Redactor

CAMERA DEPUTAȚILOR | Varujan Pambuccian – Declarație politică privind Genocidul Armean, declanșat pe 24 aprilie 1915

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Atunci când spunem „ca să nu se mai repete niciodată”, totul pare o frază simplă, rostită facil, care trebuia să fie spusă și să mergem mai departe. O spunem la comemorările unor evenimente teribile pricinuite de oameni împotriva altor oameni. Numai că ele se repetă, ori de câte ori un conducător suficient de descreierat asmute națiuni împotriva națiunilor și popoare împotriva popoarelor. Le-am numit evenimente, dar ele sunt crime cumplite care antrenează oameni care până mai ieri ar fi fost catalogați ca fiind cumsecade și care se dovedesc a fi capabili de atrocități pe care ei înșiși nu și le-ar fi imaginat.

Mecanismul este mereu același: îi spui unui popor că are toate datele superiorității numai că în toată istoria sa a fost victima unui alt popor care i-a furat totul prin conspirații mârșave. O minciună repetată suficient de mult ajunge să devină în mințile celor cărora li se spune un adevăr revoltător pentru înlăturarea căruia nu există nici un preț care să nu fie plătit. Oameni care până mai ieri își duceau o existență liniștită sunt transformați în fiare însetate de sânge și capabile de orice. Scopul este mereu același: eliminarea fizică a unui întreg popor, însușirea spațiului locuit de acesta, a bunurilor lui și anihilarea istoriei sale de până atunci. Metodele sunt diverse de la înfometarea programata a unei întregi populații sau deportări controlate istovitoare care duc la uciderea unui majorității indivizilor aparținând poporului țintă la uciderea imediată, industrială câteodată a unui număr mare de indivizi. Pentru o asemenea crimă există un cuvânt care definește aceste atrocități și acesta este genocid.

Până acum o singură crimă genocidală a fost recunoscută de către popoarele agresoare, asimilată ca atare în istoriile naționale, dublată de o legislație care să blocheze proliferarea ideilor care au dus la comiterea sa și de o reconciliere între urmașii călăilor și victimelor. Sigur, vorbesc despre Holocaust și genocidul împotriva altor popoare din Al Doilea Război Mondial. Ea a demonstrat cum popoarele care au înfăptuit asemenea atrocități pot avea demnitatea și tăria de a recunoaște, a cere iertare și a merge mai departe. Un asemenea proces aduce normalitatea și îi permite unui popor să trăiască cu crimele înfăptuite de înaintași dar nebântuit de fantomele trecutului. În ochii comunității internaționale un asemenea popor începe să fie considerat din nou ca un popor normal prezentând încredere.

Ca să nu se mai repete niciodată crima de genocid trebuie să fie recunoscută pentru fiecare genocid în parte. Ca să nu se mai repete niciodată, dacă nu se află departe în timp, dincolo de un hău istoric, toți cei vinovați trebuie aduși în fața justiției. Ca să nu se mai repete niciodată negarea și încercarea ulterioară de falsificare a istoriei trebuie respinsă și pedepsită. Ca să nu se mai repete niciodată, comunitatea internațională trebuie să fie martora și garanta oricărui proces de reconciliere. Pentru fiecare genocid în parte. Altfel, vom vedea și în viitor crime ca cele care se petrec azi în Ucraina și care pun în pericol întreaga comunitate internațională.

Pentru fiecare genocid în parte și ca o problemă a întregii umanități. Și trebuie început cu genocidul împotriva armenilor din timpul Primului Război Mondial în Imperiul Otoman, primul genocid al Secolului XX, adică al lumii moderne. Trebuie început cu începutul. Am vorbit atât de mult despre acest genocid încât azi, în anul unui alt genocid, prefer să spun doar „ca să nu se repete niciodată”, cu credința că omenirea va găsi puterea să treacă peste orice încrengătură de interese, să aducă recunoașterea sa unanimă și să asiste procesul de reconciliere al generațiilor următoare. România, care ca și acum, a primit cu brațele deschise puținii refugiați din genocid, are o datorie încă neonorată în zona recunoașterii genocidului împotriva armenilor. Fiecare națiune care nu a făcut încă acest pas are o asemenea datorie în fața comunității internaționale. Pentru că nu este doar o problemă a armenilor și turcilor, la fel cum Holocaustul nu este doar o problemă a evreilor și germanilor ci a întregii umanități. Pentru că o lume construită pe ură și bântuită de fantomele trecutului este o lume nefuncțională. Acum și în orice viitor al ei posibil.

20 aprilie 2022