Giuseppe Munarini

PADOVA / Comemorarea genocidului comis de „Junii Turci”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Și în acest an la Padova a avut loc o ceremonie pentru a marca comemorarea victimelor genocidului comis împotriva armenilor în urmă cu 106 ani.

Ceremonia a început la ora 10,30 la basorelieful lui Movses Gulyan. În aceeași dimineață, pe insula „San Lazzaro degli Armeni” din Veneția, s-a celebrat Sfânta  Liturghie în memoria victimelor genocidului. Anul acesta a fost, după cum știm, deosebit, deoarece noul președinte al Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, a recunoscut genocidul.

La Padova – ca și în alte orașe din Italia, precum, Milano – sâmbătă, 24 aprilie, a vorbit primarul orașului Sergio Giordani, reprezentantul Comunității Armene, dr. Vartan Giacomelli, președinta Asociației „Italia-Armenia”, Flavia Randi, secretara Francesca Cecchinato, domnul Riccardo, d-ul. doctor Fabio Scarso și alte personalități precum reprezentantul provinciei Padova, pr. Giovanni Brusegan, preot diecezan, fost delegat pentru ecumenism în dieceza de Padova, scriitoarea Antonia Arslan pe care o vedem în fotografie alături de primarul Giordani.

După momentul de reculegere, marcat de un bersalier prin sunetul unei trompete, a fost plasată o coroană de flori lângă basorelieful lui Movses Gulyan.

Discursul primarului din Padova, Sergio Giordani, cu ocazia împlinirii a 106 ani de la genocidul armean

Doamnelor, domnilor, stimați oaspeți,

Amintim astăzi, ca în fiecare an, în fața acestui basorelief de bronz una dintre tragediile din anii 1900, anume exterminarea și încercarea de anihilare a poporului armean de către Imperiul Otoman.

O tragedie ale cărei consecințe sunt încă vizibile astăzi, peste un secol mai târziu.

Potrivit unor istorici, secolul XX a fost unul dintre cele mai violente din istoria recentă, acela în care idealurile de egalitate, progres și știință au fost denaturate, pentru a fi puse în slujba totalitarismelor care s-au angajat în exterminarea în masă a inocenților.

Un secol care s-a deschis odată cu anihilarea poporului armean, care a trăit imensa tragedie a Shoah-ului și, din păcate, s-a încheiat cu masacrarea etnicilor Tutsi, din Rwanda, curățarea etnică în Balcani și masacrul femeilor și copiilor din Srebrenica.

„Curățirea etnică”: o frază care stârnește groaza și pe care nu mai vrem să o auzim pronunțată, dar care încă astăzi, răsună prea des în multe locuri ale lumii.

Din acest motiv, pe lângă omagierea victimelor acestor evenimente, nu trebuie să lăsăm ca trecerea timpului să facă să trecem cu vederea întâmplările și nu putem uita motivele – dacă vreodată cuvântul MOTIV poate fi folosit pentru aceste fapte – care le-au provocat.

Armenii știu bine acest lucru și știu cât de greu este astăzi să păstreze vie atenția comunității internaționale asupra istoriei lor, asupra culturii lor, care și astăzi este amenințată de o negare oportunistă și de interese geopolitice care ar dori să minimizeze prezența lor în zona Caucazului […]

Ca  Europa, ca Italia, pe de o parte, trebuie să amintim genocidul armean, pe de altă parte, trebuie să acționăm astfel încât astăzi să nu aibă loc o discriminare și violențe asupra populației armene care trăiește în Nagorno-Karabagh și, în general, în acele regiuni în care există încă elemente puternice de contrast cu alte grupuri etnice.

Din păcate, politica unor țări care se învecinează cu Armenia nu merge în mod obiectiv în această direcție astăzi.

Drepturile omului, protecția istoriei și a culturii unui popor nu sunt valori negociabile.

Și tocmai din acest motiv și pentru a da un sens concret acestei comemorări, astăzi nu putem să ne întoarcem spatele, să trecem cu vederea ceea ce s-a întâmplat cu armenii, după mai bine de un secol, după genocidul din 1915. Nu putem spune că  nu ne privește, sau că este o problemă locală, întâmplată departe de noi.

Să ne amintim întotdeauna că atunci când vorbim despre drepturile omului, democrație și libertate, suntem mereu implicați, deoarece aceste valori fundamentale pentru noi nu sunt garantate a priori și, odată realizate, trebuie să fie protejate și apărate cu angajament.

Vă mulțumesc tuturor pentru angajamentul dvs. în această direcție.

După cuvântul Președintelui Asociației Italia-Armenia a vorbit dr. Vartan Giacomelli reprezentantul Comunității Armene care a spus :

Și astăzi suntem împreună pentru a da voce memoriei genocidului armean. Acest lucru se întâmplă la Padova de aproape douăzeci de ani și este un semn de continuitate și de mare încredere pentru comunitatea armeană și pentru cei apropiați de poporul armean: […]

Împreună, putem folosi cuvinte care nu sunt de ură, ci de adevăr: este un adevăr care ne deschide ochii spre tragedia de acum un secol, dar care ne ajută și la descifrarea prezentului și, prin urmare, necesită întotdeauna un efort de onestitate și curaj. Riscurile de anihilare, pe care le-a experimentat poporul armean atunci și efectele dăunătoare ale genocidului, sub formă de negare persistentă, de atitudini crescânde de armenofobie și de distrugere sistematică a patrimoniului cultural armean, reprezintă o amenințare gravă pentru Armenia și Diaspora.

• A aminti împreună înseamnă a reafirma încă o dată dreptul unui popor, ca de altfel al fiecărui popor, de a-i fi respectată identitatea, fizică, culturală și spirituală și de a proteja valorile pe care le exprimă și pe care le putem împărtăși cu toții și de care avem nevoie cu toții, cu atât mai mult în acest moment, deoarece vorbesc despre credință, cultură, mândria unei comunități, dialog, capacitatea de a face față adversităților și un viitor incert. Sunt valori ale umanității, pe care memoria Genocidului le evocă cu o urgență dramatică și sunt moștenirea comună a conștiinței fiecărei societăți libere și democratice și pot duce la căi concrete și comune de cunoaștere, dialog și justiție.

• Padova este un oraș atent și sensibil la toate acestea și nu pot să nu menționez numeroasele inițiative pe care municipalitatea le-a susținut în ultimii ani în favoarea culturii armene și de a reafirma legăturile profunde dintre poporul armean și Italia, țară care ne-a primit și în care trăim și lucrăm: chiar și cu asumări importante de responsabilitate. Mă gândesc la moțiunea aprobată în unanimitate la 30 noiembrie 2020 de către Consiliul municipal cu ocazia războiului de agresiune din Nagorno Karabagh, care conține un apel pentru pace și autodeterminare a popoarelor în care s-au spus cuvinte clare și semnificative despre aceasta.

• Este un drum dur, dar luminat de mărturiile Drepților de atunci și de azi pe care Padova o recunoaște și onorează și pe care trebuie să o facă în continuare; sunt exemple concrete ale celor care au știut să recunoască dificultățile momentului în care au trăit și au găsit capacitatea de a gândi fără să se uite în altă parte; este o provocare solicitantă, dar în același timp captivantă.

O ultimă privire asupra tinerilor; ne așteptăm să devină capabili să construiască un viitor liber și mai bun, dar ei sunt cei care ne cer să putem spune și reprezenta memoria trecutului într-un mod vital și creativ; datoria noastră este să-i implicăm și să-i educăm în cele mai profunde sentimente și să le încredințăm semințe autentice de speranță.

Comunitatea armeană din Italia și membrii Asociației „Italia-Armenia” au putut astfel să constate că sunt mai puțin singuri, amintindu-i pe cei sacrificați pentru credință și pentru națiune.

Giuseppe MUNARINI

Corespondent „Ararat” Padova-Veneto-Italia

Îi mulțumesc sincer domnului Franco Tenel, responsabil mass-media al primarului din Padova, pentru fotografiile și textul discursului puse la dispoziția mea. Mulțumesc și dr. Vartan Giacomelli pentru textul discursului său.

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *