Edvard Jeamgocian

O mărturie despre masa de Anul Nou a viitorului Catolicos Vazken I-ul ( Odessa, 31 decembrie 1916 )

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          În timpul ocupației din Primul Război Mondial, majoritatea armenilor din București s-au refugiat în Rusia, la Odessa. Printre refugiați s-a numărat și familia Apraham și Siranuș Balgian cu fiul lor Levon, viitorul Catolicos.

          Familia Balgian părăsește Bucureștiul împreună cu caravana de refugiați în luna octombrie a anului 1916 și, în ultimele săptămâni ale anului, ajunge la Odessa. Acolo, familia Balgian și-a găsit adăpostul în cartierul locuit de refugiații din România, situat în vecinătatea bisericii armene, în perimetrul străzilor Ecaterininskaia, Bazarnaia, Kuznețnaia.

          În memoriile sale, Catolicosul Vazken vorbind despre acele zile grele, știute din povestirile mamei Siranuș Vehamayr, ne descrie masa de Anul Nou a anului 1916:

Conform tradiției de prin părțile noastre, în seara de ajun a Anului Nou, trebuie să fie pe masă cel puțin șapte feluri de mâncare. Mama se străduise să fie șapte și, în cele din urmă au fost șapte, numărând apa, pâinea și prăjiturica pe care ni-o dăduse vecina rusoaică, știind că suntem oameni săraci. Știu că mama a gătit fasole, fasole albă. Mai era pe masă ceapă, câteva ouă și câteva bucăți de nuci, restul pâine, apă și acea prăjitură.

Edvard Jeamgocian

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *