Mihai Stepan Cazazian

O ALTĂ TURCIE – Alocuțiunea rostită, în 23 aprilie 2015, de istoricul Taner Akçam în Comisia de securitate și cooperare în Europa din cadrul Congresului american

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Alocuțiunea rostită  de istoricul Taner Akçam la Comisia de securitate și cooperare în Europa din cadrul Congresului american la data de 23 aprilie 2015, cu prilejul Centenarului comemorării Genocidului Armean.

AUDIERE

în fața

COMSIEI DE SECURITATE ȘI

COOPERARE ÎN EUROPA

CONGRESUL AL UNA SUTA ȘI PAISPREZECELEA

SESIUNEA ÎNTÂIA

APRILIE 23 2015

WASHINGTON 2015

COMMISSION ON SECURITY AND COOPERATION IN EUROPE LEGISLATIVE BRANCH COMMISSIONERS HOUSE SENATE CHRISTOPHER H. SMITH, New Jersey, Chairman ALCEE L. HASTINGS, Florida ROBERT B. ADERHOLT, Alabama MICHAEL C. BURGESS, Texas STEVE COHEN, Tennessee ALAN GRAYSON, Florida RANDY HULTGREN, Illinois JOSEPH R. PITTS, Pennsylvania LOUISE McINTOSH SLAUGHTER, New York ROGER F. WICKER, Mississippi, Co-Chairman BENJAMIN L. CARDIN, Maryland JOHN BOOZMAN, Arkansas RICHARD BURR, North Carolina JEANNE SHAHEEN, New Hampshire TOM UDALL, New Mexico SHELDON WHITEHOUSE, Rhode Island

EXECUTIVE BRANCH COMMISSIONERS Department of State Department of Commerce Department of Defense

A CENTURY OF DENIAL: THE ARMENIAN GENOCIDE AND THE ONGOING QUEST FOR JUSTICE

[ UN SECOL DE NEGAȚIONISM : GENOCIDUL ARMEAN ȘI PROBLEMELE PENDINTE DE JUSTIȚIE ]

MARTORI

Dr. Taner Akçam, Professor of History, Robert Aram, Marianne Kaloosdian and Stephen and Marian Mugar Chair in Armenian Genocide Studies, Clark University Kenneth V. Hachikian, Chairman, Armenian National Committee of America Van Z. Krikorian, Co-Chairman, Board of Trustees of the Armenian Assembly of America, Dr. Elizabeth H. Prodromou, Visiting Associate Professor of Conflict Resolution, The Fletcher School, Tufts University, Karine Shnorhokian, Representative, The Genocide Education Project

DR. TANER AKÇAM, PROFESSOR OF HISTORY, ROBERT ARAM, MARIANNE KALOOSDIAN AND STEPHEN AND MARIAN MUGAR CHAIR IN ARMENIAN GENOCIDE STUDIES, CLARK UNIVERSITY

          Dr. AKCAM. Vă mulțumesc d-le Președinte Smith. Vă mulțumesc mult pentru faptul ca sunt invitat. Aș dori să încep prin a vă mulțumi pentru că mi-ați oferit ocazia de a împărtăși gândurile mele referitoare la comemorarea centenarului Genocidului Armean.

          În anul 2000, când am vizitat pentru prima dată Statele Unite, pentru o serie de conferințe, prezența mea a ridicat o serie de suspiciuni printre Armenii din America. Puțini își puteau da seama că un Turc ar putea măcar să accepte existența Genocidului Armean. Dar după 30 de ani de cercetări în materia acestui subiect, am căștigat încrederea comunității Armene, precum și a compatrioților mei.

          Turcia, după cum bine se știe, este reprezentată astăzi de un guvern negaționist, însă există si o altă Turcie. Și cetățenii acestei alte Turcii sunt gata să facă față propriei lor istorii. Noi Turcii, ne simțim obligați să ștergem pata neagră care a fost lăsată nouă de cei care au comis această crimă. Chiar în acest moment, în peste 25 de orașe, de la Istanbul la Van, oamenii nu așteaptă ca guvernul lor să recunoască genocidul. În schimb, ei sunt cuprinși de dorința de a merge pe o nouă cale_- cea care le permite să descopere trecutul lor. Istoria noastră nu este alcătuită pur si simplu din criminali. Ea este și istoria unor oameni bravi si drepți care și-au riscat viața și onoarea pentru a salva mii de armeni. Atunci când recunoaștem si onorăm astfel de persoane, ajutăm la crearea unui climat care încurajează pe ceilalți să acționeze în mod asemănător.

