Redactor

PORTRETE din BUCOVINA | Izaak Mikołaj Isakowicz (1824-1901)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

A fost Arhiepiscop Armean Catolic de Liov, predicator, membru al Seimului Național din Galiția.

Izaak Mikołaj Isakowicz s-a născut la Łysiec, lângă Stanislau, la 6 iunie 1824. Mama sa era Rypsyma, născută Słowacki, iar tatăl său era Samuel Isakowicz. Făcea parte dintre vechile familii nobile care au venit în Polonia din Transilvania administrată de maghiari și utilizau porecla “Haybab”. 

După absolvirea liceului în Stanislau/Stanisławów, a plecat la Liov, înscriindu-se la seminar în anul 1844, studiind teologia și filosofia. În timpul studiilor, Izaak Isakowicz l-a cunoscut pe arhiepiscopul diecezei armene catolice, Samuel Stefanowicz, care a devenit o mare autoritate pentru tânărul cleric, de asemenea mentor și model de preot și păstor. La 6 august 1848, Izaak Isakowicz a fost numit preot și a fost trimis în parohia armeano-catolică din Tyśmienica, în calitate de vicar. În 1849, a fost transferat la Stanislau/ Stanisławów, tot ca vicar.

De o spiritualitate profundă, a stăpânit cu măiestrie cuvântul. Căci preotul Isakowicz nu a scris poezii, dar a fost supranumit ”maestru al cuvântului Domnului”, ”Hrisostom”, căci predicile sale erau pline de spirit și inspirație.

În timpul șederii sale în Stanislau, a devenit cunoscut nu doar ca un bun preot și un excelent predicator, ci, mai presus de orice, ca un excelent polemist, participând activ la discuția despre abolirea ritului armeano-catolic din Galiția, căci au existat voci în 1861, care susțineau convertirea ritului armean în cel latin. O expresie a obiecției viitorului Arhiepiscop la planurile pentru dizolvarea ritului armean a fost broșura “O informare pentru autor”, scrisă de el și publicată la Viena, în anul 1861. E posibil ca polemicile sale bine argumentate să fi salvat ritul armenesc.

În 1861 a fost numit capelan retoric la Suceava, unde majoritatea armenilor erau apostolici. A servit patru ani în Bucovina și a devenit faimos într-o scrisoare către monofiziți, expediată în anul 1862, îndemnându-i să se unească cu biserica armeano-catolică. Activitatea sa din Suceava a fost întreruptă de numirea sa ca preot în prezbiteriul parohiei armene din Stanislau. Preotul Isakowicz și-a început activitatea cu refacerea bisericii, care a fost posibilă datorită donațiilor de la membrii parohiei și de la oamenii de bună credință. Din nefericire, incendiul din oraș a afectat grav nou-refăcuta biserică. Datorită eforturilor preotului Isakowicz, biserica a fost refăcută în septembrie 1868, resfințit cu hramul Imaculatei Concepțiuni a Sfintei Fecioare Maria. De asemenea, părintele Isakowicz a contribuit și la construirea unei noi case parohiale. În timp ce activa în Stanislau, s-a dovedit un bun capelan, un activist social profund implicat în viața urbei. În perioada 1867-1882 a fost consilier orășenesc, din anul 1869 a devenit președintele orfelinatului districtual pentru băieți din Stanislau, precum și co-fondatorul și președintele Băncii locale de Economii. În 1871, Izaak Isakowicz a fost numit canonic onorific al asociației armene din Liov, iar în 1877 a fost numit ca decan de Stanislau.

În ianuarie 1882, fiind deja preot canonic, a fost ales Arhiepiscop.

