Edvard Jeamgocian

PORTRETE UITATE / Vahe Bahadurian (1913-1981)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Publicist, activist pe plan național,
redactor de periodice armeneşti, tipograf. Vahe
Bahadurian (uneori Bahadrian) s-a născut în oraşul Maden sau Keskin-Maden (Kirchehir) din centrul
Anatoliei, oraş situat la 70 km depărtare de Ankara, într-o familie originară din
Ghiurin (Կիւրին),
Sebastia . În anii negrii ai Genocidului Vahe îşi pierde
tatăl şi 25 de membrii din familie. Mama, Srpuhi Bahadurian, născută Topalian,
rămasă văduvă cu trei copii orfani de tată, îi predă orfelinatului Patriarhiei
Armene din Constantinopol pentru a le salva viața. De acolo, în aprilie 1923, Vahe
şi Zabel Bahadurian şi Vartuhi-Flora, care purta numele de familie Topalian al
mamei, sunt aduşi în România pentru a face parte din lotul de 200 de copii orfani
care aveau să ajungă la Orfelinatului Armean de la Strunga.

          După
un an şi jumătate de orfelinat, în octombrie 1924, Vahe şi Zabel, şi probabil şi
Flora, sunt luați şi puşi sub îngrijirea familiei Hagop şi Mary Baraghian din
Bucureşti. Dintr-un articol publicat peste ani, în 1965, în revista Nerga
din Argentina reieşea că familia Barhudarian avea legături de rudenie cu
familia Baraghian, originară şi ea din aceaşi regiune a Ankarei.

Fișa matricolă Vahe Bahadurian

          În
Bucureşti, Vahe Bahadurian frecventează cursurile şcolii Misakian-Kessimian,
după terminarea
cărora îşi completează studiile la Colegiul Murad Rafayelian din Veneția, pe
care-l absolvă în anul 1934.

          Întors în țară lucrează, începând din anul 1934, la ziarul săptămânal Hay Mamul (Հայ Մամուլ,  Presa Armeană) editat de Părintele Mâgârdici Bodurian. Redactor şef era Harutiun Atanasian, iar Vahe mâna lui dreaptă, motorul publicației, de la A la Z – redactare, editare, tipărire. În acea primă periodă, sediul redacției era într-o clădire joasă cu 2-3 camere înconjurată de grădină, pe strada Mimozelor din spatele Liceului Iulia Haşdeu, una din camere fiind locuința lui Harutiun Atanasian şi al lui Vahe Bahadurian. Din această perioada datează relațiile de prietenie cu colaboratorii ziarului, Vahan Ghemigian, Levon Balgian, Jirayr Karakaşian, dar şi cu tânărul Suren Kolangian .

          După oprirea, în 1942, a publicării
ziarului, Vahe continuă profesia publicistică şi editorială la tipografia Masis
a comunității. Să arătăm că talentul de publicist Vahe l-a moştenit de la
unchiul său patern, Ghevont Bahadrean (decedat în 1970 la Viena), singurul
supraviețuitor din familie, din generația părinților, colaborator la periodicele
armeneşti Arevelian Mamul (Izmir),  Razmig (Filibbe), Azg
(Beiruth), Marmara (C-pol).

          Vahe Bahadurian a fost activ în
comunitate, a făcut parte din cercul de tineret al Bibliotecii din Bucureşti. În anul 1939, împreună
cu Tateos Gabudighian, Hagop Atamian şi Vahe Ciakrian reorganizează şi reînființează,
Societatea Sanuiț Miutiun a absolvenților şcolii
Misakian-Kesimian şi tipăreşte, în tipografia Masis, calendarele societății.

          Afiliat la partidul Taşnagțagan, Vahe Bahadurian
a făcut parte din conducerea secției Bucureştene a organizației. A făcut parte,
împreună cu Jirayr
Karakaşian şi Aram Avakian din gruparea de tineret apropiată de ideologia lui Karekin
Njdeh-Sarkis Araradian, oponentă celei conduse de Dro Kanayan. Divergențele dintre Dro şi Araradian, atât politice cât
şi de natură financiară (urmare a unui proces cu privire la terenuri petrolifere)
fac ca în adunarea generală din anul 1938, Dro să-l excludă pe Araradian din
Partid, lucru ce face ca Vahe Bahadurian să-şi prezinte, pe loc, demisia.

          După intrara trupelor sovietice în România,
încep turnătoriile şi, comuniştii comunității întocmesc listele de trimitere în
Siberia a membrilor partidului Taşnagțagan. Pe aceste liste era înscris şi numele
lui Vahe Bahadurian, fiind cruțat de trimitere de intervenția lui Ardaşes Dirațian.

          În anul 1946 Vahe reuşeşte să fugă din țară,
în Ungaria iar de acolo în Iugoslavia, ascuns într-un camion de Cruce Roşie cu podea
dublă. După numeroase popasuri reușește, în final, să ajungă în Argentina şi să
se stabilescă în Buenos Aires.

          În Buenos Aires el a editat periodicul
lunar Nerga (Ներկա՛յ, Prezentul), care a apărut
în perioada 1961-1970. Publicația, în limba armeană, era destinată armenilor
din Argentina dar a oferit informații ample și despre armenii originari din România
– emigrați în Argentina (familiile Seferian, Diarbekirian), despre Societatea
Raffi din Los Angeles, despre Catolicosul Vazken I-ul, H. Dj. Siruni, Kricor
Zambaccian, Grigore Băicliu, Ardaşes Dirațian, etc şi publicat în paginile sale
un studiu, semnat de Suren Kolangian, despre Generalul Hovhannes Czetz (înmormîntat
în Argentina).

          Să notăm că mama, Srpuhi Bahadurian
(1888-1969) şi cele două surori, Zabel B. Hamamdjian (1916–2006) şi Flora
Sarian (1915-?), au părăsit şi ele România şi au trăit în Argentina.

Edvard JEAMGOCIAN

* * *                     Ներկայ (Nerga, Prezentul), periodic lunar, Buenos
Aires, redactor Vahe Bahadurian, Anul IV, nr. 48-49, mai-iunie 1965; Anul VIII,
nr. 74-76, ian-martie 1969.

Levon Harutiunian           Siberia dus-întors, Ararat, 2001, p.
19, 25