CĂLĂTORII / Prezențe armenești în peisajul persan

Am avut recent sansa sà participàm la o càlàtorie în Iran, organizatà de UMAF Paris (Uniunea medicilor armeni din Franta). Desi este o destinatie care provoacà încà fiori de spaimà cu privire la nesiguranta tàrii, aveam sà descoperim nu numai o civilizatie milenarà extraordinarà, dar si un popor iranian actual foarte amabil, ospitalier si extrem de avid de deschidere càtre lume. Circuitul nostru a fost o premierà pentru agentiile de turism specializate pe aceastà zonà, în sensul cà a inclus zona Azerbaigianului iranian, unde armenii au coexistat de la începuturi cu kurzii si chaldeenii. Acest Azerbaidjan nu are nici o legàturà cu statul Azerbaidjan, care este o creatie foarte tardivà a istoriei.

Iranul este singura tarà alàturi de Armenia si Turcia în care prezenta armenilor sà nu fie un fenomen de diasporà ci o prezentà fondatoare a tàrii. Istoria armenilor se împleteste pe o bunà bucatà de timp cu cea a persilor, iar punctul geografic de contact este Atropatene, de la care va deriva Azerbaidjan. Atropates a fost cel care a stat în calea lui Alexandru cel Mare când acesta a încercat sà cucereascà Media. In decursul timpului  si mai ales dupà dominatia arabà, numele s-a schimbat din Aterpatekan în Aturpatekan si Azarbadegan, apoi Azarbaydjan. El provine din « ater » (azar), care înseamnà foc si « pat » (bad), care înseamnà gardian, paznic, deoarece aceastà regiune era centrul mazdeismului . Locul de nastere al lui Zaratustra este lângà lacul Urmia, în aceastà regiune. In limba armeanà s-a pàstrat pronuntia fidelà initialà, si anume regiunea se numeste Aterpatakan.Atunci când, în 387 Armenia se gàseste împàrtità între dominatia romanà si cea sasanidà, acestia din urmà încearcà sà provoace trecerea armenilor la mazdeism, dar se lovesc de rezistenta lor înversunatà. Persii înteleg cà este mai bine sà le acorde libertatea religioasà pentru a-i mentine sub dominatia lor, decât sà riste o eventualà aliantà a armenilor cu Bizantul. Armenii si persii au în comun, în afara unui important soclu lingvistic comun (vezi exemple*), o culturà comunà, un stil de societate ruralà asemànàtoare, o aristocratie cu obiceiuri asemànàtoare. Curtea regalà armeanà era o reproducere mai putin fastuoasà a curtii achemenide si arsacide.

Prima mentiune despre armeni si Armenia dateazà din 521 î.e.n. pe stela de la Behistun, pe care sunt enumerate cuceririle lui Darius. Este pomenità o armatà de 20 000 fantasini si 4000 cavaleri formatà încà de Cyrus. In timpul constructiei palatelor de la Susa si Persepolis, armenii sunt mentionati ca fiind printre arhitectii si constructorii acestora.

Existenta armenilor este atestatà ca o prezentà timpurie în Azerbaidjan ; celàlalte zone populate cu comunitàti armenesti importante sunt colonii formate în urma delocalizàrii armenilor din zona lor ancestralà spre Ispahan, de exemplu, sub dominatia Shahului Abbas II în secolul XVII.

Orasul cel mai important este Tabriz (Davrej în armeanà) ; a avut o importantà comercialà si politicà importantà, deosebità fiind situat la ràscrucea drumurilor ce uneau Imperiul Otoman, Rusia si Iranul. Marco Polo mentioneazà déjà prezenta unei comunitàti armenesti importante în Tabriz în secolul XIII, iar colofonul unui manuscris armenesc din 1334 pomeneste de existenta a douà biserici armenesti în Tabriz.Transferul sediului episcopiei din mânàstirea Sf. Tadeu la Tabriz în 1833 (ca urmare a migràrii armenilor dupà tratatul de la Torkaman Chay dintre rusi si iranieni), a contribuit mult la cresterea comunitàtii armenesti în Tabriz. Am vizitat episcopia, situatà în sediul fostei scoli Getronakan, am fost primiti cu mare càldurà de episcop Krikor Srpazan   (toate trei sediile episcopale din Iran : Tabriz, Teheran si Ispahan depind de Catolicosatul armean Marea Casà de Cilicia). Aici am aflat mai multe despre episcopul Melik Tanghian, prelatul armenilor din Azerbaidjan(1866-1948), care a jucat un rol de erou al cauzei armenesti, în apàrarea bunurilor bisericii armenein fatà inaintarii trupelor ruse, în timpul genocidului în apàrarea populatiei si sprijinul dat refugiatilor din Anatolia, iar dupà genocid, în organizarea regàsirilor familiale, a ocrotirii orfanilor si scolarizarea populatiei.

Tot în acestà regiune se aflà oràselele Salmast ( locul de nastere al marelui nostru scriitor Raffi) si Urmia, situat pe malul lacului omonim. Ce deceptie însà, sà vezi lacul Urmia, pe vremuri unul din cele trei lacuri ale Armeniei Mari, alàturi de Van si Sevan, aproape secat sau mlàstinos pe întindere de zeci de kilometrii…

în fata mănăstirii Sf. Tadeu fàrà fularul islamic, pentru cà am considerat cà sunt pe teritoriu armenesc

Sf. Tadeu

interiorul bisericii Sf. Tadeu

Surpriza bunà, delectarea sufletului a venit însà de la cele douà mânàstiri, Sf. Tadeu  si Sf. Stefan, ambele restaurate si declarate monumente UNESCO, impresionante prin frumusetea, màretia lor si prin cutremuràtoarea importantà pe care o are mânàstrirea Sf. Tadeu pentru neamul nostru ! Ea a fost înàltatà pe locul unde Sf. Tadeu,(unul din cei 12 apostoli ai lui Christos),care a crestinat poporul armean alàturi de Sf. Bartolomeu a fost martirizat. Pe osemintele sale s-a construit în anul 68 o micà capelà, a urmat constructia unei biserici în secolul VII, care în decursul timpului a fost màrità în multe rânduri, ajungând la impunàtoarea mânàstire care, chiar dacà nu mai functioneazà de o bunà bucatà de vreme, este un loc de pelerinaj anual in luna iulie al armenilor din intreaga lume. Ornamentele sculpturale exterioare au o oarecare similitudine cu alte douà biserici armenesti cu sculpturi exterioare, Sf. Cruce din Ahtamar si Gandzasar din Karabagh. Ca si mânàstrirea Surp Stepanos, este înconjuratà de ziduri de protectie . Mânàstirea Surp Stepanos dateazà tot din secolul VII, este situatà în apropierea râului Arax, lângà orasul Djulfa.Ea este dedicatà Sf. Stefan, primul martir crestin. Cupola este în umbrelà, asemànàtoare cu biserica Marmaschen, din Armenia. In regiune se aflà si Capela Maicii Domnului din Dzordzor.

Surp Stepanos

Basorelief, martiriul Sf. Ștefan ( Surp Stepanos)

Cea mai mare parte a comunitàtii armenesti di Iran (azi 50 000 persoane), tràieste în Teheran. Au mai multe biserci, 28 scoli, ziare (Alik), emisiune radio o orà pe zi, centre culturale si sportive impresionante. Ca în toate tàrile musulmane, armenii tràiesc în comunitatea lor. In Iran se bucurà de o protectie deosebità în ceea ce priveste practicarea cultului religios, manifestàrile nationale (de 24 aprilie de demonstreazà sub protectia fortelor de ordine ale statului) . Armenii se bucurà prin constitutie de garantia reprezentàrii în parlament (2 posturi pentru armeni, 1 pentru asiro-caldeeni, 1 pentru evrei si 1 pentru zoroastrieni. Au o legislatie si institutii proprii în ceea ce priveste dreptul civil, càsàtoriile si divorturile sunt gerate de bisericà, au locurile lor asociative, în care femeile si bàrbatii coexistà în libertate, femeile nu au obligatia sà poarte fularul islamic, armeni pot produce si consuma alcool. Toate acestea sunt avantaje pe deplin invidiate de càtre populatia civilà iranianà, care este în mare parte departe de imaginea musulman integristà pe care o transmite propanganda nationalà.

Arhiepiscopul din Teheran, Sebuh, episcopul Magar ca si episcopul din Ispahan ne-au confirmat toate aceste înlesniri si aprecierea de care se bucurà comunitatea armeanà din Iran.

biserica din Teheran

In Ispahan, comunitatea armeanà are o altà istorie, nu se aflà pe teritoriile stràmosesti, ci este rezultatul stràmutàrii armenilor de la poalele muntelui Ararat si din regiunea Djulfa, din Aterpatagan, din zona granitei cu Imperiul Otoman, spre sud, de càtre Shah Abbas. In 1603, acesta a întreprins operatii militare importante împotriva Imperiului Otoman, ocupând tot platoul armean. Când turcii au ripostat atacând Iranul, Shahul a hotâràt sà radà satele pe drumul de înaintare a turcilor, fàcând tactica pâmântului pârjolit, a recoltelor, nimicirea a tot ce putea fi de folos turcilor pentru a supravietui si a continua lupta. Asa s-a gàsit populatia armeanà dizlocatà în grabà, si de fricà sà nu se alieze dusmanului, Shahul le-a dat terenuri lângà Ispahan (sau Esfehan). Dar, în conditiile dureroase ale acestei deportàri, din circa 500 000 armeni deplasati, numai o cincime au ajuns la destinatie formând Noua Djulfa, astàzi cartier al Ispahanului. Shahul le-a oferit privilegii, cum ar fi libertatea de cult, construirea de biserici, organizarea propriului lor sistem religios si social si avantaje în domeniul comercial, cum ar fi monopolul asupra comertului cu màtase. Dupà moartea Shahului Abbas, aceste drepturi nu au fost respectate. In anumite zone ale Iranului, armenii puteau exersa numai un numàr limitat de profesii, cum ar fi : bijuterie, tâmplàrie, comert si activitàti viticole.

In Ispahan, mai existà azi 12 din cele 24 de biserici armene ce au existat. Unele sunt în ruinà, populatia armeanà este în descrestere, multi armeni au plecat din tarà dupà càderea Shahului Reza Pahlavi si a instauràrii republicii islamice.

Cea mai veche dintre ele este Surp Kevork, 1611.

Catedrala Surp Amenaprghitch, Vank

Catedrala Surp Amenaprghitch, Vank, dateazà din 1655 si este un edificiu impunàtor, majestuos si surprinzàtor. Surprinzàtor pentru ochiul armenesc, obisnuit cu stilul arhitectural religios clasic armenesc, acest edificiu cu iz persan are un dom, asemànàtor cu cel al unei moschei, cu o cruce în vârf. Interiorul bisericii este pictat în totalitate , cu scene din vechiul si noul testament, de artisti armeni Minas, preotul Stepanos, Bogdan Saltnof, si altii sub influenta artistilor olandezi si italieni. La prima vedere mi s-a pàrut cà seamànà cu mânàstrile pictate din Moldova, picturile aici sunt însà numai interioare. Clopotnita este o constructie de sine stàtàtoare alàturatà bisericii. In curtea acesti ansamblu religios, se aflà un muzeu bogat (biblie pe pergament din secolul IX-X) si frumos prezentat, o bibliotecà (700 manuscrise), o imprimerie. Initial biserica s-a numit Hovsep Arimatatsi, (dupà Iosif din Arimatea, cel care a scos cuiele din picioarele lui Isus la decrucificare), dar fiind situatà în acest complex monahal, s-a încetàtenit mai usor numele de Vank, de la mânàstire.

cu episcopul în fata muzeului armenesc al mănăstirii din Ispahan

turn funerar

Armenii s-au distins si ca mari arhitecti si constructori în Iran, asa cà li s-au încredintat comenzi de constructii religioase musulmane, ca turnurile funerare, Gonbad-e Sorkh, Gonbad-e Kabul, Gonbad-e Ghaffariyeh din Maragha, provincia Zanjan, sau constructii civile, de exemplu podul celor 33 arcuri , construit pe douà nivele ( Si-o-se Pol) peste râul Zayandeh, la Ispahan, 1608. Chiar si cel mai vechi pod arcuit din Persia este opera dinastiei Urartu, secolul VII î.e.n. Astàzi se mai vàd vestigiile unuia din aceste poduri de piatrà peste râul Arax.

podul celor 33 arcuri

Istoria si civilizatia armenilor este profund legatà de cea a persilor. Ne-am luptat mult împotriva lor, am fost bàtuti si cotropiti de cele mai multe ori. Sàrbàtorim în calendarul nostru religios Vartanank, ca urmare a bàtàliei de la Avarair, unde am fost învinsi, dar o sàrbàtorim ca o victorie moralà a crestinismului. Desi conversiunea nostrà la crestinism dateazà de la 301 e.n. (înfàptuità de Krikor Lusavoritch, de origine partà, care a devenit si primul episcop al bisericii armene), poporului i-a trebuit mai bine de un secol ca sà-si însuseascà noua credintà si sà pàsàseascà vechiile obiceiuri de cult politeist cu ofrandele sale. De aceea victoria moralà a acestei înfrângeri este atât de mare, pentru cà armenii nu si-au abdicat crediinta.

Influentele din partea persanà sunt multe, am preluat numele în –ian de la ei, am preluat multe din lingvistica lor. Exemplele sunt multe : *

Iranianà                                                        armeanà

-gabud                                                            gabuid (albastru)

-zut                                                                  shud (repede)

-sard                                                                tzurd (frig)

-dasht                                                              tasht (câmpie)

-mard                                                               mart (om)

-shaghert                                                         ashaghert (elev)

-hezar                                                                hazar (o mie)

-div                                                                      tev (brat)

Civilizatiile noastre au evoluat separat, influentele persane au fost timpurii ; din pàcate nu ne poate spune nimeni cum ar fi evoluat civilizatia iranianà fàrà invazia arabà si islamizarea ei. Dar întrebarea mi-am pus-o în mod stàruitor în fata vestigiilor Persepolisului, minunat sit arheologic, în care putem încà admira coloanele palatine, scàrile monumentale Apadana, atât de largi încât, la primirile oficiale sà poatà pàsi alàturati regii celor 27 natiuni vasale lui Darius (printre care si regele Armeniei) si Poarta tuturor Natiunilor,ornatà de bazoreliefuri care înfàtiseazà pe monarhii acestor natiuni vasale aducând daruri împàratului…(fig 19-21) Ce apogeu al civizatiei au avut si…apoi…unde sunt persii de odinioarà ?…

Cât de crudà a fost sà fie istoria armenilor, multumim lui Dumnezeu cà mai existàm astàzi, nu multe popoare antice pot spune asta !

Dr. Alice Marie Pambuccian Grigorian

by Mihai Stepan Cazazian