Sergiu Selian

NOTE DE LECTOR / De la Genocidul armenilor la Shoah

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

            Editura franceză Privat, reputată prin publicarea unor lucrări de istoriografie armeană, a scos, în 2015, anul centenarului Genocidului, un volum masiv de 640 de pagini, intitulat Du Genocide des Arméniens à la Shoah. Typologie des massacres du XXe siècle, sub direcția lui Gérard Dédéyan (n. 1942) și Carol Iancu (n. 1946). Primul dintre aceștia este profesor emerit de istorie medievală, membru al Academiei de științe și de litere din Montpellier și al Academiei de științe din Armenia, autor a numeroase scrieri consacrate Armeniei medievale. Al doilea, născut la Hârlău, s-a stabilit în străinătate după obținerea bacalaureatului în 1963; este doctor în istorie, laureat al universităților din Ierusalim și din Aix-en-Provence, profesor de istorie contemporană, doctor honoris causa al universităților din Cluj, din Iași, din Constanța și din Oradea, membru titular al Academiei din Nîmes, autor de articole și de cărți privitoare la istoria evreilor.

Din această combinație armeano-iudaico-română, tutelată de departamentul de istorie al Universității Paul-Valéry din Montpellier, a rezultat florilegiul De la Genocidul armenilor la Shoah. Tipologie a masacrelor secolului XX, care este, în fapt, o juxtapunere de comunicări făcute la congresul internațional omonim din Montpellier în zilele de 7-9 iunie 2005, el însuși o culminare a unor seminarii și mese rotunde anterioare pe tema genocidurilor, a deplasărilor de populații, a discriminării.

Textele prezentate la acea întrunire științifică aparțin unor cercetători specializați în problematica propusă și au fost grupate, în volumul alcătuit de Dédéyan și Iancu, pe categorii tematice. După o introducere sintetică semnată de cei doi redactori, cele șase părți în care este divizat conținutul detaliază subiectele anunțate: Abordări comparative, Mărturii, Genocidul armenilor: istorie și memorie, Shoah: istorie și memorie, Alte masacre genocidare, Negaționism și învățământ. Autorii subiectelor sunt, așadar, specialiști dintre cei mai avizați, ale căror fișe bio-bibliografice pot fi consultate la sfârșitul cărții: Henriete Asséo, Annick Asso, Yair Auron, Georges Bensoussan, Hamit Bozarslan, Charles-Olivier Carbonell, Gérard Dédéyan, Hervé Georgelin, Thomas Gergely, Karine Gevorgyan, Richard G. Hovannisian, Carol Iancu, Raymond Kévorkian, Maurice Konopnicki, Joël Kotek, Jean-Marc Lafon, Raymond Le Coz, Alexander Lokshin, Pascal Maguesyan, Claude Mutafian, Victor Neumann, Félix Pérez, Varoujean Poghosyan, Myra Prince, Maria Radosav, Rainer Riemenschneider, Karam Rizk, Rouben Safrastyan, Jean-Charles Szurek, Vahé Tachjian, Yves Ternon, Dominique Trimbur, Raphael Vago, Odelle Varon-Vassard, Felicia Waldman.

Lucrarea se constituie în același timp ca o sinteză istorică a evenimentelor legate fie de Genocidul armenilor, fie de Shoahul evreiesc, și ca o analiză comparativă a celor două mari tragedii ale secolului XX, cu detaliile și cu observațiile de rigoare, referitoare la specificul acestora. Așa sunt părțile a treia și a patra, consacrate respectiv Genocidului și Shoahului și în care se fac introspecții profunde, nu rareori cu date noi adăugate problematicii dezbătute. Este  de remarcat că, sub titlul Alte masacre genocidare, sunt abordate Cazul genocidului tribului Herero, Acțiunile represive ale autorităților turce împotriva minorităților religioase – rușii, yezidii, Masacrul creștinilor de limbă siriacă în Imperiul Otoman în 1915, Foametea din Liban în cursul Primului Război Mondial, Exterminarea țiganilor germani.

