PORTRETE din BUCOVINA | JAKOB PETROWICZ (1815–1869)

Cercetătorii români îl consideră moldovean cu origini armenești, istoriografia ucraineană menționează naționalitatea armenească, dar, de fapt, este polonez cu origine armenești din Bucovina.

S-a născut pe proprietatea familiei de la Bosanci, de lângă Suceava, ca fiu al lui Nicolae și al Anei, născută Romașcan. Proprietatea a fost cumpărată de bunicul său, un comerciant din Horodenka, care s-a mutat din Galiția în Bucovina, când Austria a început acțiuni de colonizare masivă pe teritoriul nou câștigat. Familia Petrovici a fost înnobilată în anul 1811. În toamna anului 1828, Stanisław Jaszowski, un scriitor polonez din Galiția, a sosit la moșia de la Bosanci și-și amintea despre ”o casă plăcută”, ”doamna casei care nu-l lăsa să plece dimineața până când nu servea micul dejun” și ”un cântec plin de regrete, favorit al frumoaselor femei ale Moldovei, Kit mi di us, cântat frumos de o voce care te ademenește într-o țară necunoscută, plină de poezie și de amintiri”. A fost educat acasă, apoi a frecventat școala din Suceava, a absolvit gimnaziul din Cernăuți în anul 1831. Și-a ales soția din familia Mikuli – Antonina era sora lui Carol Mikuli, un vestit pianist și compozitor din Liov.

A fost un amfitrion prin vocație. S-a stability la moșia de la Werenczanka (Zastavna), pe care a transformat-o într-o fermă model, întreprinzând acțiuni de drenare a mlaștinilor. De asemenea, a deținut o proprietate în Cernăuți.

În 1864 a fost inclus în comitetul de construire a bisericii armene catolic, prin care a semnat o proclamație care făcea apel la armenii din Galiția și Bucovina să strângă fonduri în acest scop.

În același an, a fost ales consilier al orașului Cernăuți în consiliul local, iar la 13 octombrie i s-a încredințat funcția de primar. A condus în timpuri dificile. Foametea din provincii, provocată de un aflux al săracilor la oraș, urmată de o epidemie de tifos și holeră, a dus la moartea a peste 2000 de cernăuțeni. Totuși, a reușit să îmbunătățească rețeaua stradală, să organizeze brigada de pompieri, primăria, serviciile de poliție, de ospitalitate, cimitirul municipal. Eforturile sale au culminat prin inaugurarea unei gări în 1866, care făcea legătura cu Liov. Ca un semn de recunoștință, Consiliul Local a amplasat în sala prezidențială un portret în ulei a primului său primar. A refuzat al doilea mandat, pentru că și-a neglijat afacerile funciare. În anul 1868 a fost de acord să devină mareșal adjunct al Bucovinei. În același an, a primit de la împăratul Franz Josef Ordinul Coroanei de fier, clasa a treia. A murit subit câteva luni mai târziu, din cauza apoplexiei, la o vârstă relativ tânără.

A avut un fiu, Alexandru, și patru fiice. A participat doar la nunta fiicei celei mari, Helena, care a devenit soția baronului Iacob Romașcan, moștenitorul de la Horodenka (nepotul contesei de Meran, soția morganatică a Arhiducelui Johann de Habsburg). Ștefania s-a căsătorit cu baronul Eudoxiu Hurmuzachi, descendent al unei familii de confesiune greco-orientală, ai cărei reprezentanți au deținut înalte funcții în ierarhia politică a Bucovinei. Ioana s-a căsătorit cu baronul Valerian Kapri. Cea mai mică fiică, Eugenia, s-a căsătorit cu Krzysztof Abrahamowicz, un funcționar bucovinean.

Orașul recunoscător Cernăuți a denumit cu numele său o stradă de lângă biserica armeană și planificase construcția unui monument în piața Rudolph. Chiar se crease un comitet social special pentru acest lucru, dar izbucnirea primului război mondial a fost un impediment. Ucraina sovietică a schimbat numele străzii, iar în anul 2015, grație eforturilor organizației armenești “Arevik”, s-a revenit la numele inițial, iar bustul primarului, realizat de Volodymyr Cisaryk, a fost amplasat la intersecția cu strada Rusă. De asemenea, o placă bilingvă, în armeană și ucraineană, a fost amplasată sub bust. Deocamdată nu există explicații în limbile poloneză, familiară în casa Petrovici, și în română.

Corina DERLA

by Redactor