Sergiu Selian

NOTE DE LECTOR | Claude Mutafian : Ierusalimul și armenii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Despre matematicianul și istoricul de origine armeană Claude Armen Mutafian din Franța am scris când am prezentat pe atunci cea mai recentă lucrare a lui, Saga armenilor de la Ararat la Carpați („Ararat” 21-22/noiembrie 2018). De curând, el a scos de sub tipar o nouă carte, o monografie masivă și debordantă de ilustrații, cum de altfel obișnuiește să producă: Jérusalem et les Arméniens (Les Belles Lettres, Paris – 2022), titlu completat pe pagina întâi cu precizarea jusqu’à la conquête ottomane (1516) – până la cucerirea otomană. (Între timp, adică în 2018, Mutafian a realizat o ediție bilingvă, France-Arménie, des relations séculaires, publicată la Erevan.)

În Présentation, adică în prefață, după un scurt istoric despre Armenia și Palestina, autorul explicitează originea cărții sale: în 1969, în cartierul armenesc din Ierusalim, se deschisese un muzeu al Patriarhiei Armene, care avea să se închidă în 1998, iar în anii din urmă s-a decis restaurarea clădirii care fusese un orfelinat și implicit redeschiderea muzeului. Mutafian, în urma cercetărilor sale, a conchis că un muzeu – fie și cu un catalog – ar da numai o idee generală și că publicarea în paralel a unei lucrări cvasi-exhaustive se impunea ca o necesitate, pentru a expune pe larg și aprofundat multiplele relații dintre Armenia și Palestina vreme de peste 15 secole. Muzeul din Ierusalim a fost inaugurat în septembrie 2022 și aproape simultan la Paris a apărut cartea preconizată.

Volumul de 518 pagini Ierusalimul și armenii, editat în superbe condiții grafice, este – mai curând decât o istorie – o iconografie, grație copleșitoarei cantități de hărți, tabele, manuscrise, miniaturi, desene, picturi, portrete, arbori genealogici, monumente, sculpturi, monede, sigilii etc. Este o adevărată orgie de reproduceri, în care nu imaginile ilustrează textul, ci dimpotrivă, textul – atât cât este – ilustrează imaginile, și atunci în doar câteva rânduri pe pagina acaparată adesea integral de tot ce nu e text, încât tipăritura a luat aspectul unui album. Mutafian lămurește și această opțiune precizând că în locul unor texte publicate și deci cunoscute a preferat reproducerea unor pagini de manuscris, inclusiv traducerea lor, la care s-au adăugat colofoane, relatări ale istoricilor și exploratorilor etc.

Oricum, structura cărții o urmează pe cea a unui studiu istoric, respectându-se ordinea cronologică. Iar capitolele se succed după acest principiu: Primul regat al Armeniei (domnia lui Tigran cel Mare, creștinarea, scrisoarea Patriarhului Macarie al Ierusalimului către armeni, cea dintâi menționare a armenilor în Ierusalim, inventarea alfabetului armean), Persia și Bizanț (bătălia de la Avarayr, respingerea calcedonismului, mozaicurile armenești din Ierusalim, ocuparea Ierusalimului de către perși, armenii și perșii în Ierusalim), Dominația arabă (cucerirea Ierusalimului de către arabi, Anania Șiracațí, cartea armenească cea mai veche), De la al doilea regat armean la cruciadă (regatul de Vaspuracan, cruciada unui împărat armean al Bizanțului, pelerini armeni la Ierusalim canonizați în Italia, dinastiile armenești din nordul Siriei, prima cruciadă din Asia, cucerirea Ierusalimului de către cruciați, prezența Catolicosului armean Grigor II la ocuparea Ierusalimului), Reginele armene ale Ierusalimului (Arda, Morfia, Melisenda), Armenii și Siria francă (principatul armean al Ciliciei, Catolicosul Grigor III la sinodul din Ierusalim, armenii și Edessa, Catedrala armenească Surb Hacob/Sfântul Iacov din Ierusalim, vizitatori ai Ierusalimului franc, principii armeni Toros II, Mleh, Ruben II și Ierusalimul, Saladin și Guy de Lusignan), Fondarea și apogeul celui din urmă regat armean (instalarea regelui Lusignan în Levant, renașterea regatului armean, Leon I Magnificul, Rita regina armeană a Ierusalimului, Hetum I, monezi bătute în Cilicia, pelerini armeni la Ierusalim, mongolii și armenii în Siria și în Palestina, prima invazie mamelucă în Cilicia,  Leon II ultimul mare monarh al Armeniei, bătăliile din Homs cu mamelucii), Agonia ultimului regat armean (pierderi teritoriale armenești în 1266-1375, Guy de Lusignan în literatura franceză, Pierre I de Lusignan primul rege al Ierusalimului, Ciprului și Armeniei, Leon V ultimul rege al Armeniei, căderea Sisului, sfârșitul celei din urmă familii regale a Armeniei, Charlotte de Lusignan regina Ierusalimului, Ciprului și Armeniei, genealogia Lusignenilor), Dominația mamelucă (Ierusalimul armean sub mameluci, Ghetsemani parțial în posesia armenilor, cartierul armenesc din Ierusalim, khacikarurile din Patriarhia armeană a Ierusalimului, cimitirul armenesc, altarul armenesc din Betlehem, Ierusalimul armenesc văzut de călători europeni, vizitatori armeni ai Ierusalimului mameluc), Tensiuni religioase (schisma armeano-calcedoniană, pamflete catolice antiarmene, mărturii europene, scrisorile Papei Grigore IX către Catolicosul armean Constantin I și răspunsul aceluia, regele Hetum II și conciliul din Sis, Syunikul centru al opoziției la propaganda catolică, Grigor Tatevațí la Ierusalim, Catolicosatul de Sis), Manuscrise și anluminuri (traduceri făcute la Ierusalim, scriptoria din Ierusalim, manuscrise din secolele XIV-XVI, tezaure armenești din Cilicia la Ierusalim, miniaturistul Toros Roslin, Evanghelia reginei Keran).

Am consemnat succint și parțial titluri din capitolele cărții, pentru a oferi o imagine (scrisă) a bogăției de informații detaliate și scrupuloase care, în fapt, acompaniază iconografia oricum sugestivă, operație dovedind profesionalismul și tenacitatea cu care lucrează la fiecare creație a sa acest „făcător de cărți rare”, Claude Mutafian.

Sergiu SELIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published.