PASTORALA PS EPISCOP DATEV HAGOPIAN CU OCAZIA SFINTELOR SĂRBĂTORI A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

În numele Tatălui

și al Fiului și al Sfântului Duh,

Amin

„Hristos a Înviat din morți!

Binecuvântată este Învierea lui Hristos!”

Astăzi încă odată ne salutăm unul pe altul rostind această bună vestire mântuitoare  și de fiecare dată avem noi trăiri duhovnicești. Și totuși, cât de diferite sunt sentimentele noastre de acelea pe care le-au simțit acele femei care au văzut mormântul gol al Domnului și care au auzit pentru prima oară această minunată veste. Femeile Mironosițe mergeau ca, după legea iudaică, să ungă cu ulei trupul Domnului și să îl tămâieze, mergeau cuprinse de tristețe și cu inima rănită pentru a-L vedea și cinsti încă odată pe Mântuitor. Dar în fața mormântului le-a întâmpinat îngerul cel vestitor rostind: „De ce îl căutați pe Cel viu între cei morți?Nu este aici, ci a înviat”.  Acelea nu erau simple cuvinte! Au trecut mai bine de 2000 de ani dar și astăzi Vestea Învierii lui Hristos continuă să lucreze întru mântuire în viața oamenilor. Cu cât această lume a încercat să scoată din minți și inimi această veste, cu atât s-a înrădăcinat mai mult în inimile noastre după dorința de neoprit și tare a omenirii de a trăi. Căi a crede în Înviere, înseamnă a trăi acum și după această viață. Prin urmare, minunata Înviere a lui Hristos este mărturia acelui adevăr că ultimul cuvânt îi revine vieții și nu morții iar la aceasta stau chezășie cuvintele Sfintelor Evanghelii care nu se termină cu crucificarea Domnului, ci cu Învierea Sa.

Dar să nu uităm că înainte de înviere Hristos s-a crucificat și a trecut pe drumul Crucii. Iar dacă noi ne dorim să facem parte din marea și minunata taină a Învierii, trebuie mai întâi să trecem pe drumul Crucii. În viață victoriile nu sunt ușoare. Drumul victoriei este drumul Crucii, pe care a trecut și Domnul nostru Iisus Hristos. Prin Cruce Hristos a adus Învierea, prin moarte a învins moartea. Hristos nu numai că a învins lumea, dar ne-a poruncit să continuăm misiunea de a învinge lumea și lumescul. Să ne aducem aminte de cuvintele Sfântului Apostol Ioan care spune: „Cine este cel ce biruieşte lumea dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5:5). Prin urmare, în numele lui Hristos, trebuie ca fiecare persoană care trăiește în această lume este chemată să învingă această lume și să continue lupta lui Hristos. Dar oare noi credem cu adevărat în această înviere? Și, mai mult, oare noi înviem, ne-am schimbat și am devenit oameni înnoiți? Hristos a înviat cu același trup, ceea ce înseamnă  că Hristos a învins răul și moartea având trup omenesc și dumnezeire. Firea omenească a făcut și ea parte la lupta împotriva răului . Iată cum aceasta ne este pentru fiecare dintre noi un exemplu minunat: a trăi cu vestea învierii, înseamnă a lupta împotriva tuturor înfățișărilor răului, a fi părtaș la suferințele lui Hristos, a ne purta crucea și a merge după Domnul.

Iubiților, Domnul nostru Iisus Hristos a înviat dar încă poartă pe trupul Său urmele cuielor, rănile primite pe cruce. Mâinile și picioarele Sale sunt străpunse iar pe cap se mai văd urmele cununii de spini. Iar aceste urme nu vor trece până când în această lume va mai exista chiar și un singur păcătos. Prin urmare, nici unul dintre noi, care sărbătorește astăzi Învierea învingătoare a Domnului, nu trebuie să uite prețul cu care a fost plătită aceasta, înseamnă că, trebuie să conștientizăm faptul că și astăzi Îl putem crucifica pe Hristos, intrând în rândurile celor care L-au ridicat pe Cruce sau putem împărți cu El suferințele de pe Cruce. Iar aceasta nu este totul. Fiind creștini, tari prin vestea Învierii, trebuie să facem ducem mereu mai departe în lume victoria Învierii. Evanghelia ne spune că Hristos le-a poruncit ucenicilor să meargă în Galileea, acolo unde El a început propovăduirea, acolo unde ucenicii L-au întâlnit și cunoscut pe Hristos. Dar noi astăzi nu Îl întâlnim pe Hristos doar în Galileea, ci în adâncul sufletului nostru, nu numai pe fiecare din drumurile vieților noastre pline de speranță și credință, dar și pe drumurile pline de furtuni și încercări, așa cum l-a întâlnit Pavel pe Hristos pe drumul Damascului.

Iubiți credincioși, Eparhia Armeană din România și comunitatea armeană din România au trecut și ele de-a lungul veacurilor pe drumul greu al crucii și al victoriilor, au cunoscut apusuri și răsărituri, dar cu ajutorul A-Tot-Puternicului Dumnezeu comunitatea noastră astăzi cunoaște o perioadă de renaștere și de trezire duhovnicească, în care, din ce în ce mai mult, realizăm proiecte care au ca scop împlinirea lucrării de evanghelizare și educație; cultură și închegare a comitetelor de tineri și femei; pelerinaje și seri comemorative care întăresc identitatea națională în rândul armenilor trăitori departe de țara mamă și întărirea credinței noastre creștine. După Paște  vom deschide centrul educațional creștin „Grigore Luminătorul”, vom inaugura pagina oficială de internet a Arhiepiscopiei, care va da posibilitatea cititorului armean și român de a se familiariza cu istoria noastră și cu moștenirea culturală. Cu putere de la Domnul și uniți mai avem multe proiecte ca acestea de realizat anul acesta și în cei care vor veni. Astăzi, armenii răspândiți în toate colțurile lumii se pregătesc de comemorarea a 100 de ani de la genocidul armenilor. Întru aceasta, deja am dezvoltat câteva proiecte participând activ la conferințe internaționale care au ca scop recunoașterea genocidului.

Iubiți frați și surori, cu ocazia sfintelor sărbători ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, în această sfântă catedrală, veniți ca împreună să ne ridicăm rugăciunile către Dumnezeu și să-L rugăm pe A-Tot-Țiitorul să păstreze în pace și liniște patria noastră, Sfânta noastră Biserică Apostolică și poporul nostru. Facă Bunul Dumnezeu ca dragostea Sa, pacea și harurile Sfântului Duh să împartă peste noi toți, acum și pururi și în vecii vecilor, amin!

Hristos a Înviat din Morți!

Binecuvântată este Învierea lui Hristos!

Noua și vouă mare veste!

by Mihai Stepan Cazazian