Profesorul Dumitru Avakian, una dintre vocile cu cea mai mare autoritate în critica muzicală, a vorbit, la Adevărul Live, despre Festivalului „George Enescu“.

Spuneaţi în trecut că opera lui George Enescu este interpretată insuficient în România. În ce măsură credeţi că mai este de actualitate acest of al dumneavoastră?

A fost o perioadă în care promovarea operei enesciene s-a realizat în măsură semnificativă şi importantă. Să nu uităm: Festivalul „George Enescu“ şi-a propus promovarea opusurilor fundamentale ale lui George Enescu. Apoi, s-a instalat o anume atitudine: în timpul stagiunilor se cântă mai puţin Enescu, fiindcă, oricum, se cântă în Festival, iar în Festival există o anume inerţie şi muzica lui Enescu e prezentă, dar nu întotdeauna prin valorile semnificative şi importante. Rafinamentul unui critic de artă Profesorul Dumitru Avakian (72 de ani) este unul dintre observatorii rafinaţi ai vieţii muzicale. Cronicile şi, în general, analizele sale reprezintă un adevărat ghid deopotrivă pentru melomani şi pentru publicul larg. Cariera şi implicarea sa continuă în domeniul muzical îi conferă autoritatea de a fi critic şi îndrumător, profesor riguros şi spectator. Dumitru Avakian a publicat articole, studii, cronici în reviste de specialitate, a ţinut conferinţe, concerte-lecţii, emisiuni de radio şi televiziune, a fost invitat în turnee artistice şi a fost profesorul unora dintre marile nume de pe scena muzicală.

Dacă ne referim exclusiv la această ediţie a Festivalului?

Muzica lui Enescu nu este programată cu anume consecvenţă şi consistenţă, dar ea există. M-am bucurat să reaud Simfonia a IV-a a lui Enescu, care a fost interpretată de Filarmonica „George Enescu“ – o versiune pe care a definitivat-o maestrul Pascal Bentoiu. E vorba de realizarea pe care i-o datorăm lui Peter Ruzicka, un fan al muzicii lui George Enescu. Pe de altă parte, m-am aşteptat ca această operă fundamentală a mijlocului de secolul XX, Simfonia de cameră pentru 12 instrumente soliste, scrisă în 1954, să-şi găsească o tălmăcire adecvată. A fost programată în versiunea Staatskapelle Dresden, dar felul în care a fost prezentată este dezonorant pentru interpreţi, pentru muzicieni, pentru că a fost trecută de o manieră formală, nesemnificativă, neinteresantă, iar dirijorul Christian Thielemann a refuzat sau nu a putut să se apropie de această lucrare. Celelalte lucrări, evident din repertoriul german, au constituit o poziţionare firească şi au fost atenţionate aşa cum trebuie în program. M-am bucurat mult să  ascult cele două Intermezzo pentru corzi de Enescu, în realizarea Ansamblului Scoţian din Glasgow – o interpretare realmente creativă a acestor pagini care nu reprezintă un opus semnificativ în ansamblul creaţiei enesciene, dar, dacă eşti un performer care gândeşte şi ajunge la fibra muzicii, atunci poţi să pui în evidenţă lucruri pe care poate alţii nu le-au observat.

(…)

Jurowski este dirijor principal şi director artistic al London Philharmonic Orchestra, este singurul dirijor internaţional care, până acum, a adus la Londra Simfonia a III-a, pregăteşte Oedip pentru deschiderea Festivalului în 2017 şi doreşte să prezinte lucrarea în cadrul BBC Proms. Cât de importante sunt astfel de acţiuni?

Jurowski este o personalitate pe cât de dinamică, pe atât de profundă. Este un artist care dispune de o inteligenţă uimitoare în a observa aspectele particulare ale unei partituri, ale unui demers componistic şi de a-l reuni într-o structură de ansamblu a opusului şi de a-l promova în spaţiul public. Acest aspect este foarte util promovării creaţiei enesciene. Ne bucură când artiştii români prezintă creaţia enesciană, dar ne bucură la fel de mult când artişti din circuitul european şi mondial pătrund, înţeleg şi promovează creaţia enesciană.

citeste mai mult si vizioneaza pe

http://adevarul.ro/news/festivalul-george-enescu/interviu-dumitru-avakian

by Mihai Stepan Cazazian