PORTRET / Carmen Kostyak o viață dedicată persoanelor cu dizabilități

”Carmen Kostyak si Peter Kampermann au adus merite deosebite orașului Bayreuth în munca lor cu persoanele cu handicap mintal. Pentru aceasta, primărița orașului Bayreuth, Brigitte Merk-Erbe, le-a înmanat Medalia de onoare a Republicii Federale Germane. “Ei sunt exemple pentru solidaritate și umanitate” a spus Merk-Erbe. Carmen Kostyak a lucrat din anul 1990 până în 2000 în atelierul pentru persoane cu dizabilități. Acolo a înfiintat în anul 1992 corul “Frieden” care a avut deja câteva apariții și la TV.”

La prima vedere această știre, preluată din ziarul “Nordbayerischer Kurier” (Curierul Bavariei de Nord) din  martie 2017, nu are nicio legătură cu armenii.  Cu toate acestea unul din cei doi laureați, doamna Carmen Kostyak  are o legătură directă cu armenii. Se trage dintr-o  veche familie  armenescă  din Moldova.

De aceea dincolo de știrea pe care  o publicăm am realizat și un mic portret al acestei doamne care și-a dedicate viața copiilor cu dizabilități. Copii care au nevoie de multă  răbdare  și sacrificiu  din partea celor care  au grijă de ei. Mai mult doamna Kostyak a reușit  ca prin muzică  să ofere acestor suflete  bucuria și încrederea de care aveau atât de mult nevoie.

Carmen Kostyak s-a născut în Bucuresti. Ambii părinți se trag din așa numiții “ armeni vechi” , armenii veniți din legendara capitală a armenilor, Ani, stabiliti în Bucovina încă de la descălecat. Bunicii din partea tatei au rămas în Bucovina, la Suceava, cei din partea mamei au trăit în Moldova, la Panciu.

Tatăl, Donig Găină a fost medic în Bucuresti, mama, Viorica Găină, casnică si mai târziu statistician. Spiritul armenesc l-a primit în casa bunicilor din Suceava, unde Carmen Kostyak își petrecea vacanțele.

Bunicul, Garabet Gaină, fost judecator și ani de-a rândul membru în  Comitetul Eparhial al armenilor din Suceava era foarte mandru de originea lui. Cât priveste credința, aceasta își are izvoarele tot acolo și este legată de magia slujbelor de la Surp Hagigadar.

Dupa terminarea liceului Carmen a urmat  Facultatea de Filologie din Bucuresti, sectia “Română” si in paralel o Școală de Teatru. A lucrat 4 ani la Teatru Victor Ion Popa din Bârlad, ca actrită, dupa care a predat 21 de ani la o școală specială (Școala Nr.2 din București),  lucrând cu elevi cu dizabilități mentale. La scurt timp după angajarea în învătământul special a promovat un curs de perfecționare privind Pedagogia special. A lucrat cu alți colegi la manual de Limba română pentru școli special. Dar principala preocupare a rămas munca cu copiii ; s-a ocupat îndeosebi de educația artistică ( muzică, teatru,) organizând manifestări care ofereau copiilor posibilitatea de a cunoaște succesul, element extrem de important în dezvoltarea personalitătii acestor copii, și cu care a reprezentat școala și in afara zidurilor ei.

http://fotopunkt.photoshelter.com

În 1985  s-a stabilit în Germania, unde soțul se afla de câtiva ani. Are un fiu, Cristian, născut în 1970.

După  o perioada de acomodare a  fost angajată ca “ Heilpädagogik Therapeut”*,în primii trei ani la Centrul Pedagogic din Bayreuth ( Școala specială ) dupa care a lucrat tot ca terapeut la Atelierul pentru persoane cu diverse dizabilităti ( mintale, corporale, psihice ) până la pensionare.

http://fotopunkt.photoshelter.com

Aici a înfiintat în 1992 un cor mixt, pe doua voci, acopaniat  de o mică  orchestră, Corul “Frieden” era compus de  25 de persoane cu dezabilitati mentale, motorii sau de vedere. Cu acest cor a lucrat 24 de ani dintre care 14 ani după pensionare. In toată această  perioadă  corul și-a îmbogătit  repertoriu variat și îndrăznet, cuprinzând piese din folclorul german, Gospels, cântece de Craciun, cât si piese scurte din repertoriul clasic ( corul sclavilor din opera Nabucco de  Giuseppe Verdi, “Oda bucuriei” de Ludwig van Beethoven, cântece de leagăn de Brahms, Schubert, Mozart.), toate prelucrate și adaptate de Carmen Kostyak.

În toți acesti ani corul a sustinut peste 120 de concerte, a fost invitat la Festivaluri Internationale la care participau  ansambluri cu și fără dizabilitati, concerte jubuliare, dar si iesiri la cămine de bătrani, scoli, piețe de Crăciun. Corul a fost  invitat si a cântat în doua randuri la Televiziunea  Bavareză și a scos o casetă și 3 CD-uri.

Munca de dirijor al corului  – spune doamna Kostyak –  s-a împletit cu  preocuparea de terapeut pentru a stimula încrederea în sine a persoanelor cu dizabilități și de a determina recunoașterea și integrarea lor, pornind de la o îndrumare adecvată.

În luna mai 2016 a avut loc  un concert special unde  Carmen Kostyak  a predat bagheta  unui coleg mai tânar, cu care lucrase în ultimii 3 ani.

Mihai Stepan Cazazian

__________________

Informațiile ne-a fost pus la dispoziție de Carmen Kostyak

Alte informații despre familia Găină au fost publicate  în articolul “ Suceava copilăriei mele “ apărut  n revista Ararat, anul XXIII, Nr  23-24,  1-31 decembrie 2012.

by Mihai Stepan Cazazian