O aniversare – surpriză, la Constanța
În după amiaza zilei de sămbătă, 31 octombrie, a.c. nu era, de fel, nicio slujbă la biserica armeană. Preotul Oshakan Hachatryan, însă – responsabil și devotat menirii sale – se afla la biserică pentru a pregăti Liturghia de a doua zi, de duminică.
La parter, în sala de protocol, mare secret mare: enoriașii – unul câte unul – vin tiptil și se adună în sală. Prin grija preotesei, masa este deja aranjată. Cineva îl cheamă pe părinte. Acesta coboară precipitat, întrebându-se ce s-a întâmplat. Deschide ușa și . . . un ropot de aplauze îl întâmpină, deconcertându-l total.
„Felicitări! – i se adresează cineva – astăzi împliniți cinci ani de când ați fost hirotonit preot și v-ați primit numele preoțesc. Abrik, der hayr! Să trăiți și să ne conduceți ca păstor spiritual mulți ani de acum înainte! LA MULȚI ANI !”
Preotul e emoționat. Recunoaște că nu s-ar fi așteptat la o astfel de surpriză. Într-un cuvânt spontan și concis, care are darul să ne impresioneze pe toți, evocă primele zile ale venirii sale la parohia din Constanța: reticența inițială, dar și încrederea că va izbândi, hotărârea de a lucra, de a zidi și, în fine, reușita, căci consideră că, într-adevăr, biserica s-a înnoit și consolidat atât fizic, cât – mai ales – în spiritul credincioșilor. Apreciază unitatea pe care a găsit-o aici, la întărirea căreia – speră – și-a adus și el contribuția. „Avem realizări – continuă – unele remarcabile, dar n-aș fi reușit fără voi. Vă mulțumesc pentru ele, ca și pentru bucuria pe care mi-ați făcut-o azi!”
Domnul președinte Hacic Garabet răspunde lapidar și elaborat în același registru de sensibilitate. Își exprimă satisfacția pentru entuziasmul și suflul nou pe care l-a adus părintele în sfântul lăcaș, dar și în cadrul comunității, în general.
Ne așezăm la masă, nu înainte de a se sfinți bucatele.
Problemele personale, grijile, orgoliile au rămas afară. Acum e momentul să ne bucurăm și am vrea s-o facem cât mai des, căci prilejuri – slavă Domnului ! – avem.
A.G.