Mihai Stepan Cazazian

PATRIMONIU / Biserica armeană Sfântul Minas din satul Gezköy (regiunea Erzurum)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Sfântul Minas, mucenic și făcător de minuni, este unul dintre sfinții foarte populari ai Bisericii Armene venerat și în alte biserici creștine, în special printre copți și greci. Multe altare au fost închinate acestui sfânt, în principal în vestul Armeniei. Una dintre aceste biserici este cea din satul „Gezköy” sau „Gözköy” din regiunea Erzurum (Garin în armeană).

Toponimul „Kes” [Կես], sau „Gez”, este numele istoric al actualului sat Gözköy, care în turcă înseamnă „satul ochiului”. Localitatea este, în prezent, cartierul Saltuklu al municipiului Aziziye, la 14 km vest de Erzurum. Acest orășel este acum inclus în „Marele Erzurum”, care are peste jumătate de milion de locuitori. Peste o mie de unități locative sunt în prezent în curs de a fi construite acolo, înconjurând micuța biserică armeană de acolo.

Sanctuarul, aflat într-o stare avansată de degradare, a fost clasificat drept monument istoric în 2010, ceea ce implică protejarea sa de către autoritățile turcești, dar realitatea este diferită. Nu numai că biserica a fost transformată într-o groapă de gunoi, dar este vizată în mod regulat de „vânători de comori” care au săpat numeroase cavități în clădire, afectântu-i structura. Alții au șters aproape toate frescele din interiorul bisericii, în timp ce toxicomanii își găsesc în mod regulat refugiu sub bolțile ei. Potrivit localnicilor, municipalitatea depune deșeuri de pe numeroasele șantiere din apropiere în jurul bisericii, astfel încât aceasta să poată fi acoperită rapid cu o movilă de gunoi.

În 2016, Sabri Ergin, proprietarul bisericii care locuiește în Germania, a declarat că municipalitatea a amenințat că va distruge biserica dacă nu va fi restaurată. El a susținut că a cerut sprijin pentru a restaura biserica, dar că nu a primit niciodată un răspuns. La rândul său, Muhammed Cevdet Orhan, primarul din Aziziye, a susținut că permisiunea lui Ergin este esențială pentru restaurarea bisericii, dar că a refuzat să o dea în ciuda mai multor întâlniri. Un lucru este clar: pentru primărie și pentru „proprietar”, în realitate, soarta acestui sanctuar nu contează. Ceea ce contează cu adevărat pentru Ergin este obținerea unui preț bun pentru terenul bisericii și pentru ca municipalitatea să intre în posesia terenurilor situate în inima unei zone supuse unei urbanizări intense. Operațiunea va fi de două ori interesantă pentru ambele părți, deoarece va duce și la dispariția unui altar armean.

Conform datelor Patriarhiei Constantinopolului, în ajunul genocidului, satul Gez avea 1.103 locuitori armeni (144 gospodării) și 170 locuitori musulmani. Gez a mai avut o altă biserică cu hramul Sfântul Kiprianos, care conținea un khacikar și o școală cu aproximativ o sută de elevi. Cimitirul era situat la sud de sat.

Se spune că Biserica Sfântul Minas a fost construită în 1790, dar probabil că a înlocuit o clădire mai veche, deoarece data de 1740 apare pe un khacikar încastrat într-unul dintre pereții bisericii. Este posibil ca biserica să fi aparținut în timpuri anterioare unei mănăstiri, deoarece există mai multe manuscrise copiate într-un scriptorium situat în Gez.

Biserica este o bazilică dreptunghiulară fără cupolă, dar cu coloane, o formă foarte comună pentru bisericile armenești construite în secolele XVIII și XIX.

Locuitorii satelor armene din nordul Câmpiei Erzurum au fost deportați în mai 1915. Sătenii din Gez au fost probabil deportați în acel moment. Majoritatea deportaților au fost apoi masacrați de kurzi în drum spre Erzincan, către localitățile din apropiere de Terçan (Mamakhatun) sau către locuri din jurul defileului Kemah, puțin la vest de Erzincan.

Pe 24 martie, biserica a ținut prima pagină a ziarului „Gazete Gunes”. Întrebarea principală a fost ce s-ar putea face cu această biserică care „dăunează grav esteticii locului”.

Până când acest modest sanctuar de mai puțin de 300 de metri pătrați va mai fi martorul prezenței noastre seculare în regiune? La Paris, salvăm cea mai mică stație a liniei „Căii ferate a centurii mici”, în Erzurum, logica este cu totul alta.

Este planificat un bulevard larg care să lege Gezköy de Erzurum. Și aici, combinând modernitatea și turcismul…

24 aprilie 1915: îmi amintesc și revendic!

Sahag Sukiasyan

armenews.com

  •  
  •