Sergiu Selian

NOTE DE LECTOR | Éric Denécé și Tigrane Yégavian, redactare : Karabaghul de Munte: Cartea neagră

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Éric Denécé (n. 1963) este doctor în științe politice, are studii de geografie și de istorie a relațiilor internaționale, fiind specialist în studiul spionajului economic. A fost secretar-general în Ministerul apărării naționale din Franța și a lucrat pentru Marina națională franceză. În anul 2000, a înființat Centre française de recherche sur le renseignement (CF2R), instituție privată pe care o conduce în continuare ca director. Este autor a peste douăzeci de lucrări consacrate războiului economic și terorismului. A semnat în 2020, alături de alți intelectuali francezi, Apelul din ziarul „Le Figaro” în favoarea Armeniei și a Arțakhului, care cerea mobilizarea pentru cauza armenilor agresați de azeri.

Tigrane Yégavian (n. 1984) este licențiat la Science Po Paris și INALCO (Institutul național de limbi și civilizații orientale), cercetător la CF2R, membru în comitetul de redacție al revistei geopolitice „Conflits”, autor al cărților Arménie, à l’ombre de la montagne sacrée, Minorities d’Orient, les oubliés de l’histoire, Géopolitique de l’Arménie. (Recomand un judicios interviu al său despre conflictul armeano-azer, publicat în „The Armenian Mirror-Spectator”, cel mai vechi săptămânal armenesc din SUA.)

Cei doi de la CF2R au conceput și realizat ca redactori, sub egida instituției lor, o lucrare foarte recent apărută (întâmplarea a făcut să mă aflu la Paris când ea a intrat în librării, curând fiind urmată de o altă carte de interes armenesc, de care mă voi ocupa data viitoare). Este vorba de un excelent volum colectiv, intitulat Haut-Karabakh: Le livre noir (ellipses, 2022), una dintre cele mai bune cărți consacrate Arțakhului până acum. Semnatarii articolelor distincte sunt specialiști din Franța: politicieni, istorici, juriști, profesori universitari, geografi, ziariști, scriitori, actori (unul: Simon Abgarian) etc, cu toții 30 de colaboratori, dintre care numai nouă sunt de origine armeană.

Variate ca tematică în cadrul problematicii centrale, cea a Arțakhului, ca tonalitate literară și ca întindere, materialele din Karabaghul de Munte: Cartea neagră (aluzie la Cartea albastră din 1916a britanicilor Bryce și Toynbee, documentație a Genocidului armenilor) acoperă o perioadă istorică mergând până la „războiul de 44 de zile” din 2020. De la o scriere de nici două pagini (Poporul armean: mai mult decât un mesaj, o misiune de Monsenior Pascal Gollnisch), de un substanțial laconism, care parcurge istoria armeană într-un stil aflat între poem în proză și pamflet, demnă de a figura oriunde ca reclamă propagandistică armeană, până la eseul istorico-critic Karabaghul de Munte, istorie și falsificări al lui Claude Mutafian, trecând prin ampla sinteză Karabaghul armean, o sută de ani de rezistență a lui Tigrane Yégavian și prin avizata cronică strategico-militară a conflictului din septembrie-noiembrie 2020, semnată de Éric Denécé, toate subiectele se completează ca piesele dintr-un mozaic, alcătuind imaginea zbuciumată și dureroasă a unui popor căruia nu i se îngăduie să-și ducă traiul cotidian firesc în căminul său.

După cum se poate constata, cei doi coordonatori ai lucrării, ei înșiși propriii lor colaboratori, apar și ca autori cu voci ferme și competente. Aceștia au sistematizat materialul colectat divizându-l în capitole sugestive ca De la un genocid la altul…, Voința de a face să dispară un popor și cultura lui, O agresiune minuțios pregătită, Mărturii în toiul războiului, Un conflict de o înaltă simbolistică, O criză cu repercusiune internațională, O problemă mereu incertă. O anexă binevenită, conținând Cronologia Arțakhului,și mai ales Introducerea datorată celor doi redactori pun într-un cadru bine articulat subiectul acut abordat în această carte care, fără a avea ambiția de a fi exhaustivă, dezbate numeroase aspecte ale chestiunii Arțakhului.

Pe rând, Gilbert Sinoué și Marina Dédéyan susțin că ororile din 1915 n-au încetat de atunci încoace, Alain Navarra-Navassartian menționează pericolele care amenință patrimoniul cultural armean, Igor Dorfmann-Lazarev oferă o explicație istorică argumentată a originii acesti epurări culturale în Arțakh, Gérard Chaliand pune în lumină eșecul Armeniei de a nu fi detectat operația din 2020 și apoi de nu-i fi făcut față pe câmpul de luptă, Cengiz Aktar demască angajamentul Turciei de a-și sprijini aliatul azer, Fabrice Balanche punctează rolul mercenarilor jihadiști din Siria, plătiți și transportați pe front de Ankara pentru a-i teroriza pe armenii din Arțakh, Jean-Christophe Buisson, Sara Daniel și Benoit Kanabus depun mărturii mișcătoare de la fața locului, unde s-au deplasat de câteva ori, Olivier Faure și Marie-Arlette Carlotti se fac și ei purtători de cuvânt ai tragediei suferite de armeni, Bruno Retailleau amintește că este vorba de supraviețuirea unei națiuni și culturi milenare, Sylvain Tesson și Vincent Duclert remarcă simbolismul îndârjirii cu care armenii luptă ca să se mențină pe pământurile lor ancestrale în ciuda tuturor dușmanilor, Christian Makarian reliefează cum Armenia se află prinsă într-o cursă strategică, Alexandre Del Valle scrie despre conflictul armean-azer că se înscrie în contextul neo-imperialismului panturcic, David Gaüzère arată că Turcia și-a văzut tactica dejucată de intervenția Rusiei, Olivier Delorme menționează adversitatea imperialismului otoman și acum turc față de greci și armeni, Marine de Tilly explică de ce armenii și kurzii, odinioară dușmani, împart acum un destin comun, Amir Aslani analizează atitudinea prudentă a Iranului învecinat, prevăzând implicarea acestuia în conflict, Raffi Kalfayan pune în discuție ambiguitatea dreptului internațional, ceea ce împiedică tranșarea statutului juridic al Arțakhului, François-Xavier Bellamy apelează la Europa să iasă din tăcerea ei față de abuzurile lui Erdoğan și Aliev, Jean-François Colosimo amintește promisiunile făcute și neîndeplinite ale aliaților Armeniei de a o ajuta.

Epuizată sau nu, lista colaboratorilor dovedește, întâi de toate, prin subiectele abordate, iar apoi prin dezvoltarea lor, complexitatea chestiunii Arțakhului, mai ales când e pusă în context istoric regional și internațional. Calitatea documentară a volumului scos de CF2R este însoțită de caracterul său analitic, conchizându-se imperioasa necesitate de a fi restabilite dreptul și ordinea în Caucazul de sud.

Sergiu SELIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published.