În contextul preluării funcției de arhiepiscop, numele lui Izaak Isakowicz apare pentru prima oară în 1875, după moartea Arhiepiscopului Grzegorz Szymonowicz, când preotul parohiei din Stanislau a fost unul dintre cei trei candidați pentru scaunul archiepiscopal. Grzegorz Romaszkan/Romașcan a devenit noul arhipăstor, dar a deținut funcția doar pentru șase ani. După moartea Arhiepicopului Romașcan, la 12 ianuarie 1882, a fost ales aproape în unanimitate Arhiepiscop de Liov. După aprobarea împăratului și a Papei la 27 august 1882, noul arhiepiscop a fost sfințit în mod solemn. În calitate de arhiepiscop, a acordat îndeosebi atenție unui număr potrivit de preoți bine pregătiți pentru parohii. Deoarece numărul lor era insuficient, precum a fost cazul predecesorului lui, a suplimentat clerul armean cu preoți de la mănăstirea mekitaristă din Viena. Mulțumită eforturilor arhiepiscopului, în anul 1891 a fost stabilită o nouă parohie armeano-catolică, în locul vechiului capelanat din Suceava. De asemenea, arhepiscopul a sfințit două noi biserici parohiale: cea din orașul său natal Łysiec, în 1883, și în Tyśmienica, în 1886. Activitatea arhiepiscopului a fost apreciată la Vatican, iar lui Isakowicz i s-a acordat titlul de prelat, asistent al tronului papal și conte de Roma. Împăratul Franz Joseph I l-a onorat și el pe arhiepiscop, acordându-i titlul de Excelență în 1890, devenind astfel consilier de taină al curții de la Viena.

Următorii douăzeci de ani înseamnă o serie de eforturi susținute, sub forma predicilor din Galiția și Bucovina, de la Cracovia și Kalwaria Zebrzydowska la Cernăuți, pentru catolicii de toate cele trei rituri: armean, latin și rutean. Fiind un om binevoitor, a găsit un limbaj comun cu caractere excepționale și non-conformiste: scriitorul Józef Ignacy Kraszewski, acuzat pentru atitudine anti-clericală, Fr. Stanisław Stojałowski, persecutat de autoritățile politice din Galiția, devenind chiar organizatorul mișcării țărănești condamnate de Sfântul Scaun. A căutat un acord în cele mai apăsătoare momente, dintre națiuni diferite, straturi sociale și religii.

În umbra activității publice, a ascuns un mare sacrificiu, îndeosebi pentru tineri: susținerea internatelor, a creșelor și acordarea burselor. Totul era achitat din salariul său, care, la acea vreme, era cel mai modest salariu dintre toți episcopii din Galiția. După preluarea tronului patriarhal, realizând importanța păstrării legăturii cu credincioșii, a publicat scrisorile sale pastorale aproape în fiecare an. S-a adresat credincioșilor pentru prima oară în anul 1883, în timpul postului, chemându-i la penitență, iar în anul 1889 a explicat semnificația nunții de aur a Papei Leon XIII cu Biserica. În 1891, cu ocazia aniversării de un secol a adoptării Constituției de la 3 mai, a emis o scrisoare deosebită, cu iz patriotic, intitulată ”Către poporul polonez”. Două scrisori pastorale din perioada 1894-1895 au fost, de asemenea, foarte importante.

Arhiepiscopul Izaak Isakowicz a fost autorul câtorva cărți, îndeosebi în domeniul predicilor. De asemenea, multe predici au fost publicate, iar o ediție a acestor a fost publicată la Liov, în 1890; această publicație a inclus seria predicilor ”Tatăl Nostru”, împărțită în opt învățături ale Patimilor, predici despre Patimile Domnului și ”anumite” predici scrise când arhiepiscopul a fost vicar al parohiei armene din Stanislau. De asemenea, colecția include predici și învățături pentru toate celebrările din an, inclusiv pentru Crăciun și Paște.

În 1895, consiliul orășenesc din Liov a numit una dintre străzile urbei după arhiepiscopul Isakowicz, iar în 1896 Arhiepiscopul a primit un dar național din contribuții, pe care apoi le-a oferit pentru a finanța două orfelinate pentru copiii săraci. A fondat un orfelinat în orașul natal Łysiec și un alt orfelinat în Stanislau. 

În 1898, Arhiepiscopul Izaak Isakowicz a celebrat jubileul de aur al preoției. Cu această ocazie, multe asociații și uniuni l-au numit membru onorific și nouă orașe (inclusiv Liov, Stanislau și Tarnopol) l-au acceptat  în calitate de cetățean onorific. Universitatea Jagellonă a decis să-l onoreze, acordându-i titlul de doctor honoris causa în 1898. Este singurul armean decorat cu acest titlul al celebrei universități poloneze până astăzi. Apreciind meritele arhiepiscopului, împăratul Franz Joseph I i-a acordat Ordinul Coroanei de Fier, clasa I.

În iunie 1900, Arhiepiscopul Isakowicz a emis o altă scrisoare pastorală, în care se referea la cuvintele profetului Ieremia, și a inclus o serie de reflecții legate de finalul secolului al 19-lea și de începutul secolului al 20-lea. La 4 octombrie 1900, a binecuvântat solemn clădirea teatrului, iar la 28 martie 1901 a emis ultima sa scrisoare pastorală, intitulată ”Iubirea Verii”, susținând că jubileul nu ar trebui ”să fie în van și inutil”.

Noul secol se apropia. În primele luni, la Liov au ajuns știri senzaționale: o bancă administrată de biserica armeano-catolică a ajuns la faliment, din cauza conducerii deloc oneste a unuia dintre preoții canonici. Un martor al acestor evenimente scrie: ”bătrânul și piosul arhiepiscop Isakowicz a fost afectat atât de tare afectat de acest lucru, că a murit pe 29 aprilie 1901, după zece zile de la arestarea preotului canonic Mardyrosiewicz”, în brațele nepotului său, preotul Jan Moszoro din Kuty/Cuturi.

Funeraliile Arhiepiscopului Isaac Isakowicz au avut loc la 1 mai 1901. Arhiepiscopul Weber a celebrat o misă la ora 7 dimineața, în catedrala armenească. Ceremonia a început la ora 8 dimineața, când sicriul a fost binecuvântat de preoții ruteni conduși de episcopul Czechowicz, asistat de consilierii Bielecki și Turkiewicz și de preotul canonic Wołoszczyński. În timpul slujbei, a cântat un cor de elevi de la Seminarul din Riga. La ora 10 a.m., misa solemnă a fost celebrată de Arhiepiscopul Józef Bilczewski, alături de prelatul Zabłocki și preoții canonici Lubomęski și Świsterski. Ultima binecuvântare a sicriului, după ritul armean, a fost efectuată de preotul canonic Davidowicz, asistat de preotul Manugiewicz din Tyśmienica și preotul Mojzesowicz din Baniłów. Binecuvântările s-au finalizat la orele 11:30, apoi preotul canonic Teodorowicz a ținut o predică de doliu. La ora 12:30, procesiunea funerară a părăsit catedrala armeană, în sunetul clopotelor, și s-a deplasat către cimitirul Łyczakowski, de-a lungul străzilor Ormiańska, Teatralna, Mariacki, Halicki și Bernardyński. Înaintea orei 14, convoiul funerar a sosit la poarta cimitirului. Sicriul a fost scos din dric și, în timp ce preoții cântau imnuri funerare, a fost dus la mormânt, unde s-au auzit ultimele rugăciuni și discursul Președintelui consiliului din Liov, Godzimir Małachowski.

Stanislaw Vinzenz îl menționează pe preotul Izaak Isakowicz în cartea sa  Periwinkle wreath / Coroana din saschii (Londra, 1979) , din seria On the High Połonina/Despre Marea Polonie .

La 21 mai 2001, la Cracovia, s-au oficiat slujbe solemne de către Patriarhul Nerses Bedros XIX, cu ocazia aniversării a 1700 de ani de la creștinarea armenilor și a comemorării unui secol de la moartea Arhiepiscopului Isaac Isakowicz. Cardinalul Franciszek Macharski a amplasat o placă comemorativă în mănăstirea carmelită din Piasek, cu ocazia comemorării unui secol de la moartea Arhiepiscopului Izaak Isakowicz, iar la ceremonie a participat un mare număr de clerici.

Însuși Patriarhul Nerses Bedros XIX din Beirut s-a rugat la mormântul Arhiepiscopului Izaak Mikolaj Isakowicz. În aceeași zi a celebrat misa pentru odihna sufletului său în catedrala greco-catolică din St. Jura, de asemenea a avut loc o pomenire în catedrala armeană. Patriarhul s-a rugat și în biserica armenească din Stanislau, actualmente catedrală ortodoxă.

Întreaga sa personalitate este reflectată în testamentului său, din care cităm:

Nu-mi puneți coroane în sicriu.

Sunt doar țărână. Mă întorc în țărână. Rugați-vă Domnului!

Dacă, după moartea mea, nu vor fi suficienți bani pentru funeralii, căci nu sunt bogat, atunci preamilostivul Iosif din Arimateea se va îndura de mine și va face în așa fel ca trupul meu să fie îngropat creștinește. Aceasta este ultima mea dorință. “

Corina DERLA

* Sculptură din marmură de Carrara, realizată de Juliusz Bełtowski în 1905, în Catedrala armenească din Liov, dedicată Adormirii Sfintei Fecioare Maria

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *