Sergiu Selian

NOTE DE LECTOR / Jacques Derogy : Operația Nemesis

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Jacques
Derogy (1925-1997), pe numele real Wetzmann, a fost ziarist francez de
investigație. Fiu de ziarist și evreu de origine, a scris pentru „Franc-Tireur”,
„L’Intransigeant”, „L’Express”,
„L’Evenement du Jeudi”. Este autor de
cărți de istorie, unele despre Israel, precum și despre asasinatele comise
asupra lui Itzac Rabin, Ben Barka, Yann Piat, François Renaud. Oarecum logic
după această serie, dar la inițiativa și la propunerea politologului francez de
origine armeană Gérard Chaliand, aflat în căutarea unui autor pentru o carte
despre o misterioasă acțiune justițiară, Derogy a scris, după o documentare
asiduă, Opération Némésis (Fayard, Paris – 1986), purtând subtitlul Les vengeurs arméniens. Într-un interviu
ulterior, răspunzând obiecției că subtitlul (impus pentru explicitare de către editor,
care s-a temut că Nemesis, zeița răzbunării la grecii antici, ar fi
neinteligibil pentru unii cititori) escamotează mobilul asasinatelor și induce
ideea de terorism, autorul avea să argumenteze diplomatic că versiunea corectă Les justiciers arméniens ar fi fost prea
lungă pentru lățimea copertei…

Dar Operația
Nemesis
chiar asta a fost: un plan chibzuit pentru a face dreptate
națiunii armene supuse unui genocid care a costat-o viețile a 1,5 milioane de
oameni pașnici, cu intenția de a-i lichida pe capii făptașilor, în frunte cu
triumviratul Talaat-Enver-Cemal al guvernării Junilor Turci, care a conceput, a
organizat și a coordonat executarea pogromurilor din 1915-18. Iar planul pus la
cale de conducerea partidului Federația Revoluționară Armeană și dirijat de
Armen Garo și de Șahan Natali a fost atât de secret, încât mult timp după
concretizarea lui nu s-a aflat  despre
sorgintea acestuia. Într-un răstimp de trei ani, 1920-22, zece justițiari
armeni – Aram Erganian, Misak Ghiragosian, Soghomon Tehlerian, Misak Torlakian,
Arșavir Șiraghian, Boghos Der Boghosian, Stepan Dzaghighian, Ardașes Kevorkian,
Ervant Fundukian, Harutyun Harutyunian – au eliminat la Tiflis, la Berlin, la
Roma, la Constantinopol șapte foste oficialități turce fugite în străinătate
sau ascunse – Fathali Khan Khoyski, Talaat pașa, Behud Khan Djivanșir, Said
Halim pașa, Cemal Azni, Bahaettin Șakir, Cemal pașa –, un al optulea,Enver pașa,
fiind ucis în cursul războiului civil din Rusia. Ironia face că dr. Naazım, de
pe lista justițiarilor, inițial scăpând, avea să fie executat la 26 august
1926, în Ankara, din ordinul președintelui Turciei, Mustafa Kemal, supranumit
Atatürk (Tatăl turcilor), nu ca participant la Genocid (fusese șeful
Organizației speciale a bandelor criminale), ci pentru vina de a fi complotat
împotriva noii puteri (a fost spânzurat împreună cu un alt complotist, Cavid,
economistul Junilor Turci).

Cartea
se deschide cu un prolog care consemnează cel mai important asasinat, cel
făptuit de Tehlerian asupra lui Talaat în Berlin, la 15 martie 1921. În
continuare, Derogy procedează sistematic, realizând un compendiu al Genocidului
care va justifica Operația Nemesis: etapele dezarmare-deportare-masacrare.
Acestui prim capitol îi urmează, cronologic, cel al proceselor postbelice, care
s-au soldat cu sentințe, dar nu și cu aplicarea lor, de vreme ce  ele au fost pronunțate în contumacie și acuzații
dovediți nu se aflau la îndemâna justiției. Va fi treaba justițiarilor armeni
să-i depisteze și să-i lichideze, în virtutea acelor sentințe date anterior.

Așadar,
intră în scenă Federația Revoluționară Armeană (Dașnacțutyun), care își ține al IX-lea Congres în toamna lui 1919
la Erevan, într-o Armenie în sfârșit independentă. Acolo, avocatul Manuc
Hamparțumian, unul dintre cei patru delegați din SUA, prezintă listele
organizatorilor exterminării armenilor din Imperiul Otoman. Copii ale acestor
liste aveau să fie înmânate autorităților britanice, franceze și italiene care
ocupaseră Constantinopolul și care intenționau să instituiască tribunale
speciale de judecare a torționarilor. Într-o sesiune secretă, un comitet
special selecționează 41 de nume ale principalilor responsabili pentru armenocid
și decide inițierea unei misiuni speciale (Hadug
cordz), încredințată unui organism
ad-hoc (Hadug marmin) coordonat de
Armen Garo. Botezată Operația Nemesis,
această acțiune va fi confirmată prin adoptarea unei rezoluții la al 27-lea
Congres regional din Boston, la 8 iulie 1920. Un fond special (Hadug cumar) va finanța această
operație.

