OBSERVATORCULTURAL.RO | Cuviosul Diken din Arțakh

El espíritu de la colmena, filmul din 1973 al spaniolului Victor Erice, mi-a revenit brusc în memorie atunci cînd am văzut acest tablou al pictorului armean din regiunea mult-pătimită cunoscută lumii sub numele de Arțakh (Karabahul de Munte), pămînturi disputate dur în ultimele decenii între străvechea Armenie și nesățioasa Azerbaijan. Este voba despre pictorul Edmond Petrosyan (1948-2019). În filmul lui Erice, două surori, după ce au văzut filmul Frankenstein (1931), se pun pe cale în căutarea monstrului în realitatea în care trăiesc, crezînd cu tărie că acesta nu a murit, ci s-a mutat în satul lor… indentificîndu-l, de fapt, cu un dezertor din război. Inocența devenită artă, vis care transcende stupul existenței pedestre.

„Cuviosul Diken din Arțakh“, așa îl numește cu dragoste Tigran Șahramanyan pe Petrosyan, și știe de ce o face. Căci Șahramanyan i-a fost prieten apropiat și este cel mai important colecționar al operei picturale a lui Edmond Petrosyan (deține 250 de lucrări ale artistului). Pînă în acest moment, a depus toate eforturile să-i popularizeze opera, să vorbească despre el, să-l facă cunoscut pe artist. L-am ascultat și am aflat multe lucruri, dar cred că apologia personalității artistului de-abia începe.

Tigran Șahramanyan vorbește despre anii în care l-a cunoscut pe artist, cum l-a vizitat uneori și de trei ori pe an, căci Petrosyan nu și-a dorit să plece nicăieri din locurile provinciei sale, cum irosea imediat ce-i primea banii pentru tablourile sale. „Cum supraviețuia artistul?“, s-au întrebat unii. Iar el avea un singur răspuns: este de-ajuns să fii om. În lumea în care el trăia banii nu erau o valoare în sine. 

Vladimir BULAT

citește tot articolul pe observatorcultural.ro

by Redactor