POEZIE | Ara Alexandru Şişmanian : Poeme din volumul inedit ”Onirice” (1)

barca oranj

căruntul mă contemplă cu abrupt cum în avis mă micşorez • de parcă morţii mi-ar întinde mîna ‒ tot mai aproape de pe celălalt mal • înspre albastrul tărîmului vîntul îmi poartă fantasma • nebuna moartă din casa părăsită zîmbeşte argint în tihnă şi flori • silabele fîntînilor cîntă prin fum ‒ o aripă absurdă zboară şi-ascultă • pulbere de-amurg • crepusculul coboară peste amintirea de sticlă cortinele-i galbene • barca oranj ‒ precum o lamă taie privirea • nimic nu se schimbă altfel decît în mai rău • nimeni nu răspunde altceva decît nu • nimic nu apare altfel decît la disperare cu singur • desigur, lumina despachetează cele cîteva păpuşi ale morţii • împachetează cele cîteva pacheboturi • în luntrea de frunze pluteşte somn de şerpi tolăniţi • contaminat de suferinţă e dubiul ‒ iar femeia necredincioasă îşi plimbă măştile prin grădina supliciilor • totul a fost zis acum că totul e gâză ‒ şi melancolia e cheie pentru uşa de sidef a neantului ‒ fără semn de întrebare sau limb •

nebună apă

nebună apă sub sălcii ‒ verde de florile uitate • nebună femeie sub vinele frunzelor ‒ adâncă precum o luntre de umbră • nebună roată prin noapte ‒ vorbind ‒ şi vorbind ‒ şi vorbind • da, nebună mărturisire • o rază ‒ sau poate o dîră de sânge galben ca greaţa • un mal prea albastru ‒ cu oval de sidef şi gâze moarte în cupe de nuferi • suspiciuni surpate ‒ întoarse spre vechi ‒ întoarse spre mort ‒ întoarse spre singur • şi vidul ‒ ca un revolver mereu încărcat şi mereu gol • un adversar de zăpadă în care tragi mereu ‒ ratîndu-l mereu ‒ risipindu-i în neant ratarea • nimerind poate un val ‒ poate un cîntec ‒ un cîntec prin care să urci spre cer pe trepte de naufragii • un cîntec prin care să te strîngi tot într-o suferinţă de lemn • da, într-un labirint cu singurătatea fără fereastră • unde eşti singur numai cu nimeni ‒ numai cu nimeni ‒ numai cu nimeni •

străina fantomă

stranie nebunie de noapte ‒ cînd subitul împietreşte-n palori • cînd moartea e o pată absurdă unde imaginile ţi se îneacă • tu sacrificiu al lui singur din crucea de aur şi beznă • şi-amprentele putrezite-n ferestre ‒ deşirîndu-şi potecile pe care sângele îşi preschimbă misterul în şerpi • tu suferinţă ‒ ce-mi hărţuieşti silabele ca pe un rău cu banalul îngenuncheat • ca pe un rău de sacrificiu ‒ cu toată holbarea înconjurată ‒ nu se ştie de ce anume înconjurată • precum o femeie de umbră ‒ părăsită ‒ nu se ştie de cine anume părăsită ‒ sau de ce • violată în permanenţă de o nelămurită aşteptare • o aşteptare poate pregătită doar pentru cuvintele tale • coborînd doar pentru tine pantele vîntului albastru • şi frustrarea ‒ disperarea furioasă ce mă turtea ca o retină roşie de lacrima asfaltului negru • solitudinea care-mi cocea inima ca un cuptor • sau zîmbetul precum o barcă albă în care mă urcam ‒ străină fantomă • da, statuile acelea de sare ce presăram întors spre amintirea mea •

