Sergiu Selian

NOTE DE LECTOR / Eric Bogosian : Operația Nemesis

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Eric Bogosian (n. 1953, Massachusetts)
este actor, dramaturg, romancier, istoric nord-american de origine armeană.
Absolvent al prestigiosului Colegiu de artă Oberlin din Ohio, s-a afirmat ca
autor, producător și interpret de spectacole teatrale, îndeosebi o serie de
șase one-man show (monologuri)
reprezentate off-Broadway în anii 1980-2000. Monologurile lui au mai fost
interpretate de alți actori în Argentina, Brazilia, Italia, Polonia. Bogosian a
jucat în filme regizate de Woody Allen, Robert Altman, Atom Egoyan (Ararat),
Taylor Hackford, Agnieszka Holland. A pus în scenă spectacole de coregrafie la
New York și a realizat filmul documentar Bringing
Back Ballanchine
cu New York City Ballet. Este autor a trei romane și șase
piese de teatru. A fost finalist în nominalizările la Premiul Pulitzer cu piesa
Talk Radio. Este deținător al
premiilor Obie (de trei ori) și Drama Deck. La festivalul internațional al
filmului de la Berlin, în 1989, a primit Ursul de argint pentru realizare de
excepție cu filmul Talk Radio regizat de Oliver Stone pe scenariul său, după piesa
de teatru omonimă.

Pe lângă cele trei romane, Eric Bogosian a scris o monografie despre
lichidarea capilor Junilor Turci de către justițiari armeni, intitulată Operation
Nemesis
și supraintitulată The
assassination plot that avenged the Armenian Genocide
(Complotul de
asasinare care a răzbunat Genocidul armenilor). Editată în 2015 de Little,
Brown and Company (diviziune a grupului Hachette Books) cu filiale în New York,
Boston și Londra, scrierea lui Eric Bogosian reia subiectul abordat în 1985 de
francezul Jacques Derogy sub același titlu (și cu un subtitlu similar), carte
reeditată în anul comemorativ al centenarului Genocidului, căruia îi este
dedicată și această nouă versiune, cea americană (mai există o Operație Nemesis scrisă în germană de Rolf Hosfeld). De menționat
că volumul lui Derogy a fost publicat în traducere engleză în 1990, de Editura
Transaction, cu titlul didactic, eufemistic și excesiv de lung Resistance
and revenge: The Armenian assassination of the Turkish leaders responsible for
the 1915 massacres and deportation

Cartea lui Bogosian, concepută de data aceasta de un armean, dar, desigur,
bazată pe aceleași date documentare privind cea mai spectaculoasă și
misterioasă conspirație a secolului trecut, este dedicată bunicilor autorului,
Rose, Lucy, Karekin și Megerdich (Mgrdici). Un caracter personal are și
introducerea, în care autorul ni se confesează cum bunicul Megerdich îi
istorisea povești apocaliptice cu călăreți sadici și cu biserici incendiate,
instruindu-l concluziv: „Dacă întâlnești un turc, omoară-l!”. Și
Bogosian continuă făcând o scurtă cronică a familiei sale, pornind de la tatăl
lui Megerdich, Ovygin Jamgochian (Hovaghim Jamgocian), care, după ce emigrase
în SUA în anii 1890, obținând chiar cetățenie americană, făcuse greșeala de a
reveni în „țara veche”, unde lăsase o soție și un fiu, pentru ca acolo să fie
recrutat de Junii Turci care nu i-au recunoscut cetățenia străină și l-au
expediat într-un batalion de muncă, drept care a dispărut fără urmă. Mai
mărturisește autorul că, în mediul american în care se născuse el, deși îi
plăceau bucatele și cântecele armenești, nu și-a revendicat vreodată
rădăcinile. Abia când a citit Black dog of the fate de Peter
Balakian și A problem from the hell de Samantha Power a început să se
intereseze îndeaproape de fapta lui Soghomon Tehlerian, tânărul armean care l-a
ucis pe Talaat Pașa. Apoi, a descoperit cartea lui Derogy și a scris propria sa
narațiune „pentru că n-am avut încotro”: Operația Nemesis, a unui grup
controversat, învăluit în norii mitului – scrie el – a cerut o atenție sporită
în comparație cu un simplu scenario, iar relatarea ei a însemnat cinstirea
amintirii.

Prologul,
care urmează introducerii, este rezervat actului justițiar al lui Tehlerian,
după a cărui consemnare lapidară sunt enumerate celelalte acțiuni tiranocide
ale justițiarilor armeni, conchizându-se: „Operația Nemesis a fost o
conspirație fără precedent, menită să răzbune un genocid modern fără precedent.”
Dar lui Tehlerian autorul îi consacră toată partea a doua a cărții sale, preț
de cinci capitole, pe o întindere de 140 de pagini dintr-un total de 300 ale
textului propriu-zis. Sunt detaliate acolo biografia, pregătirea actului,
făptuirea lui, procesul cu citate copioase din intervențiile judecătorului,
procurorului, avocatului etc.

Ce se știe mai puțin despre Tehlerian este că el, înainte de a-l fi
asasinat pe Talaat, mai comisese un act de răzbunare omorând… un armean, dar
trădător, pe nume Harutyun Megerdichian (Mgrdician), care furnizase autorităților
otomane numele și domiciliile armenilor arestați ulterior, în seara de 24
aprilie 1915. În contrast cu indiferența bizară și condamnabilă a locuitorilor
armeni ai Constantinopolului față de mârșăvia conaționalului lor, aceștia
limitându-se la comentarii lăturalnice, Tehlerian l-a urmărit pe muhtarul
armean (un soi de primar de cartier) vreme de câteva săptămâni până ce într-o
seară l-a împușcat prin fereastra locuinței aceluia, pe când petrecea cu niște
musafiri. După cum consemnează în autobiografia sa, Tehlerian a regretat imediat
că nu își ochise victima în cap, ci în piept, fiindcă Mgrdician fusese doar
rănit, însă grav, iar la spital totuși avea să moară. Similar, un alt
justițiar, Arșavir Șiraghian, l-a omorât pe Vahe Ihsan (Yesaian), colaborator
al poliției otomane, căreia acela îi procurase nume și adrese de armeni, iar un
camarad al lui Șiraghian, Arșag Yezdanian, l-a ucis pe trădătorul Hmaiag
Aramianț.

Punerea în pagină a preludiului Operației Nemesis este minuțios realizată
în prima parte a volumului, care expune condițiile istorice prealabile ale
premiselor și săvârșirii Genocidului armenilor în Imperiul Otoman în context
mondial. Iar partea a treia trece în revistă celelalte acțiuni ale grupului
justițiar, după care o menționare logică a activității organizației ASALA
precede finalul adus în actualitatea de atunci a centenarului Genocidului.

Sergiu Selian