Mihai Stepan Cazazian

PARLAMENTUL ROMÂNIEI – Camera Deputaților / DECLARAŢIE POLITICĂ a deputatului VARUJAN PAMBUCCIAN

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În ziua de 27 Februarie 1988 în orașul Sumgait din Azerbaidjan grupuri de azeri au atacat populația armeană din oraș ucigând și jefuind locuințele acestora fără ca miliția să intervină. În ziua următoare un mic contingent al Ministerului de Interne a încercat să pună capăt, fără succes, violențelor. În zilele următoare a fost decretată legea marțială iar pe străzile orașului au apărut forțe armate care au impus ordinea. Bilanțul făcut de Procurorul General al U.R.S.S. vorbește despre 26 de armeni și 6 azeri care și-au pierdut viața în acel conflict.Cauza imediată a conflictului o reprezintă începuturile mișcării de autodeterminare a Karabakh-ului. Spre deosebire de genocidul împotriva armenilor din 1915-1920 din Imperiul Otoman, ceea ce s-a întâmplat la Sumgait și în toți anii care au urmat până în prezent în Karabakh își are rădăcinile în sistemul care a distrus și viețile și destinele românilor din spațiul românesc ocupat de Uniunea Sovietică. Este vorba de trasarea granițelor interne ale U.R.S.S. fără a ține cont de structura etnică și de negarea ideii de etnicitate și religie venită din doctrina politică a Uniunii, doctrină internaționalistă care consideră noțiunile de etnie și religie ca fiind caduce. Negarea lor a dus la drame în toate sistemele totalitare, indiferent de natura mono-naționalistă sau internaționalistă a doctrinelor împărtășite de aceste regimuri. Conflictul din Karabakh și violențe ca cele din Sumgait nu pot fi rezolvate trecându-le cu vederea. Ele nu fac decât să perpetueze generație după generație o ură irațională între popoare și religii, fără a ține cont că popoarele sunt compuse din oameni care într-o situație normală ar putea coexista fără probleme. De aceea, amintirea acestui moment de o violență extremă nu se poate rezolva de la sine și, odată ajunse într-o fază violentă, nu pot fi rezolvate doar prin efortul părților implicate. De aceea, înființarea Grupului OSCE Minsk este un răspuns potrivit cu condiția ca el să producă rezultate. România a înțeles că etnicitatea și coexistența religiilor reprezintă un element de progres și nu un generator de conflict. A făcut acest lucru în documentul care a fundamentat construcția României Mari, proclamația de la Alba Iulia. De câte ori o guvernare vremelnică s-a abătut de la el, națiunea română a avut de pierdut. U.R.S.S. a construit un lagăr comun pentru popoarele care l-au compus, atribuind arbitrar teritorii uneia sau alteia dintre „republicile” care l-au compus și a eșuat generând conflicte care riscă să se perpetueze fără vreun orizont limpede. Conflicte care distrug oameni din toate taberele deopotrivă. Conflicte de care profită puterile din regiune (în cazul nostru Turcia și Rusia) înclinând balanța când de o parte când de alta și alimentând conflictul așa cum am văzut de curând în înarmarea armatei azere cu drone de atac venite pe filiera turcă. De aceea, considerăm că accelerarea procesului de mediere a grupului de la Minsk este cel mai important lucru care trebuie făcut acum. Zona Europei de Est, aflată la granița Orientului Apropiat este critică pentru stabilitatea Europei însăși și dacă nu din motive umanitare, măcar din motive practice ea trebuie să ajungă la o stabilitate trainică. Deplângând violențele de acum 33 de ani din Sumgait, cu gândul la cei care au murit atunci și la familiile lor, fac un apel la țările membre ale Grupului OSCE Minsk pentru a aborda cu toată responsabilitatea un conflict care a mocnit în toată perioada comunistă, a izbucnit în 1988 și pare a nu se încheia.

deputat Varujan Pambuccian

Grupul parlamentar al minorităților naționale

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *