,, Originalitatea nu este un moft, dar cu siguranță rădăcinile ei pornesc din seva artistică a lucrărilor anterioare.” – spune artistul vizual Bogdan Mihai Radu

Prolific, solitar, erudit, Bogdan Mihai Radu este pictorul stabilit la Londra căruia la sfârșitul anului 2021, președintele Klaus Iohannis i-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler în semn de recunoaștere și apreciere. Compozițiile sale au putere asupra privitorului care e nevoit astfel să rămână minute în șir în fața unei lucrări pentru a-i desluși sensurile. Am profitat în luna ianuarie a anului 2022 când artistul vizual s-a aflat într-o scurtă vacanță în România pentru a-i adresa câteva întrebări despre relația sa cu opera pictorului Nicogosian.

– După moartea pictorul Ervant Nicogosian, în 2014, ați găzduit în galeria dumneavoastră prima expoziție postumă. Ce v-a daterminat să alegeți pentru o expoziție anume lucrările acestui artist?

–Întâlnirea cu arta lui Nicogosian nu este una absolut întâmplătoare. De mai mult timp eram interesat de explorarea nonfigurativului prin artă și de aprofundarea sensului luminii în lucrările pe care le făceam. Am să fiu brutal de sincer și am să vă mărturisesc că nu eram familiarizat cu opera lui Ervant Nicogosian până la momentul sosirii mele la București, în 2008. O bună parte a tinereții mele și ulterior a studiilor s-a petrecut între dealurile transilvane și aglomerația burgurilor Sibiu și Cluj. Iar în ultimul oraș am început să îmi extind căutările. Eram preocupat la aceea vreme de transmiterea către privitor a expresiei picturale și mai puțin de influențarea celui din fața mea prin execuția desăvârșită, fotografică a unui subiect. O dată cu sosirea la București, am avut acces la o cu totul altă formă de artă decât cea cu care fusesem obișnuit în Ardeal. În perioada în care am fost ținut la pat de boală, singura mea evadarea din albul camerei de spital erau albumele de artă și culorile de pe paletă. Așa l-am descoperit pe Nicogosian. Iar în 2014, când destinul mi-a scos în cale posibilitatea de a organiza prima expoziție postumă a maestrului Nicogosian am spus da cu tot sufletul. Aceste legături tainice ale destinului mi-au permis să cunosc mult mai bine creația lui Nicogosian; operă finită de o rară bogăție artistică și demn de remarcat, destul de limitată. Trebuie să știți, că de-a lungul vieții sale, Ervant Nicogosian nu a pictat mai mult de trei sute de tablouri, adevărate bijuterii ale expresionismului abstract în România.

–Ce v-a impresionat la pictorul de origine armeană: povestea sa de viață, cromatica lucrărilor, tehnica de lucru și faptul că s-a încăpățânat să lucreze mai mulți ani la rând, fiind orb?

–Pomeneam mai devreme hazardul. Dar și tainicele legături pe care Universul le țese în jurul fiecăruia dintre noi. Aș fi părtinitor să spun că am fost impresionat doar de unul dintre aspectele enumerate de dumneavoastră, în contextul în care povestea de viață am aflat-o, din păcate, abia când maestrul se stinsese. Consider că a picta fără să vezi, reprezintă o provocare pentru orice artist, dar nu orice artist se poate ridica la nivelul efectiv al iluminării prin pictură, nevăzător fiind. Când doamna conferențiar doctor Gilda Mologhianu, fiica artistului, mi-a arătat lucrările pictate în ultimii ani de viață, am rămas fără cuvinte. Tonurile cromatice delicat așezate pe pânză, durerea strigată din suflet prin inscripțiile de pe lucrări, dar mai ales tehnica desăvârșită au avut un impact major asupra mea. Eram relativ tânăr la acel moment, cu destul de multă experiență de lucru, dar consideram că este loc pentru îmbunătățirea demersului meu artistic. Iar lupta aceasta dusă de Nicogosian în ultimii ani, în primul rând cu el însuși, dorința sa imensă de a continua să își spună povestea, m-au impresionat.

– Vă considerați în arta dumneavoastră influențat de opera lui Nicogosian?

–În artele vizuale, mai ales acum în secolul XXI, este destul de greu să vii cu ceva inovator; ca artist atunci când propui o serie nouă, încerci să vezi anterior cum a fost abordată de către predecesorii sau chiar de contemporanii tăi. Originalitatea nu este un moft, dar cu siguranță rădăcinile ei pornesc din seva artistică a lucrărilor anterioare. Cred că oricine citește povestea de viață a lui Nicogosian și îi vede lucrările, se vede pus în fața unei dileme: dacă artistul acesta, care a trecut prin Gulagul sovietic și a pictat orb ultimii săi ani de viață, tu artist contemporan care vezi și trăiești într-o perioadă favorabilă pentru arte, ce te oprește să atingi măiestria lui Ervant Nicogosian? Iar rezolvarea la aceasta vine din exemplul uimitor de voință pe care ni-l dă artistul român de origine armeană.

–Credeți că biografia unui artist este definitorie pentru opera sa? 

–Cred că adevărul este undeva la mijloc în această privință; actul de a picta, ne demonstrează însuși Nicogosian, poate fi făcut atât în tenebrele și condițiile de Gulag, unde maestrul a învățat să picteze din pură necesitate (uleiul folosit pentru diluarea culorilor folosite la lucrările cerute de mai marii lagărului era întâi utilizat pentru prăjirea șobolanilor pe care erau nevoiți să îi mănânce), dar și în condiții precare de sănătate, din ultimii ani de viață, când Nicogosian a pictat nevăzător fiind. Cred că un artist bun pictează doar sub impulsul emoțiilor trăite, acestea modelându-i formele, dar îi și netezește tușele. Propria mea condiție fizică mi-a influențat lucrările, aducând umbre prea puțin văzute de cel ce privește pentru prima oară o pictură de a mea. În mod similar, cine nu cunoaște biografia lui Nicogosian, nu poate înțelege de ce a ales să picteze abstract, nonfigurativ, de o manieră expresionistă.

–Care credeți că este locul lui Nicogosian in istoria picturii românești?

–În România, încă bântuie în preferințele colecționarilor și a artiștilor “triada” peisaj, flori, portret și puțini sunt artiștii care ies din acest tipar de gândire. Da, Nicogosian a pictat și el flori sau peisaje. Da, inclusiv eu însumi am pornit de la peisaje și flori. Dar cred că aceste teme precum și abordarea tradițională a acestora constituie doar primul pas în cariera unui artist. Dacă îl depășești și ai o altă manieră de lucru sau abordezi alte subiecte, ca spre exemplu cele ce izvorăsc din emoțiile de zi cu zi, deja ți se deschide un nou drum. Cel spre arta cu A mare. La Londra, unde locuiesc și lucrez de câțiva ani, am descoperit lucrările lui Anselm Kiefer, considerat unul dintre titanii artelor contemporane internaționale, și ceea ce m-a izbit a fost asemănarea cu lucrările lui Nicogosian. Închipuiți-vă doi artiști care nu și-au vorbit niciodată, dar care parcurg același proces creativ și ajung la rezultate admirabile, aproximativ în aceeași perioadă de timp. Nicogosian are nevoie să fie valorificat în circuitul internațional al artei și făcut cunoscut în rândurile iubitorilor de artă.

–Mulțumesc pentru interviu și evident doresc succes lucrărilor dumneavoastră plecate în lumea largă.

Interviu de Andreea Barbu

by Andreea Barbu