Predica părintelui Paroh Oshakan Khachatryan ținută astăzi ( 1 martie) în biserica Sf. Maria din Constanța

In numele Tatalui al Fiului si al Sfantului Duh Amin

A doua duminică a Postului Mare se numeşte duminica de expulzare.

Dacă prima duminică simbolizează viaţa de om fericit, această duminică ne arată condiţia umană şi expulzarea din eden din cauza păcatului.

Cred că este necesar să ne amintim încă o fată povestea biblică. Când Dumnezeu a creat omul, l-a pus în grădina Raiului şi i-a dat următoarele porunci „mânăncă din toţi pomii fructiferi din grădină dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mânănci, deoarece în aceea zi când vei mânca din el cu siguranţă vei muri”. Iar şarpele, care dintre toate animalele create de Dumnezeu era cel mai viclean, s-a apropiat de Eva şi prin viclenie a încântat-o, cum că dacă ar mânca  din fructele copacului nu ar muri, ci mai mult „ochii vi se vor deschide şi veţi fi asemenea lui Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Iar femeia vâzând roadele plăcute pentru ochi, a lua din rodul lui şi a mâncat, i-a dat şi soţului ei şi el a mâncat. Atunci ochii amândurora s-au deschis ei dându-şi seama că erau goi.

Când Dumnezeu i-a întrebat dacă au mâncat din pom au început să se învinovăţească unul pe altul.

„Femeia ce mi-a dat aceea am mâncat” a spus Adam. „Şarpele m-a minţit” a spus Eva. Şi Dumnezeu i-a alungat pe şarpe, femeie şi bărbat. I-a pedepsit punându-i să facă lucrurile obişnuite, să muncească pentru a supravieţui, să treacă prin durerile naşterii, deoarece au stricat relaţia armonioasă dintre om şi Dumnezeu, dintre om şi natură. Fiarele au devenit duşman al omului şi omul al fiarelor. Fenomenul cel mai minunat al naturii – naşterea – s-a transformat în chinuri cumplite, iar ocupaţia cea mai frumoasă – munca – a devenit un chin.

Toate acestea au venit atunci când Dumnezeu i-a alungat din grădină de pe pământul din care aceştia au fost făcuţi.

Păcatul comis de strămoşii noştri este numit „păcatul adamian”, fiind transmis din generaţie în generaţie. Aceste păcat este şters numai prin primirea botezului lui Isus Hristos. Din ziua în care ne naştem, avem acest păcat care se curăţă numai prin botez. În acest sens, aşa cum o boală fizică poate fi moştenită, la fel poate fi transmisă şi o boală a sufletului.

Cu toate acestea, povestea lui Adam şi Eva nu este doar o poveste pe care ne-o amintim, este povestea fiecăruia dintre noi, care din nefericire este etern repretată şi constantă în vieţile noastre. Poate că nu există nici un om care să nu fi avut momentele sale de slăbiciune, la fel ca Adam şi Eva, care să nu fi întins mâna către fructul interzis sau să nu fi dat şi altcuiva din acest fruct. Şi după toate acestea a simţit că „ochii i se deschid”, că „este gol” şi că este slab asupra nevinovăţiei sale, dându-şi seama de păcat numai după ce au pierdut ceea ce aveau. După care au început să evite ochii prietenilor, părinţilor, rudelor, să se îndepărteze de Biserică, unde omul simte cel mai aproape prezenţa lui Dumnezeu. Sau oare câţi dintre noi avem curajul să vedem dacă suntem cu adevărat responsabili. Noi vedem mereu pe alţii vinovaţi şi responsabili, la fel cum au făcut Adam şi Eva, dar dacă s-ar fi căit şi ar fi mărturisit, istoria omenirii ar fi avut un alt curs.

Dragi credincioşi, a doua duminică a Postului Mare ne aminteşte că păcatul ne îndepărtează de sursa fericirii noastre, de Creatorul nostru. Acest episod ne aminteşte că fiecare păcat are pedeapsa lui. Aşa cum fiecare bacterie dăunătoare are casa sa, care îmbolnăveşte sau omoară trupul, aşa şi păcatul poate omorî sau îmbolnăvi sufletul.

Dar Dumnezeu le dăduse speranţă că într-o zi, urmaşii lor vor zdrobi şarpele, adică capul lui Satana. Şi acesta s-a adeverit prim Fiul lui Dumnezeu. Dacă lui Adam şi întregii omeniri le-au trebuit mii de ani pentru a reveni la cer, până la învierea lui Hristos, nouă ni se dau astăzi 40 zile pentru a regăsi acest drum. Semnificaţia acestei duminici este aceea de a reveni la paradisul pierdut aşa cum ne va spune povestea duminicii viitoare.

01.03.2015

by Mihai Stepan Cazazian