O lecţie de jazz cu maestrul Harry Tavitian

A scrie despre maestrul Harry Tavi­tian este o onoare, dar a scrie despre PRIETENUL Harry Tavitian este infinit mai greu.
Am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe distinsul maestru cu ocazia penul­ti­mului spectacol susţinut la Institutul Cul­tural Român, cînd visul meu din adoles­cenţă a devenit realitate.
Atunci mi-a fost dat să întîlnesc un om de o modestie aparte, înzestrat cu un umor nespus de fin şi am asistat – cu multă emoţie în suflet – la ultimele pregătiri dinaintea spectacolului.
Însă mult mai frumoasă a fost ultima lecţie de jazz, ale cărei acorduri miracu­loase au învăluit sufletele tuturor celor prezenţi la Ateneul Român, în seara zilei de 19 decembrie 2009.
Într-o splendidă înlănţuire a notelor muzicale, publicul auditor a fost martorul discret al superbului „duel“ dintre cele două piane, la care doi „rivali“, dar şi doi inseparabili prieteni – Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. – s-au luat la întrecere, ar­mo­ni­zînd cu o măiestrie de nedescris cele mai delicate partituri jazzistice clasice sau contemporane.
Surpriza serii a venit în a doua parte a spectacolului, cînd maestrul Harry Ta­vitian, împreună cu percuţionistul Cserey Csaba, au dăruit publicului cel mai fru­mos cadou de Crăciun: BIRTH – A CHRIS­TMAS CANTATA.
Un  maraton  jazzistic  de  o rară fru­museţe, în care vechi colinde ro­mâneşti – culese de maestrul Harry Tavitian din co­lecţia lui Bela Bar­tok – s-au împletit cu cîntece arme­neşti şi negro spi­rituals într-o în­gemănare per­fectă, creînd un ta­blou de iarnă cum doar în poveştile de odinioară se mai întîlnesc.
Am închis ochii încet şi m-am lăsat purtată pe aripile me­lo­diilor cristaline, re­me­mo­rînd o foar­te dragă imagine din trecut:  eu, cocoţată vitejeşte pe o săniuţă magică, pe care mama mea o trăgea sus, sus, pe dealul din faţa bisericii Creţu­lescu, de  unde  ulterior mi-am dat drumul la vale, aterizînd „stra­tegic“ într-un colosal om-de-zăpadă, al cărui trup precar s-a năruit peste mine, acoperindu-mă complet!
A fost o seară cu adevărat feerică, mai ales că afară reîncepuse să ningă.
Dacă vreţi să redeveniţi o clipă co­pii, dacă vreţi să retrăiţi acele clipe dulci ale „zăpezilor de altădată”, vă sfătuiesc să ascultaţi BIRTH (Naşterea) în inega­labila interpretare a maestrului Harry Tavitian şi să vă lăsaţi inima şi sufletul cuprinse de pace, linişte şi armonie.

Daniela BEZERIAN

by Redactor