PORTRETE din BUCOVINA | Preot Andrzej Łukasiewicz ( 1879-1951)

Născut la 13 noiembrie 1879 în Șipeniți/Cozmeni, Bucovina, mort la 26 ianuarie 1951 la Cracovia, a fost un preot catolic armean.

Fiul Antoninei, născută Zarugiewicz, și al lui Dominik, a fost numit preot în anul 1904 de către Arhiepiscopul    Józef Teodorowicz pentru arhiedieceza armenească din Liov. A fost vicar la catedrală și profesor de catehism al școlii armenești benedictine din Liov, apoi director al Institutului Torosiewicz din1905 , administrator în Cernăuți din 1909, preot canonic din 1916 . După ce a primit numirea în parohia din Cernăuți în anul 1921, a demisionat din funcția de preot canonic și a rămas cu titlu onorific. Este prelat din 1928, consilier onorific al curiei din 1929 și director al Internatului Catolic ”Arhiepiscop Isakowicz”.

După primul război mondial, datorită eforturilor sale, s-au cumpărat noi clopote din contribuții, interiorul bisericii a fost restaurant, s-a tras curent și a fost reparată orga. Parohul din Cernăuți a fost în funcție până la finalul existenței parohiei, până la finalul celui de-al doilea război mondial. În perioada interbelică, a fost administrator excurrendo în Suceava, cu serviciu pastoral, a călătorit și la capela armenească Bănila pe Ceremuș.

Patriot și activist social în Bucovina interbelică, a fost președintele Societății de Ajutor Frățesc și de Lectură Poloneză, precum și președintele Casei Polone din Cernăuți, al Uniunii Asociațiilor poloneze din România din anul 1932, decorat cu Ordinul Polonia Restituta. În unele cercuri, a fost nominalizat episcop pentru armenii catolici din România, care nu dispuneau de propria arhidieceză în perioada interbelică. Totuși, autoritățile românești au subminat cu succes această candidatură, precum și întemeierea unei dieceze în Cernăuți.

În 1935 a fost ales de către Arhiepiscopul Teodorowicz în calitate de adjudant, cu drept de a-l succeda, dar numirea nu a mai avut loc. După moartea Arhiepiscopului Teodorowicz la 2 ianuarie 1939, în timpul alegerii noului Ordinariat al Arhidiecezei din Liov, a primt șase voturi, situându-se pe al patrulea loc, alături de preotul Leon Isakowicz. Candidatura sa a fost sprijinită de autoritățile poloneze de stat și de către Sfântul Scaun, dar, din motive necunoscute, numirea nu a mai fost finalizată.

Din septembrie 1939, s-a implicat în ajutorarea refugiaților din Polonia. După ocuparea nordului Bucovinei de către Armata Roșie în 1940, a plecat la Craiova, a revenit la Cernăuți odată cu armata română care se deplasa către est. A fost întemnițat la București în 1944. După sosirea sovieticilor, nu s-a mai întors la Cernăuți, a rămas în București, unde a fost profesor de catehism la un gimnaziu polonez. A plecat iarăși la Craiova și, de acolo, la Cracovia în 1947, unde a fost preot la biserica Sfântul Giles.

A murit la 26 ianuarie 1951, a fost înhumat în cavoul fraților Carmeliți din cimitirul Rakowicki din Cracovia. După moartea sa, tot echipamentul liturgic adus din Cernăuți a fost depozitat în Curia din Cracovia. Printre obiecte se numără și pocalul donat în anul 1873 de către Papa Pius IX. La 22 iunie 2001, acest pocal a fost donat de cardinalul Franciszek Macharski, care vizita Patriarhatul Catolic Armean din Beirut, către Patriarhul Catolic Armean Nerses Bedros XIX.

Preotul Henryk Pankowski din Sadagura/Bucovina îl caracteriza astfel pe preotul Łukasiewicz: Un patriot înfocat, un activist social valoros, foarte energic, hotărât și perseverant, vorbitor și caracter imaculat, ferm, fără a-și arăta superioritatea. La prima vedere, era agreabil, plin de curtoazie, politicos, vorbăreț și foarte inteligent. Un predicator înzestrat pentru viața preoțească. Cât privesc funcțiile sale pastorale, e dificil să judeci. Mica parohie nu permite să-și întindă aripile. De asemenea, ireproșabil în viața particulară. După opinia generală, singura umbră ar fi faptul că uneori e dur și violent față de vecinătate. Acest lucru ar trebui să fie atribuit problemelor de sănătate și activității în exces. Această obiecție pur omenească nu afectează în nici un fel autoritatea, respectul și recunoașterea de care se bucură. 

*Citat după: T. Krzyżowski, În spatele scenei nominalizării moștenitorului Arhiepiscopului Catolic Armean de Liov, Józef Teodorowicz , “Lehahayer”, 2018, vol. 5, p. 258

Corina DERLA

by Redactor