Poezia românească postbelică în America: o antologie de Victor Pambuccian

Numărul 2/2011 (vol. XXXVII, „Special Issue”) al International Poetry Review din Statele Unite ale Americii este dedicat în totalitate poeziei româneşti postbelice. Avem de-a face, în fapt, cu o antologie poetică în toată puterea cuvîntului, realizată de Victor Pambuccian: matematician, profesor de matematică la Arizona State University şi, de asemenea, poet, emigrat din anii ’80 peste Ocean (pentru cine nu ştie, precizăm faptul că domnia sa este văr cu deputatul Uniunii Armenilor în Parlamentul României, Varujan Pambuccian). Dincolo de condiţiile grafice elegante, e de semnalat caracterul nu doar bilingv (român-englez) al culegerii, ci şi cel… multilingv. Cele mai multe traduceri în engleză sunt semnate de către Victor Pambuccian, alături de nume notorii de traducători precum Adam J. Sorkin, Irina Livezeanu sau Bogdan Ştefănescu. De o semnificaţie aparte este însă prezenţa în sumar unor poeţi de limbă maghiară şi germană din România, alături de cei de limbă română, fapt justificat şi binevenit, în condiţiile în care se vorbeşte, de regulă, despre „literatura română” ca despre o literatură scrisă în limba română, nu şi ca despre o literatură scrisă, în mai multe limbi, pe teritoriul României, de către scriitorii diferitelor sale minorităţi etnice. Problemă teoretic deschisă, dificil de tranşat (vezi, între altele, cazul Hertei Müller). Scriitorii aparţinînd limbilor unor minorităţi etno-naţionale care au fost selectaţi aici sînt Sandor Kanyadi, Andras Ferenc Kovacs, Elisabeth Axmann, Anemone Latzina, Richard Wagner şi Rolf Bossert (ultimii doi aparţinînd fostului Aktionsgruppe Banat). În cazul lor, echipa de traducători în engleză este ceva mai numeroasă: Victor Pambuccian, Peter Zollman, Paul Sohar, Kinga Dornacher, Stephen Humphreys, David Hill. Ultimul pe listă, dar nu cel din urmă, este chiar antologatorul, cel mai în măsură să-şi traducă în engleză poemele…

Cine sunt însă ceilalţi poeţi selectaţi? Unul şi-unul, ordinea prezenţei lor în sumar fiind stabilită de anul naşterii: Gellu Naum, Geo Dumitrescu, Ion Caraion, Nora Iuga, Nichita Stănescu, George Almosnino, Cezar Ivănescu, Mariana Marin, Mircea Cărtărescu. După cum se vede, toate generaţiile literare postbelice de pînă în ani ‘80 sunt reprezentate „la vîrf”. Cît priveşte poemele alese, ele nu sunt mai puţin ilustrative. Avem de-a face atît cu texte deja clasicizate (unele piese ale lui Gellu Naum sau Geo Dumitrescu), „hit-uri” lirice (v. unele texte ale lui Nichita Stănescu – Emoţie de toamnă, Ploaie în luna lui Marte, puse pe muzică de Nicu Alifantis), texte surpriză (Mircea Cărtărescu e prezent aici cu amplul poem Occidentul, scris în 1990 şi inclus în ultimul său volum de versuri, Nimic), dar şi titluri prin forţa lucrurilor mai puţin cunoscute (cum ar fi secvenţele intense ale Norei Iuga şi cele ale lui George Almosnino). Prezenţa de prim-plan valoric precum Ion Caraion, Cezar Ivănescu, Mariana Marin sunt ilustrate corespunzător prin poeme definitorii, încărcate de tensiune şi dramatism. Cu totul remarcabile mi s-au părut, cu precădere, grupajele poetice ale lui Caraion şi Mariana Marin, nu doar reprezentative calitativ pentru fizionomia întregii lor opere, ci şi bogat ilustrate cantitativ.

O menţiune specială merită, desigur, şi Victor Pambuccian, autoinclus ca poet în sumar cu un singur text scurt şi esenţializat, în… limba germană (Nirgends/Nowhere). Traducerile sale „sună”, pe ansamblu, foarte bine, cu ritmuri şi sound-uri bine acordate interior, deşi – evident – traductologii de meserie au a se pronunţa cu mai multă îndreptăţire în acest sens. Selectarea textelor se cuvine cu atît mai mult apreciată cu cît numărul mic al lor, motivat fireşte de spaţiul disponibil restrîns al antologiei, implică prin forţa lucrurilor un spor de exigenţă şi reprezentativitate lirică. Last but not least, e de remarcat introducerea sintetică a lui Victor Pambuccian în arcanele poeziei româneşti de după cel de-al doilea Război Mondial (Poetry‘s Historical Dimension: Contemporary Voices fron Romania). În nici zece pagini, autorul ei reuşeşte să surprindă nu numai principalele direcţii şi mutaţii poetice din ultimele decenii, ci şi tectonica politică autohtonă a unui context istoric complicat, începînd din perioada interbelică (avangarda anilor ’30 şi suprarealismul anilor ’40 beneficiază de o atenţie specială). Observaţii succinte, dar percutante sunt formulate cu privire la poezia autorilor de limbă maghiară şi germană, unii dintre cei din urmă (cum ar fi Paul Celan sau Rose Auslander) fiind evrei din Bucovina. Îi datorăm, aşadar, lui Victor Pambuccian o avizată carte de vizită a liricii autohtone postbelice. Nu e singura iniţiativă de acest gen în America ultimilor ani, dar e una dintre puţinele şi, aş spune, una dintre şi mai puţinele de calitate. Sperăm că nu va rămîne fără ecoul meritat şi în România.

Revista mai cuprinde, în ultimele sale secţiuni, un grupaj de Poetry in English (texte de Kelly Cherry, Alan Nelson, Valerie Nieman, Donna Puciani, Maria Rouphail, Jean-Mark Sens, practic necunoscuţi cititorilor români, dar… cine ştie?) precum şi rubrica tradiţională „Book Review”.

Cu adevărat o „Special Issue”, pentru care Victor Pambuccian merită cu prisosinţă mulţumirile şi felicitările noastre.

Cristina MANUC

by Cristina Manuc