul romanului patriotic de largă respirație care a pus bazele unei literaturi moderne armene. Drumul deschis de Abovian, care a demonstrat că limba populară poate servi ca suport pentru literatură (Rănile Armeniei, 1856) a fost o busolă pentru Raffi. Să nu uităm ca primul roman scris de Raffi a fost în limba clasică (grapar) dar pe care l-a transpus apoi în limba literară vorbită. Este interesant că textul lui Raffi este în întregime scris în limba literară, fără regionalisme, toți eroii săi – de la țăran la intelectual- se exprimă la fel. El promoveaza astfel unificarea limbii în dauna regionalismelor. În scurta notă ce urmează vom creiona scrierile cele mai importante al lui Raffi.

În anul 1835, într-un sat armenesc din zona  persană se năștea Hagop, vlăstar al familiei Melik-Hagopian, familie de fermieri și negustori înstăriți.  Primele lecții de armeană Hagop a început să le  ia la „școala” parohială a lui Ter Todic, amenajată într-o magazie. Disciplina era aplicată cu nuiaua iar corvezile, adică muncile domestice de tot felul în folosul lui Ter Todic, erau zilnice. Peste ani această școală va fi subiectul povestirii Ter Todiki tbroță  ( Școala lui Ter Todic). Apoi a urmat Liceul Imperial din Tiflis, unde face primele încercări literare. În 1856, era în clasa a VI-a de liceu, când, chemat de tatăl său, părăsește liceul și participă la treburile negustorești ale acestuia. Dar studiază ca autodidact. Călătorește prin provinciile Armeniei de Vest, studiind viața , tradițiile și obiceiurile. În 1872 , apare în revista Mșag, romanul  Salpi. Hagop Melik-Hagopian iscălește romanul cu pseudonimul RAFFI. Scriitorul avea acum 37 de ani. Peste patru ani el trimite la revista  „Luma” romanul Khaciakoghi Hișatagarană [1]( scene din viața locuitorilor unui sat armenesc din Persia). În 1878  apare romanul  Djealaleddin  care are un mare succes. Devine redactor al revistei Mșag în 1879. Acum apare romanul de critică socială  Cocoșul de Aur. În 1880 apare la aceeași revistă romanul  Khentă (nebunul) ce are un succes răsunător. E considerat una din capodoperele literaturii armene. Romanul este dramatizat și și reprezentat pe mai multe scene printre care și în Franța. Tot acum începe  publicarea romanului Davit Beg. În 1881 face o călătorie în Karabagh, și publică Melikatele din Karabagh (un studiu de istorie foarte documentat) iar la finele anului volumul romanului Davit beg.În 1883 începe publicarea romanului Gaidzer, o altă capodoperă a scriitorului. Romanul Samvel,  apare în 1886 și totodată volumul II, al romanului Gaidzer.  Moare în 1888, ca urmare a unei boli îndelungate.

A fost urmărit atât de autoritățile persane, cât și de cele țariste, care îl suspectau că încearcă să inițieze un curent de opinie în vedeea refacerii regatului armean. Revista „Mșag” a fost percheziționată, suspendată, scriitorul moare fără nici un mijloc de subzistență.

    *

               În anii 1860, influențat și de opiniile  lui Mikael Nalbandian, Raffi promovează  ideile progresiste care cereau dezvoltarea capitalismului înpotriva stadiului înapoiat, patriarhal al economiei care era depășită de imperativele timpului. Totodată îl preocupă eliberarea poporului armean ca temă principală a scrierilor sale. În deschiderea romanului Salpi, el subliniază  handicapul ce-l resimțeau armenii, ca urmare a faptului că erau lipsiți de statalitate, situație ce-i expunea la diferite jafuri și măceluri ale feluriților năvălitori,  impiedicând dezvolarea și  promovarea culturii naționale. El acuză sistemul arhaic, feudal, care domnea în Persia. De aceea romanul Salpi  se axează pe lupta de eliberare națională. Romanul este scris în tonalitate romantică, ca acțiune,  conturarea puternică a personajelor, iar narațiunea  este dinamică, imaginația autorului este fecundă și captivează cititorul.

Cocoșul de aur  dezvoltă mai departe tema înlocuirii relațiilor înapoiate feudale cu sistemul capiitalist progresist. Acțiunea are loc la Erevan și satele din împrejurimi și urmărește destinul lui Kalo , devenit Mikael și a fiului patronului Stepan, zugrăvind cu acest prilej moravurile care domnesc în societatea armeană a timpului cu contradicțiile și pitorescul ce le domină. În final Mikael se va căsatori cu fiica patronului, Hripsime.

În roman vedem viața mizeră a țăranului armean și lipsa de scrupule a negustorilor care nu se ridică la nivelul unui comerț modern. Asistăm, în roman, la eforturile burgheziei amene de a ieși din starea  asianică și însușirea metodelor avansate  ale capitalismului european.

