Redactor

O  STATUIE  PENTRU ZABEL YESAYAN

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Anul acesta, în ziua de 9 octombrie a avut loc dezvelirea statuii dedicate scriitoarei ZABEL YESAYAN, în localitatea Proșian regiunea Kotayik, la circa 75 km NV de Erevan. Acțiunea a fost inițiată sub auspiciile societății de binefacere Armenian Artists Project, de către Victor Zarukian și Zudi Sarian din Boston (SUA). Monumentul a fost executat de Nune Tumanian, (59 ani) care a lucrat timp de un an și trei luni la soluția artistică și arhitectonică a monumentului. Statuia de 1,8 m, din bronz,  reprezintă pe Zabel Yesayan, în picioare, cu o carte în mâna dreaptă, îmbrăcată într-o ținută de secol 19. Zabel stă pe un pod, capetele podului simbolizând armenii din est, respectiv din vest, în mijlocul cărora ea și-a desfășurat activitatea. Întregul ansamblu are 2,5 m înălțime. La festivitatea de inaugurare au luat cuvântul sponsorii proiectului, oficialităti si sculptorița Nune Tumanian care a dat citire scrisorii lui Zabel Yesayan cătră fiica sa. Un ansamblu coregrafic-coral a prezentat un moment artistic.

SCRISOAREA LUI ZABEL YESAYAN  CĂTRE FIICA SA

„Către Sophie Yesayan , 1914, martie 20, Skiutar

Mult iubita mea fiică,

Acum ești o mică domnișoară. Ai acum paisprezece ani, și asta are pentru tine o importanță deosebită, căci anul acesta vei termina școala medie.

Dragă Sofi, atât de mult aș dori să fiu alături de tine, la Paris, să te îmbrățișez și să te felicit cu ocazia zilei tale de naștere. Eu i-am scris lui Pati despre cauza întârzierii mele, și ea îti va explica de ce voi întârzia câteva săptămâni. Această amânare este spre binele tău, deși din punctul meu de vedere e important să ne vedem cât mai curând. În tot cazul e bine când totul se termină cu bine. Eu depun toate eforturile ca viitorul tău să fie asigurat și tu să urmezi cariera pe care ai ales-o conform înclinațiilor tale.

Fata mea dragă, noi vom fi în curând împreună, și vom vorbi despre toate acestea. Totuși vreau de pe acum să te previn, trebuie să eviți cu orice preț mediocritatea, adică starea  umilă și incoloră. Să devii o persoană cunoscuă, să-ți exprimi valorile tale, să slujești unui scop înalt, iată acestea trebuie să fie pornirile tale. Ce înseamnă să fi fericit sau nefericit? Omul cel mai nenorocit este acela care duce o viață mediocră si nefolositoare, și se macină în sinea sa că a  ratat chemarea sa. Nu te teme să pari deosebită. Cel care se avântă spre idealuri înalte, nu poate rămâne modest, să trăiască supus și docil. Trebuie de acum să-ți cauți drumul, și după ce îlgăsești să pășești pe el neabătută, spre țelul tău fără să ții seama de sfaturlle oamenilor „practice” care vor încerca să-ți pună piedici în drumul tău.

Țu ești deșteaptă, sănătoasă la trup și la suflet. Și tu aparții unui popor care deși fiind puțin la număr, e mare prin suferințele sale, luptele sale. Ești chemată să participi la luptele sale, la realizarea viselor sale. Prin faptul că te tragi din acest popor ești chemată să joci un rol mare în Țara ta,  unde este necesar nu doar să lucrezi, ci să organizezi viața, chiar să o și creezi. Oare se poate imagina ceva mai frumos și mai interesant?

Dragă Sofi, colegele tale de școală desigur vor alege cariere bănoase. Și vor proceda corect. Pentru că ele nu au decât o singură preocupare: să devină buni cetățeni, și prin urmare bune mame de familie. În timp ce tu trebuie să-ți ridici privirile mai sus, ești datoare să ridici privirea spre o activitate folositoare și cuprinzătoare. Tu trebuie să devii demnă de un destin măreț și faimos.

Pe ce cale vei ajunge spre destinul tău trebuie să hotărăști singură. Toate drumurile sunt bune, „si toate drumurile duc la Roma” în cazul de față spre țelul suprem. Eu sper că părerile mele despre posibilitățile și voința ta nu sunt exagerate și coincid cu dorințele tale.

