Mihai Stepan Cazazian

PARIS / Spectacol « Parce qu’ils sont Arméniens »

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Rareori o carte autobiograficà poate fi
transformatà într-o punere în scenà atât de captivantà si emotionantà ca acest
spectacol, pe care l-am vàzut la UGAB Paris. Spun spectacol, pentru cà e un
« mélange des genres » : dialog, monolog, cântec, vioarà, joc de
scenà, joc de lumini…

Punerea în scenà îi apartine tânàrului
elvetian Alexis Bertin si trupa Compagnie de l’Ourag’enchanté, (tinere actrite
pline de talent si entuziasm, Lorianne Cherpillod si Mathilde Soutter si un
tehnician de lumini) care reusesc sà țeasà o broderie de actorie si cântec,
care tine spectatorul într-o stare de încântare timp de 1h20.

Autoarea càrtii, Pinar Selek, este o
turcoaicà (da, turcoaicà, stambuliotà, în care sângele turcesc ce-i curge prin
vene i-a creat asemenea zvâcniri pe scoarța cerebralà, încât a putut vedea cu
limpezime toate ororile neamului din care face parte si a putut deplânge
revoltatà soarta armenilor).

Cartea a apàrut în 2015, la centenarul
genocidului, când autoarea nu se mai afla în Turcia. Este scriitoare, ziaristà,
militantà feministà, care a fàcut închisoare în Turcia pentru opiniile asumate și
a fost obligatà, ca atâti alti intelectuali turci, sà se exileze ca sà se poatà
exprima. Am aflat mai multe despre ea în dezbaterea care a avut loc dupà
spectacol, la care autoarea a fost prezentà.

Punerea în scenà a tânàrului Alexis Bertin
(a màrturisit cà a fost surprins, emotionat si socat la lectura càrtii) este de
o simplitate extrem de gràitoare, iar cântecele cu care este împànat textul
sunt armenesti, grecesti, turcesti si kurde. Coplesitor « oror » al
lui Ganacian si Deleyaman.

O bijuterie de spectacol.

M-am gândit cà s-ar putea pune în scenà si
la Bucuresti si m-am gândit imediat la Armine care ar sti sà creeze o altà
bijuterie.

Alice PAMBUCCIAN GRIGORIAN