Giuseppe Munarini

PADOVA | Conferință despre armenii din Italia, susținută de dr. Gregorio Suren Zovighian

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Mărturii și imagini despre poveștile de reziliență și integrare a armenilor din Italia după genocid”, conferință susținută de dr. Gregorio Suren Zovighian

Întâlnirea a avut loc vineri, 18 noiembrie, la Sala Carmeli, situată în Via Galileo Galilei, o splendidă sală construită de Andrea Camarata (1712-1793), nu departe de Bazilica Sfântul Anton, care adăpostea biblioteca în stil baroc aparținând Fraților Minori Franciscani.

          Evenimentul cultural a fost organizat de Asociația „Italia-Armenia”, o asociație care întreține relații culturale atât cu patria-mamă armeană, cât și cu diaspora.

          Au fost prezenți armeni și italo-armeni din diaspora și din Armenia, printre care am remarcat-o pe scriitoarea Antonia Arslan, care recent a obținut Premiul Comisso pentru întreaga carieră. Este autoarea a numeroase cărți, dintre care aș dori să menționez romanul devenit celebru La masseria delle allodole, apărut la Milano în 2004, precum și ediția italiană a lui Daniel Varujan, il poeta martire (1884-1915), intitulată Mari di Grano (Edizioni Paoline, Milano 1995), tradusă de Antonia Arslan însăși și Alfred Hemmat Siraky. Profesoara Antonia Arslan a publicat recent Il destino di Aghavnì (Destinul lui Aghavnì) la Editura Ares, Milano, despre care voi avea ocazia să scriu.

          Printre cei prezenți s-au numărat secretarul asociației Francesca Cecchinato, vicepreședintele asociației, Ing. Fabio Scarso, împreună cu soția sa Nicoletta Prandoni. De asemenea, am avut bucuria de a-i revedea pe părintele Vardapet Hamazasp Keshishian, care a venit de la San Lazzaro, pe doctorul Paolo Arà Zarian și pe sculptorul Daniel Temresian.

dr. Gregorio Suren Zovighian (în stânga) și Dr. Vartan Giacomelli (la dreapta) Foto:  Fabio Scarso

          Vorbitorul, Dr. Gregorio Suren Zovighian, a manifestat întotdeauna un interes constant față de aspectele istorice și culturale legate de Armenia, atât în patria mamă, cât și în diaspora. Medicul și istoricul activ publicase în anii 1990 revista “La Voce Armena”, [Vocea armenească] scrisă de prieteni și simpatizanți armeni.

          Suren Zovighian este autorul cărții  Storia del Karabagh. Dall’antichità fino all’Indipendenza [Istoria Karabaghului. De la Antichitate  până la Independență], apărut în 2017, în Città di Castello (PG).

În același an a văzut lumina tiparului un alt volum la care Zovighian însuși a colaborat cu părintele Hamazasp Kechichian, cu o “Invitație la lectură” a Antoniei Arslan, apărută la Editura Ares din Milano. Se intitulează  Benedici, Signore, questa croce di spine…Antologia di scrittori armeni vittime del Genocidio. A cura della Congregazione Armena Mechitarista “[Binecuvântează această cruce de spini… Antologie de scriitori armeni victime ai genocidului. Invitație la lectură de Antonia Arslan]

În acest an, Dr. Gregorio Zovighian, a editat și antologia intitulată Tre poeti armeni. Antologia di poesie di  Vahan Terian, Missak Medzarentz, Mateos Zarifian. [Trei poeți armeni. Antologie de poezii de Vahan Terian, Missak Medzarentz și Mateos Zarifian] – Editura Nuova Prhomos, Città di Castello (PG). 2022.

Conferința susținută de Gregorio Suren Zovighian s-a intitulat : Mărturii și imagini despre poveștile de reziliență și integrare a armenilor din Italia după genocid.

Această expunere a fost însoțită de o bogată ilustrație, dintre care unele pot fi văzute în acest articol. În ceea ce privește evenimentele istorice, unele povești și narațiuni au fost prezentate și în cartea lui Agop Manukian, Presenza armena in Italia, Milano, (Guerrini ed Associati, 2014), [Prezența armeană în Italia] care a abordat pe larg istoria armenilor din Italia.

Alături de Dr. Zovighian, Dr. Vartan Giacomelli, de origine armeană din partea mamei, a luat cuvântul și a animat conferința cu întrebări care invitau la explorări suplimentare.

Bunicii vorbitorului  proveneau din satul Pinghian [ marcat cu roșu pe harta atașată]. După masacrele comise de sultanul Hamid al II-lea (1876-1909), au fugit din satul lor natal.

Multe dintre evenimentele povestite aveau legătură cu rude și membri ai familiei Zovighian.

Amintim câteva din subiectele prezentate:

Povestea lui Nazeni Arslanian, care a fost arsă de vie în timpul masacrelor din 1896

Despre I.P.S. Arhiepiscopul Kevork Arslanian, și fratele său, vicarul episcopului din Karpet, care a fost torturat și ucis.

Povestea “peșterilor”, cu Levon Goshgarian, vărul bunicii paterne, care i-a condus pe refugiați în peșteri (nu departe de podul peste râul Eufrat).

Călătoriile familiei bunicii (la Sivas, la Constantinopol, la Marea Neagră, la Salonic, timp de doi ani 1910-1912, cu povestea turcului ce i-a ajutat pe armeni, vicisitudinile tatălui său: sosirea la Mortara în 1912 până la 18 ani (bunica sa învață italiana cu un profesor), apoi la internat și la Padova; din 1918 până în 1926 la Milano, apoi la Padova și pentru un an, în 1931, la Casalserugo (povestea lui Leonino Da Zara, care avea titlul onorific de”Gran Cordone”). În perioada 1932-37 a fost la Fossò, iar în 1937-38 la Mansuè. (Treviso)

Despre mama sa care a locuit în România (având legături de familie cu rudele tatălui său).

Prezența și activitatea Părinților Mekhitariști pe insula San Lazzaro și în Colegiul Armean din Veneția nu este trecută cu vederea.

Vorbitorul a trecut apoi în revistă alte personalități și familii care s-au stabilit în Veneto și în Italia, dând viață poveștii prin aducerea aminte și a unor anecdote inedite.

Giuseppe MUNARINI

Leave a Reply

Your email address will not be published.