          De ce trebuie Turcii, la fel ca și comunitatea mondială, să recunoască Genocidul Armean? Răspunsul, pe care vi-l sugerez, e foarte simplu: dacă noi suntem de acord sa recunoaștem și să ne reamintim de Holocaustul comis de Naziști – și sunt încredințat că cei mai mulți dintre noi cred că reamintirea acestor crime este necesară – atunci suntem în mod asemănător obligați să recunoaștem și să rememorăm Genocidul Armean.  Eu cred că problema aceasta se susține singură și noi trebue să ne întrebăm: de ce problema recunoasterii istoricității Holocaustului nu este obiectul dezbaterilor în cercurile politice în timp ce Genocidul Armean, în ciuda faptului că este recunoscut în cercurile academice respectabile, mai este încă?

          Recunoașterea faptelor rele comise de țara mea nu este o simplă problemă de opinie sau atitudine asupra unui eveniment din trecut. În schimb ea este direct legată de tipul de societate pe care o previzionăm pentru viitorul nostru. Dezumanizarea este principalul component al oricăror atrocităti în masă. Pentru a putea ucide, făptașii dezumanizează victimele lor. Recunoașterea cere să admiți demnitatea umană  a victimilor. Fără recunoaștere, generațiile următoare nu pot jeli și să se vindece. Jelirea și vindecarea sunt necesare pentru cicatrizare și ea poate surveni doar după ce adevărul a fost recunoscut. Dacă nu suntem în stare să recunoaștem cădem în capcana care constă în continuarea susținerii făptașilor și a scopurilor lor finale. După decenii de negare, Armenii au nevoie să se vindece și să înțeleagă că dreptatea pe care o caută va învinge. Dacă dorim reconcilierea și stabilirea unei păci între popoarele turc și armean, trebuie sa recunoaștem adevărul. Fără adevăr nu poate exista pace.

          Dacă Turcia  dorește sa aibe o sociatate democratică  stabilă și o viziune pentru un viitor mai bun, ea are nevoie să creeze un mediu care să respecte drepturile umane. Confruntarea cu faptele rele din trecutul său, este un pas critic pe drumul spre viitorul său. Acum o sută de ani, guvernul Otoman avea un concept greșit asupra securității naționale. Ei vedeau pe Armeni și cerințele lor  de egalitate și dreptate socială ca o amenințare asupra statului Otoman și a societății. Soluția lor la această problemă a fost exterminarea poporului Armean. Astăzi, copiii Turci si Armeni sunt învățați, prin manualele lor, publicate de Ministerul Educației din Turcia, că Armenii continuă să constituie o amenințare la securitatea națională. Aceste manuale se înfundă în narațiuni false despre Armeni trădători. Asta poate părea incredibil, dar din păcate e purul adevăr. (…)

          Negaționismul Turciei cu privire la trecutul său și utilizarea sa ca parte principală a politicii sale externe nu este doar  ceva hidos. El reprezinta o amenințare a democrației stabilității si securității nu numai în Turcia ci de asemenea și în regiunea adiacentă. Turcia continuă politica sa de negaționism deoarece până în prezent ea nu a avut ocazia să se confrunte cu  presiuni externe serioase pentru a proceda altfel. Dar există o altă Turcie care e decisă să construiască o societate tolerantă democrată pentru a face față celei mai întunecate istorii din trecutul țării noastre și să pună capăt politicii negaționiste.Tot ce lipsește este o presiune externă din partea comunității internaționale.

          Statele Unite pot sa facă o alegere, dar dacă continuă să sprijine un regim  negaționist ele vor asigura eroarea lor istorică. Refuzul de a recunoaște  nedreptățile trecutului, este fundamental nedemocratic și contribuie la destabilizarea Turciei și a regiunii. Cum pot Statele Unite, care se mândresc de statutul lor excepțional în a sprijini valorile liberale și drepturile omului, să se abată de la propriile sale valori democratice? America nu trebuie să susțină drepturile omului numai atunci când acestea sunt utile. Testul democrației Americane este angajamentul la perseverarea susținerii acestor principii chiar și în cazurile în care acestea ar fi costisitoare sau inconvenabile  pentru ea.

          Prin recunoașterea oficială a Genocidului Armean Statele Unite ar putea să transfere ponderea sa morală si politică cauzei de încurajare a Turciei să facă față istoriei sale. Cetățenii Turciei mele, celeilalte Turcii, vă așteaptă să vă alăturați nouă în recunoașterea adevărului. Vă mulțumesc!

Prezentare si traducere

A.SAHAGHIAN

  •  
  •