NOTE DE LECTOR / Katerina Cosgrove : Os Cenușă Cer

Katerina Cosgrove (n. 1973, Sydney) este scriitoare australiană de origine greco-irlandeză. A fost librăreasă, asistentă universitară și are un doctorat în arte creative la University of Technology în Sydney. A debutat în anul 2000 cu romanul The glass heart (Inima de sticlă), iar pentru nuvela Intimate distance a câștigat în 2012 unul dintre premiile Griffith Review. A fost, la rândul ei, jurată în comisia de acordare a prestigiosului premiu New South Wales Premier’ Award în 2007. Primind o subvenție de la Australia Council for the Arts pentru noul său roman, Bone Ash Sky (Os Cenușă Cer), și o ședere de șase săptămâni în Irlanda, a efectuat o călătorie de documentare în Armenia, în Turcia, în Liban și în Siria. O versiune a manuscrisului a fost inclusă în lista finală a candidaților la premiul Writing Australia Unpublished Manuscript Award în 2011. Romanul a fost publicat în mai 2013, simultan în Australia, în Noua Zeelandă și în Marea Britanie, de către Editura Hardie Grant Books. În urma călătoriei pe fostul teritoriu al Armeniei apusene, actualmente ocupat de Turcia și depopulat de armeni, a scris un volum de poeme, intitulat Southern sun, Aegean light (Soare sudic, lumină egeeană) și inspirat de Genocidul din 1915. De altfel, anterior publicase, în cotidianul național „The Australian“ din 10 septembrie 2010, articolul Turkey must lift veil on „first Holocaust“ (Turcia trebuie să ridice vălul de pe „primul Holocaust“), cu care a stârnit un larg ecou, deoarece condamna negaționismul și pleda pentru recunoașterea Genocidului. Într-un interviu acordat unei publicații armenești, scriitoarea mărturisea că pentru prima oară a auzit despre Genocidul armean în anul 2001 și cea dintâi carte pe această temă pe care a citit-o a fost The Crossing Place de Philip Marsden, după care a început să studieze arhivele fotografice și apoi, în 2002, a hotărât să plece în Armenia și în Siria ca să se documenteze personal la fața locului.

Masivul roman de 480 de pagini, Os Cenușă Cer, are o desfășurare epică stufoasă, întinsă pe o perioadă de 80 de ani, între 1915 și 1995. Titlul, oricum ciudat formulat, se referă la sugetia cromatică a apei lacului Van din preajma căruia provenea familia Pakradounian (respectând grafia originară anglofonă), aflată în centrul subiectului. Cele trei elemente cu care este comparată culoarea Vanului constituie, de altfel, titlurile părților în care este împărțită cartea. La rândul lor, ele sunt divizate în capitole intitulate repetitiv cu aceleași repere spațiale și temporale: Lacul Van, Armenia turcească, 1905-1915 sau Der ez Zor, 1915; Beirut, 1981/1982/1983; Beirut, 1995.

De ce această alternare aparent aleatorie? Fiindcă Anoush Pakradounian, ziaristă armeană rezidentă la Boston, călătorește în 1995 la Beirut, pentru a fi de față la procesul intentat postum tatălui ei, Selim, acuzat de a fi fost membru al milițiilor falangiste creștine care au masacrat palestinieni șiiți refugiați în Liban în cursul războiului civil din acea țară. În 1982, Beirutul a fost asediat vreme de trei luni de către trupele Israelului, asediu soldat cu 18.000 de victime civile și alți 30.000 de răniți. Selim a fost urmașul unor supraviețuitori armeni din Genocidul care este reconstituit meticulos ca retrospecție în capitolele respective, din avatarurile prin care au trecut, printre alții, cei doi copii ai familiei Pakradounian, Lilit și Minas. Lilit a fost cumpărată ca sclavă de un turc, iar fratele ei, Minas, a scăpat din deșertul Deir ez-Zor. Selim, care a abandonat-o pe Anoush la nașterea acesteia, când soția lui a murit, avea să aibă, în anii 1980, o relație amoroasă cu… palestinianca Sanaya, ceea ce urma să-i aducă moartea, fiind ucis de șiitul Issa, îndrăgostit de Sanaya. Anoush, la rândul ei, în zilele petrecute în Beirutul din care plecase la 16 ani, la apogeul războiului civil, și care a revenit acolo în căutarea adevărului despre tatăl său, se îndrăgostește de evreul Chaim.

Fiecare personaj este bântuit de trecut, fiecare „este victimă sau criminal, sau ambele simultan“. De altfel, nota autoarei privind autenticitatea faptelor istorice și obiectivitatea sa față de orice rasă, credință sau cultură se încheie cu precizarea: „Nu există ticăloși în această poveste și nici eroi“. Un motto subliniază intenția scriitoarei: „Această poveste e pentru supraviețuitori și pentru cei care n-au trăit ca s-o spună“. Două hărți olografe aproximative, la începutul volumului, conturează cadrul geografic al acțiunii: Armenia istorică și Levantul într-una și Beirutul cu cartierele sale în cea de-a doua.

Katerina Cosgrove și-a propus și a reușit o frescă amplă, derulată în timp și în spațiu, cu rostul de a atrage atenția asupra componentei agresive din structura umană, indiferent de apartenența făptuitorului la o anumită națiune sau la o anumită religie. Toate crimele de război imaginabile au loc în cartea ei. Într-un loc este consemnată obligația pe care o au supraviețuitorii unei calamități: „Observă. Memorează. Amintește-ți.“ Bone Ash Sky este o litanie de tristețe și de durere, presărată cu detalii semnificative de viață cotidiană și de pasiuni sentimentale. Narațiunea trece cu ușurință de la persoana a treia asumată de autoare la persoana întâi a relatărilor care aparțin Anoushei. Aceasta, ca personaj central sau mai curând ca motor al întregii epici, este atât un caracter printre toate cele care se perindă în carte, cât și un comentator, făcându-se purtătoarea de voce a scriitoarei. Ea însăși se constituie ca o dramă personală, având adânc cuibărit în ea un război secret, cel dintre fiica doritoare să-și iubească tatăl absent și cea care îl condamnă pe același tată pentru acțiunile lui.

Este de apreciat, în acest roman de factură în definitiv istorică, efortul de documentare, de asamblare a informațiilor, apoi procesul de discernere a evenimentelor reprezentative și în cele din urmă reconstituirea unei întregi panorame în mijlocul căreia se găsesc atrocitățile și consecințele Genocidului. Imagistica este, prin credibilitatea ei, percutantă, frazarea e laconică, dar sugestivă, iar construcția romanului dovedește un condei viguros, ambițios, bine stăpânit. Os Cenușă Cer este o epopee modernă care se așază cu îndreptățit merit în rândul de frunte al literaturii consacrate Genocidului.

Sergiu SELIAN

by Sergiu Selian