PAGINI DE ISTORIE | Cum au recunoscut SUA, Republica Armenia

Departamentul de Stat al SUA, a primit știrea că în Caucaz au fost reluate măcelurile antiarmene.

Totodată Anglia începuse retragerea trupelor sale din zonă. Multe organizații filoarmene au încercat deci(în toamna anului 1919) să convingă Marea Britanie să amâne retragerea trupelor. Republica Armenia se proclamase, Junii Turci zdrobiți de Puterile Aliate fugiseră, la Istanbul era restaurat sultanatul cu noul sultan Vahaedin. Președintele Woodrow Wilson a avertizat noul guvern să prevină noi prigoane antiarmenești, altminteri  Președintele  a amenințat că nu va recunoaște suveranitatea Turciei în Anatolia. Însă SUA nu a trecut dincolo de amenințări. În septembrie 1919, s-a discutat în cadrul Senatului o hotărâre prin care Președintele era împuternicit să trimită în Armenia forțe militare, până la încheirea acordurilor de pace, și să trimită armament  armatei armene. Subcomisia pentru relații externe a Senatului a audiat numeroși martori, printre care si pe Hovhannes Kachaznuni, care susțineau hotărârea. Și când proiectul de hotărâre a fost prezentat plenului Senatului, era atât de lipsit  de conținut încât îsi pierduse sensul inițial, acum hotărârea pur și simplu saluta Republica Armenia din partea Statelor Unite cu prilejul recunoașterii R.Armenia de câtre SUA (23 aprilie 1920) și nutrea speranțe că poporul armean își va atinge țelurile. Partea practică a hotărârii consta în aceea că Președintele , în caz de necesitate, să trimită în porturile Marii Negre nave de război și infanterie marină pentru a apăra viața și averile americanilor. După adoptarea acestei hotărâri lipsite de sens (15 mai 1920) a urmat refuzul Senatului de a acorda mandat asupra Armeniei propusă de W.Wilson (1 iunie)

            Nu a trecut decât un an de la sfârșitul Primului Război Mondial și  Departamentul de Stat anunța Aliații că nu va interveni în treburile interne, pașnice ale Turciei. Puterile europene, între timp, au convenit să reducă suprafața viitoarei Armenii incluzând în ea doar Trabizonul, Bitlisul, Erzerumul si Vanul. Președintele W.Wilson urma să decidă hotarele Armeniei și să preia mandatul. Președintele american nu a reușit să preia mandatul, însă și-a asumat sarcina de a fi Arbitru la trasarea frontierelor. Hotârârea finală, conform căreia din cuprinsul fostului Imperiu Otoman treceau Armeniei 100.000 km 2, cădeau în sarcina guvernului armean. Din păcate această hotărâre nu a mai contat deoarece trupele lui Mustafa Kemal trecuseră frontiera ruso-turcă si amenințau Republica Armenia. Aici, într-o parte a acestei republici, în care au intrat trupele Armatei Roșii s-a stabilit puterea sovietică (29 noiembrie 1920.)

Prezentare ARPIAR  S.

surse web.

by Redactor