Preludiul
Operației Nemesis l-a constituit, la 19 iunie 1920, asasinarea în Tiflis a lui
Fathali Khan Khoyski, fost prim-ministru al Azerbaidjanului, organizatorul masacrelor
din Baku, și a lui Khan Mahmadov, fostul șef al grupului naționalist musavat în
parlamentul azer. Autorii acțiunii sunt Aram Erganian și Misak Ghiragosian,
după ce Erganian îi eliminase, tot din însărcinarea partidului dașnac, pe
criminalul azer Ghasim Begov și pe spionul bulgar Sarafov, infiltrat în partid.
După câteva luni, Erganian va pleca la Constantinopol, ca să se alăture
comitetului de recrutare a justițiarilor, condus de Manuc Aslanian, cu sediul
în redacția ziarului dașnac „Djagadamard”. Și nu va fi lipsă de voluntari, cum
pe bună dreptate menționează autorul.

Este
momentul faimoasei contribuții a lui Soghomon Tehlerian (transcrierea conformă
originalului armenesc a numelui consacrat drept Tehlirian) la Operația Nemesis.
Faimoasă mai întâi pentru că îi cade victimă instigatorul și coordonatorul
Genocidului, fostul ministru de interne Talaat pașa, iar apoi pentru că
procesul intentat lui Tehlerian va deveni un proces al lui Talaat care, în sala
tribunalului, din victimă ajunge în postura de acuzat, prin mărturiile,
depozițiile și dezbaterile asupra armenocidului. Acesta a fost, în fapt,
obiectivul partidului dașnac, ca, după ce Tehlerian se va fi predat, să se
declanșeze un proces al torționarilor, făcut cunoscut întregii opinii publice.
Punct ochit, punct lovit. Scopul a fost atins pe deplin. Derogy îl urmărește pe
Tehlerian pas cu pas, îi face biografia, îi reconstituie trecutul și îl expune
în toate atitudinile, trăirile și slăbiciunile acestuia. El îi pune apoi la
îndemână cititorului într-un fel dosarul procesului, inclusiv telegramele
probatorii prezentate de ziaristul Aram Andonian, ceea ce dovedește
scrupulozitatea și minuțiozitatea autorului, fidel profesiunii sale de ziarist
de investigație.

Pe de
altă parte, Derogy, care a studiat arhiva FRA, întreprinde o adevărată istorie
a acestui partid, în contextul pregătirii Operației Nemesis. Detaliile oferite
de el în această reconstituire îl informează pe lector asupra activității unei
organizații patriotice căreia i se datorează întemeirea Republicii Armene în
1918, fără a fi omise disensiunile din interiorul partidului, care vor marca
finalul acțiunii justițiare.

Odată
operația declanșată, etapele ei sunt parcurse treptat, fără greș, ducând la
îndeplinirea programului de eliminare a criminalilor națiunii armene. După ce
relatează acțiunile fiecăruia dintre justițiari, autorul îi consacră un capitol
lui Enver pașa, care a căzut răpus nu de gloanțele echipei Nemesis, ci într-o
ambuscadă. Acesta se afla în Asia, încercând să-i convingă pe bolșevici de
necesitatea alianței cu musulmanii de a căror fidelitate îi asigura la
Congresul popoarelor din Orient, la 1 septembrie 1922: „Organizațiile
revoluționare din Maroc, din Algeria, din Tunisia, din Tripolitania, din Egipt,
din Arabia și din Hindustan, pe care le reprezint, sunt cu noi!” Și adaugă nici
mai mult, nici mai puțin că Turcia, prin lupta sa împotriva Antantei și Rusiei
țariste, contribuise la sovietizarea Rusiei… Crezându-se șeic al deșertului,
emir în exil, Enver are un proiect coumn cu basmacii asiatici: crearea unui
stat musulman în Asia centrală. El semnează cu megalomanie Comisar șef al tuturor forțelor Marelui Turan, Ginere al Califului și reprezentant al Profetului, Emir al Turkestanului, ceea ce îl
depărtează pe emirul de Buhara. La 4 august 1922, în fruntea unui grup de 25 de
luptători, Enver se avântă în tirul mitralierelor rusești. În brigada de
cavalerie asupra căreia se lansaseră basmacii lui, se găsea un escadron de
bolșevici armeni condus de Hagop Melkonian, devenit Melkumov, originar din Șuși
(Arțakh). Rolul lui e mai puțin important în lichidarea lui Enver pașa, fiind
doar o coincidență în moartea ultimului triumvir turc de la Constantinopol;
importantă este încheierea, fie și accidentală sau indirectă, a misiunii numite
Hadug cordz sau Operația Nemesis, această unică inițiativă în istoria modernă.

Sergiu SELIAN

2 Responses to NOTE DE LECTOR / Jacques Derogy : Operația Nemesis

  1. Krikor January 29, 2019 at 8:14 pm

    Astazi , dupa atatia ani de la Genocid , Turcia continua sa nege faptul istoric iar natiunile “civilizate ” ale ocidentului continua sa nu” vada si auda ” adevarul istoric asa cum au facut-o in 1915. Caci cand vine vorba de interese economoce si poitice “drepturile omului” nu inseamna nimic
    Asa ca “miain zencov ga aski prgutiun” asa cum spune cantecul revolutionar.
    Pana cand Armenii nu au pus mana pe arma nimeni nu le-a dat dreptata (vezi cazul Artskh)

  2. Cristina February 5, 2019 at 1:14 pm

    …?i nici dup? ce am pus mâna pe arm? nu prea ne d? nimeni dreptate. Din p?cate. Din p?cate, mai degrab? “???? ? ????? ?????????”/”puterea d? na?tere drept??ii”, ?i nu “????????? ??? ? ?????”/”dreptul înseamn? doar putere”, cum e logic ?i cum am vrea noi s? fie…