***

Cine a fost, cine ESTE Zabel Yesayan, femeia scriitor, poetă, publicistă, om politic, profesoară universitară, membru al Uniunii Scriitorilor Armeni, (din 1934),  reporter la urmările măcelului din Adana 1909, protestatar la genocidul din 1915, protestatar la arestarea lui Cearentz, victimă a stalinismului și jertfă a molohului siberian unde a fost deportată.

Fiica lui Mâgârdici Hovhannisian, căsătorită cu pictorul Yesayan, s-a născut la Constantinopol, în anul 1878, cartierul Skiutar, unde urmeazăcursurile școlii parohiale armene pe care le absovă în 1892. Prima sa scriere este poemul în proză, „Odă către noapte” apare în 1895, în ziarul „Dzaghik” (Floarea) editată de Arșag Ciobanian. La Paris urmează cursurile de literatură și filozofie, de la Sorbona și Collège de France. Colaborează cu Guidon Lusignan în elaborarea dicționarului franco-armean. În anul 1908, colaborează la pro„Biuzantion” și „Surhandac” (Curierul) precum și la revista „Anahit” și altele.

În anul 1908, cu prilejul proclamării Constituției otomane, se întoarce la Constantinopol si devine unul din condeiele de seamă a publicisticii armene din Bolis. Principalele scrieri sunt romanele „Genii false”, „Amurguri din Skiutar”, „Oameni de treabă”, „Sufletul meu exilat”. Volumul „Printre ruine” e un reportaj a urmărilor măcelurilor din Adana în anul 1909.

A fost singura femeie arestată în grupul intelectualilor din 24 aprilie 1915. A reușit să scape și să treacă în Bulgaria și apoi în Caucaz, unde din nou se avântă în publicistică si activități sociale. În revista „Cordz” (Lucrarea”) prezintă lupta lui Murad (erou revoluționar). În perioada independenței Armeniei pleacă în Europa fiind în componența delegației la Conferința de Pace (1919). În anul 1933 se stabilește definitiv la Erevan. Predă cursul de literatură străină la Universitatea din Erevan. Însă în 1937 este victima terorii staliniste și e deportată în Siberia. Ultimele scrisori, din pușcărie, au fost expediate din închisoarea de la Baku, în 1942.

La 8 martie 2018, Primarul Parisului a dat numele scriitoarea unei alei ce leagă bulevardul Republicii cu alte două străzi

Este o maestră a romanului psihologic în literatura armeană din vest, prin analize profunde și curajoase a sufletului feminin. A militat și a îndemnat femeia armeană să participe la viața politică, drept colaborator activ al bărbatului, cu drepturi egale cu el. Mișcarea feministă în societatea armeană începe cu Zabel Yesayan care a militat pentru drepturile femeilor.

O listă a principalelor scrieri cuprinde:

Oameni de treabă , C-pol, 1907, 220p

Genii false, C-pol ,1909, 178p

Printre ruine, C-pol, 1911, 285p reeditare Beirut 1952, 1957.

Când nu mai iubim, C-pol, 1914, 214p, reeditare C-pol 1965

Călătoria lui Murad din Sivaz la Batum , Boston, 1920, 138p

Când nu mai iubim , Ajunge, C-pol , 1925, 180p

Forțe în retragere , Erevan, 1926, 299p

Prometeu eliberat , Marsilia , 1928, 368p

Grădinile lui Silihdar , Erevan, Vol 1-2, Cairo, 1950, 198p , reeditare Erevan 2018

Opere, Erevan, 1959, 592p

Barpa Hacik, C-pole, 1966, 868p

Când nu mai iubim. Sufletul meu exilat, Meliha Nuri Hanâm, Beirut, 1972

Scrisori, (1895-1935) Erevan, 1977, 422p

Obstacolul, Beirut, f.d. 224p

Ultima cupă , Antilias,1986, 114p

Opere vol 1-2, Antilias, 1987

Amurguri în Skiutar și alte scrieri, (1895-1908), Istanbul 2009, 264p

Printre ruine , Istanbul 2012, 352p

Arpiar SAHAGHIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *