Operă trans-realistă într-un act-prolog şi şapte tablouri de Mihaela Vosganian
Libret / texte: Varujan Vosganian & Armine Vosganian

Producţie a Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”
Co-producător: Opera Naţională Bucureşti
Cu sprijinul: ARFA – Asociaţia Română a Femeilor în Artă

Concert-spectacol – Premieră absolută, prezentată în cadrul Festivalului „Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi”

Pus în scenă de ALEXANDER HAUSVATER
Dirijor: TIBERIU SOARE
Dirijor cor: DANIEL JINGA
Scenografia: VIORICA PETROVICI
Coregrafia: LILIANA IORGULESCU
Light design: LUCIAN MOGA
Maestru de sunet: MARIUS MITROFAN

Participă:
CONSTANTIN FLORESCU – actor
Grupul de muzică şi dans contemporan INTER-ART

Muzicieni (voce şi instrumente): Mihaela Vosganian, Irinel Anghel, Elmira Sebat, Geanina Săveanu Meragiu, Ana Chifu, Maria Chifu, Barrie Webb (Anglia), Constantin Urziceanu, Alexandru Dan Andrei, Radu Vâlcu

Balerini:
Liliana Iorgulescu, Lucian Martin, Alexandra Poenaru, Vlad Iachim
Cristina Osiceanu, Relu Dobrin – balerini ai Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”

Cu participarea Orchestrei şi a Corului Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian”

Prezentare:

Operă transrealistă în şapte tablouri, „Visătorul trezit” este un spectacol gândit de autoarea Mihaela Vosganian pentru un ansamblu de solişti, actori păpuşari, grup vocal, orchestră şi dansatori, incluzând momente de ilustraţie video, dans sau sunete procesate. Forma experimentală, inedită a „Visătorului trezit”, este o continuare firească a viziunii suprarealiste creatoare care a stat la baza spectacolului, intenţia autoarei fiind aceea de a realiza un nou tip de opus care ilustrează conceptul de transrealism arhetipal.
O viziune nouă, transrealismul arhetipal, îşi propune să recupereze funcţiile arhetipale ale artei (spre exemplu funcţia ritualică, catarctică, extatică), dar şi să exprime o nouă formă suprarealistă, explorând subconştientul, accesând anumite tehnici onirice şi, totodată, recuperând tiparele sau prototipurile specifice civilizaţiilor arhaice.
Arhetipalul este ilustrat în spectacol nu doar în plan tridimensional, ci şi cvadridimensional, într-un demers artistic ce vizează experienţa actului visării conştiente – fie ea de tip şamanic, hipnotic sau holotropic – prin muzică, mişcare, dans, cuvânt şi efecte vizuale. Astfel, cele şapte tablouri şi prologul vor aduce în faţa spectatorilor tematici precum şamanismul şi creaturile totemice, cele patru elemente, ritualuri şi ceremoniale de iniţiere, măşti şi vise.