Aparte de aceste „acte colaterale” celor două genociduri, în cadrul capitolului rezervat Shoahului istoricul Victor Neumann (n. 1953), profesor la Facultatea de litere, de istorie și de teologie a Universității de Vest din Timișoara și director al Muzeului de artă din Timișoara, abordează chestiunea spinoasă, dar expusă aici în mod obiectiv, despre Evreii din Banat și din sudul Transilvaniei în timpul Shoahului, mai exact – deportarea și exterminarea evreilor din România sub regimul Antonescu, pagină neagră în istoria acestei țări. Faptele sunt expuse în nuditatea lor, fără parti pris și cu acuratețea istorică a datelor nu neapărat inedite, dar rareori vehiculate. Un singur detaliu: în sala memorială a Muzeului Holocaustului din Washington, Transnistria se află menționată alături de toponime sinistre ca Auschwitz, Majdanek, Bergen-Belsen, Dachau, Babi Yar.

Ca o completare la acest subiect, Carol Iancu, unul dintre coordonatorii volumului, atacă un aspect puțin cunoscut, Mărturia ambasadorului Jacques Truelle asupra Shoahului în România, conținută în corespondența diplomatului francez în perioada misiunii lui, martie 1941 – iulie 1943, când printre altele a contribuit la salvarea unor elevi evrei din București. El a fost primul diplomat occidental care a utilizat sintagmele exterminare și plan sistematic de exterminare în legătură cu eliminarea evreilor din România. Atitudinea și actele lui au fost recompensate postum cu medalia „Dr. Alexandru Safran” a Federației comunităților evreiești din România, într-o ceremonie desfășurată la București în 2010, în prezența ambasadorului Franței.

Celălalt coordonator al lucrării, Gérard Dédéyan, semnează și el un subiect inedit, Mărturia preotului militar Jules Chaperon, adică prezența temerară a unui călugăr francez în Imperiul Otoman ca martor la evenimentele din Cilicia 1920, Constantinopol 1922-23, când a denunțat abuzurile și samavolniciile militarilor turci. În jurnalul său, în calitate de preot al diviziei armate franceze a Levantului, care ocupase Cilicia înfruntând trupele kemaliste, el a consemnat aceste acte comise în continuarea Genocidului.

Un subiect deosebit, Predarea Shoahului în școli și în licee. O experiență românească, abordează un alt universitar din România, Maria Radosav (n. 1952), conferențiar la Facultatea de istorie și de filozofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, profesoară de limbă, cultură și civilizație ebraică și coordonatoare a unui program destinat profesorilor de istorie, de pregătire pentru predarea Shoahului în școlile românești, autoare de cărți și de articole privind istoria și cultura evreilor din România. Aici, ea expune succint modalitatea derulării programului didactic menționat, cu beneficii în cunoașterea Shoahului.

Pe de altă parte, nume reputate de specialiști în problematica Genocidului, ca Yves Ternon, Claude Mutafian, Raymond Kévorkian, Hamit Bozarslan, Richard G.  Hovannisian, Yair Auron, contribuie cu analize care le confirmă competența. Ternon, după un concis paralelism între Genocidul armenilor și Shoahul evreiesc, revine într-o altă intervenție cu istoricul negării Shoahului, precedat de o introducere asupra noțiunii negaționism. Mutafian, la rândul său, demască atitudinea negaționistă a statului turc față de Genocidul armenilor. Kévorkian studiază aspectul economic al Genocidului. Bozarslan revelează ingineria demografică și darwinismul social din organizarea Genocidului. Hovannisian încearcă să răspundă la întrebarea Radicalizare în timp de război sau premeditare continuă? evident, referitor la Genocid. Auron ridică problema necesității de a se preda în școli Shoahul și în general genocidul.

O temă mai puțin dezbătută revine în relatarea episodului de rezistență de pe muntele Musa, episod comparat de Felicia Waldman, conferențiară la Facultatea de litere a Universității din București, coordonatoare a Centrului de studii ebraice și cercetătoare în mistica iudaică, în predarea Shoahului și în patrimoniul evreiesc din România, prin Câteva asemănări între deportarea armenilor și cea a evreilor, cu acțiuneadin ghettoul Varșoviei.

Ilustrația cărții este asigurată de grupajul fotografiilor făcute de Pascal Maguesyan, ziarist la Asociația posturilor de radio creștine francofone, fotografii însoțite de comentarii, sub titlul Locuri ale memoriei, în Siria și în Liban, pe meleagurile cândva martore ale suferinței armenilor deportați în 1915-18 și populate astăzi de armeni.

Lucrarea este, în totul, un mozaic de informații ofertante, gata de consultat asupra celor mai diverse aspecte ale Genocidului armenilor, în contextul mai larg al masacrelor făptuite în Imperiul Otoman și în paralel cu Shoahul evreiesc de mai târziu.

Sergiu SELIAN

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *