Mihai Stepan Cazazian

Primul grup de voluntari a sosit în Karabagh

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Primul grup de voluntari  din Armenia a sosit în Arțakh. Sunt voluntari care se vor alătura combatanților din Karabagh  pentru a apăra linia de contact dintre Azerbaidjan și Karabagh. (Photolure)

JPEG - 112.3 ko
JPEG - 95.4 ko
JPEG - 51.8 ko
JPEG - 37.5 ko

5 Responses to Primul grup de voluntari a sosit în Karabagh

  1. Cristina din Shushi April 5, 2016 at 1:21 pm

    Parevner,

    De atunci au sosit cu sutele, chiar si mii, daca nu ma insel. Toti sunt imbracati si inarmati “pana in dinti”. Cel mai probabil, desi informatia asta nu se spune pe fata, sunt dotati fie de catre armata armeana direct, fie din partea unor oligarhi gen Gagik Tzarukyan. Sunt atat de multi incat inrolarea voluntarilor de aici, civili, s-a limitat la prima zi. Sotul meu a vrut si el sa se inroleze voluntar si a fost refuzat, pe motiv ca inregistrarea si trimiterea directa a voluntarilor “pe prima linie” s-a incheiat momentan. Adica fortele prezente sunt suficiente pentru a face fata situatiei. Inainte erau in jur de 20000 soldati, acum, cu voluntari cu tot efectivul se ridica la 50-60 de mii, ceea ce presupune o problema logistica evidenta…
    In orice caz, Shushi si Stepanakert sunt in siguranta, desi nu putem ignora ecourile surde care se aud din cand in cand. Din curtea casei mele tocmai am observat al 3lea elicopter de azi dimineata incoace. Transporta fie raniti grav fie morti, cred…

  2. Mihai Stepan Cazazian April 5, 2016 at 7:27 pm

    Cristina te rog sa ne transmiti informatii cit de des poti tu

    suntem ingrijorati si orice informatie vine este importanta, dincolo de comunicatele oficiale

  3. Cristina din Shushi April 6, 2016 at 6:35 pm

    Comunicatele oficiale sunt doar in parte adevarate/corecte intru totul. Oficial, sunt in jur de 30 de morti si 100 de raniti de partea noastra, si in totla 2000 de morti si raniti de partea lor. Cel putin in ceea ce priveste partea armeana, pot sa spun ca sunt mult mai multi morti decat 30, daca e sa luam numerele neoficiale, sunt mai mult de 100, daca nu chiar 200. Sa nu mai vorbim de raniti. Cunosc o tanara, fiica a unui fost tanchist din vremea primului razboi, fost soldat al lui Monte Melkonian, care acum este sora medicala; sotul meu, Armen, s-a intalnit cu ea ieri, si ea povesteste ca este plin de raniti peste tot, a spitalul militar si nu numai, chiar si parterul maternitatii este plin…
    Fiul unui vecin este ranit, a “primit” o “?????” (nu imi vine in minte numele in romaneste) in picior, fiul unui alt prieten, care isi castiga existenta fiind macelar si taind lemne cu drujba pentru altii, este la fel ranit, fiind lovit de suflul unei explozii. Fata acestuia din urma este intru totul arsa, are contuzii multiple, dar este singurul care a supravietuit din cei 5 care au fost prinsi in explozie( ceilalti 4 am inteles ca au murit). Acasa are 4 sau 5 frati si surori, sunt o familie mare, din cate am inteles.
    Una din vecinele mele are 4 copii, este insarcinata in luna a 7a cu al 5lea copil, sotul ei este pe front, unul din cumnati la fel, ea este acasa doar ccu copii, cu cumnata de vreo 13-14 ani si cu socrul, batran.

  4. Krikor April 10, 2016 at 6:38 pm

    Acum vede lumea adevarata fata a acestor barbari ai secolului 21 care reteza capul unui prizonier Armean si ucid si reteaza urechile unor batrani din satul Talish. Iar lumea “civilizata” sta so se uita cu nepasare.
    Dar un lucru ests foarte clar ca prezenta voluntarilor precum si solidaritatea Armenilor din toata lumea a aratat ca Armenii sunt de ne invins.
    Sa inteleaga BINE Aliev si Turcia ca noi suntem uninti ca o stanca si ca pertodolarii nu vor invinge vointa poporului Armean.
    Triasca in veci Armenia, Artsahul si poporul Armean

  5. Cristina din Shushi April 23, 2016 at 12:22 am

    Soldatul decapitat era Yezidi. De atunci am inteles ca au mai fost inca doi decapitati, carora inca nu li s-a returnat capul. Probabil inca o fi pus pe “display” de catre adversar, pentru luare aminte….
    Eu am fost personal si in Talish, si in Mataghis, ambele bombardate in timpul acestui razboi de 4 zile. In Talish am fost cu doar 2 zile dupa incheierea asa zisului armistitiu, iar in Mataghis am fost acum 3 zile, cu 2 jurnalisti francezi.
    Ceea ce am vazut, precum si oamenii pe care i-am intalnit ma vor marca pe o lunga prioada de acum incolo, daca nu pe viata. Am luat ca “amintire” cu mine acasa si o mica “?????” care lovise centrala hidroelectrica nr. 1 din Mataghis.