            Khentă (Nebunul) [2].  Acest roman a fost cartea de căpătăi a tineretului armean de la apariția sa și a rămas așa și astăzi. A fost tradus în numeroase limbi, se află pe net în versiunile engleza, franceză și  se poate achiziționa de pe net pâna și în norvegiană. Transpus din armeana orientală în cea occidentală imediat după apariția sa. A fost tradus și in limba română. Acțiunea e plasată în timpul războiului din 1877, pe frontul din Caucaz. Prilej pentru Raffi să creioneze lupta pentru eliberare a Armeniei,  căreia i se opun tot felul de elemente care nu urmăreau decât propriile lor interese. O pagină de SF politic încheie romanul în modul cel mai emoționant. Nu ar trebui să existe nici un armean care să nu citească , măcar odată acest roman.

            Gaidzer  ( Scântei). După Khent, Raffi scrie un nou roman în atmosfera dezamăgirilor legate de rezultatele războiului din 1877-78 și  deziluzia ineficienței diplomației europene. Problema eliberării Armeniei de Vest scriitorul o vede legată de propriile forțe ale poporului armean și de lupta acestora împotriva jugului otoman. Locul acțiunii este Almast și apoi Armenia de Vest. Eroii romanului, Avo, Garo, Aslan și Farhat sunt în centrul acțiunii, care străbat toate straturile societății. Autorul conferă personalităților puternice rolul de deschizători de drumuri ce vor aduce eliberarea poporului. În contrast sunt prezentați în tonalitate negativă ignoranța, decalajul socio-cultural și exploatarea populației rurale în special. Romanul se remarcă prin scene conflictuale acute. Idealul lui Raffi este un capitalism progresist care să măture economia arhaică  ineficientă și mizeră. Recursurile la trecutul istoric sunt un sprijin pentru Raffi pentru resuscitarea sentimentelor identitare. Era și o reacție a scriitorului la prigonirea școlilor și literaturii armene din partea autorităților țariste (1880). De aceea…

Davit Beg [3]  este scris, tocmai acum și nu întâmplător, deși acțiunea sa ne duce în secolul al 18-lea. Faptele pe care se sprijină acțiunea romanului sunt reflectarea divizării Armeniei între Persia și Turcia și revolta latentă sau manifestă a populației împilate. Încercarea lui Petru cel Mare de a ajuta lupta reunita a armenilor și georgienilor contra Persiei și Turciei (1722) nu se concretizează, iar în aceste condiții regele Vahtang se retrage în Georgia. Davit Beg , rămas singur luptă pentru eliberarea Karabahului. Din roman nu lipsesc scenele de eroism și acțiuni conflictuale puternice  de largă respirație epică. Pe lânga Davit Beg apar ca eroi pozitivi Șahumian, Batman-Găligi, Nerses etc .

          Samvel [4]  este unul dintre cele mai bune romane istorice ale literaturii armene. Acțiunea are loc în secolul 4. Suntem în momentul când dinastia Arsacidă  este în criză. Merujan Artsruni și Vahan Mamigonian trec de partea Persiei. Ceilalți naharari (prinți) țin partea Bizanțului. Tirania persană este întruchipată de șahul Șapur. Samvel, fiul lui Vahan Mamigonian, nu acceptă nici una din aceste orientări. Mușegh Mamigonian, Samvel, Sahag Partev și Mesrop Maștoț  sunt adepții luptei pentru independență.  Samvel va ucide pe mama sa , renegată, și pe tatăl său, trădător. Poporul armean este prezentat capabil de o viață independentă fiind deținător al unei culturi creatoare și a unei politici inovatoare.

Poeziile  patriotice scrise de RAFFI au  determinat ca ele să fie mereu prezente în manualele școlare. Cu acest gând generos ele au fost traduse de D-na Ulnia Blănaru-Maganian și tipărite într-o ediție bilingvă la editura ARARAT ( 1999).

Niciun european chiar cu studii medii, nu-și ignoră literatura națională, o citește și apoi mai târziu, o recitește. Nu veți întâlni nici un francez care sa spună „ nu am citit nimic de Hugo” (de ex.).  Sau un german care să spună „Schiller?, ach nein…” Sau  un rus  răspunzând „ Tolstoi? , da’ cine mai are timp?”.  Noi armenii facem excepție. Am descoperit că poți fi mândru …fără să ști de ce . Dar  Raffi, iată, este cu romanele sale dintre cele mai importante, prezent în limba română. Cititori să fie!  S-ar putea ca în curând „Nebunul” să poată fi citit pe net. Adică tabletă, telefon etc. Ar mai fi deci o speranță.

Toate cele trei romane ale lui Raffi au fost  traduse

de Meline Poladian-Ghenea după originalele din limba armeană.

ARPIAR   SAHAGHIAN

[1]          Ecranizat în 2010  (https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=khachagohi%20hishatakaran )

[2]     Tradus în limba română de Meline Poladian-Ghenea. Editura ARARAT, 2004

[3]     Tradus în limba română de Meline Poladian-Ghenea. Editura  MINERVA, 1976

[4]     Tradus în limba română de Meline Poladian-Ghenea. Editura  RAO, 1999

by Mihai Stepan Cazazian