scara de var

lunianul în vis urcă pe-o scară de var care spune adevărul • pluteşte pe adîncimi de albastru ochiul melancoliei de lemn • stiloul lui singur străbate răni de cerneală şi-abisale păsări de sumbru • œdipian privesc cu gume destinul care se şterge • şi mîinile precum nişte scoici ale memoriei • şi treptele ce se decolorează în timp ce le cobor • sau străzile narcotizate-n spart de lună • da, cicatricile carosabile ale oraşelor • ori marea întinsă-n somnul stins • cînd nebunia înfloreşte în grădini ‒ iar clipa îmi descarcă-n piept pistolul ei rece • spectre pe gheaţă ‒ precum semne de întrebare de la marginea lumii • şi-oribilul strigăt de moarte al bătrînului alfabet ‒ răpus în demult dispăruta pădure • perfid sîngerează roşul printre şoaptele verzi • cînd cu straniile-i ramuri mă îmbrăţişează labirintul • beau laptele fantomei din rănile zorilor ‒ culeg, murind dintre pietre de gheaţă ‒ un alb risipit • noaptea tai cu zîmbete crude ‒ sînii de doliu ai fecioarelor • sau sodomizez lîngă zidurile învelite în nervi ‒ dementul absurd • aflu atunci că braţul meu înălţat ‒ e un stol care-mi leagă obscurul de soare • castraţii plutesc translucizi prin ospicii ‒ nebuni netezi şi blînzi • coroane de aur plîngînd ‒ fîntîni cu lacrimi de diamant culegînd • mai jos de imagine zac ca un fulg mort • mai jos de umbră ‒ cu cenuşiul fără întoarcere •

* * *

Nǎscut în 1951 la Bucureşti, absolvent al singurei promoţii de hindi a facultǎţii de limbi romanice, clasice şi orientale, cu o tezǎ despre sacrificiul vedic (1974), Ara Alexandru Şişmanian a publicat articole de criticǎ literarǎ în revista Luceafǎrul, precum şi studii de istorie şi hermeneuticǎ literarǎ în Steaua. În ianuarie 1983 pǎrǎseşte definitiv România, în urma persecuţiilor politice îndurate ca semnatar al apelului pentru drepturile omului lansat de Paul Goma în 1977. Se instaleazǎ la Paris ca refugiat politic şi urmeazǎ cursuri de istoria religiilor, sanscritǎ, ebraicǎ biblică, coptǎ şi armeanǎ clasicǎ la École Pratique des Hautes Études şi la Institut Catholique de Paris, participând în acelaşi timp la conferinţe internaţionale de specialitate.

În 1993 reuşeşte realizarea colocviului internaţional de istoria religiilor Psychanodia, dedicat memoriei lui Ioan Petru Culianu, asasinat de securitate în incinta Universitǎţii din Chicago pe 21 mai 1991.

Publicǎ numeroase studii de istoria religiilor (în special pe tema comparaţiei Veda – Gnosǎ) în reviste de specialitate şi volume colective, în Belgia, Statele Unite, Franţa, Italia. Editeazǎ, împreunǎ cu soţia sa, Dana Şişmanian, sub egida asociaţiei „Les amis de I. P. Culiano” pe care o creeazǎ în 2005, actele colocviului Psychanodia, precum şi publicaţia periodicǎ Les cahiers „Psychanodia” (1/2011, 2/2021), disponibile, împreună cu diferite studii de istorie literară (Trei crime de stat: Eminescu, Labiş, Preda), pe situl personal  http://ftp.adshishma.net/Publications-Accueil.html.

Începînd cu 1997, publicǎ regulat volume de versuri la editurile Arhipelag, Cartea Româneascǎ, Paralela 45, Ramuri: ciclurile Triptic (Priviri, Ochiul orb, Tireziada), Migrene (7 volume), Absenţe (4 volume), Neştiute (4 volume). Îşi publică independent Neştiute 5 (2018), Menuetul menestrelului morbid (2019), şi Absenţe 5 (2021).

Publicǎ de asemenea în traducere francezǎ, englezǎ şi germanǎ mai multe poeme în antologii şi reviste, între care publicaţiile online Recours au poème, Francopolis (mai 2013, iunie 2015,octombrie 2017, aprilie-mai 2018, juin 2020), La levure littéraire. Îi apar la editura L’Harmattan, în colecţia „Accent tonique”, în traducerea Danei Şişmanian, volumele: Fenêtre avec esseulement (2014), Le sang de la ville (2016), Les non-être imaginaires. Poème dramatique (martie 2020), Orphée lunaire (noiembrie 2021), iar la Échappée belle édition, volumul Mi-graines (noiembrie 2021) – toate, abundent recenzate de critica literarǎ francezǎ.

Pagina de poezie pe situl personal: http://ftp.adshishma.net/Ara/Poesie.html.  

by Mihai Stepan Cazazian