NOTE DE LECTOR / Aram Andonian – Exil, traumă și moarte: În drum spre Çankırı cu arhimandritul Komitas

Aram Andonian (1875-1952) a fost istoric, scriitor, ziarist armean, supraviețuitor al Genocidului din 1915-1918. La Constantinopol, unde s-a născut, a trăit și a activat, a redactat cotidianul „Surhandac“, publicațiile literare „Luys“ și „Țaghic“, publicațiile satirice „Carapnat“ și „Kharazan“. A făcut parte din grupul de intelectuali armeni arestați în seara zilei de sâmbătă 24 aprilie 1915 și deportați. În vreme ce marea majoritate a celor exilați au murit uciși sau nerezistând condițiilor inumane, el și alții, printre care muzicianul Komitas, au fost eliberați și trimiși înapoi la Constantinopol. După puțin timp, însă, Andonian avea să fie din nou arestat și expediat în lagărele din Ras ul-Ayn și Meskene. A reușit să scape și s-a ascuns la Alep, unde l-a cunoscut pe secretarul garnizoanei otomane de acolo, subofițerul Naim bey, de la care a obținut telegrame ale conducerii Junilor Turci conținând dispoziții de strămutare și de masacrare a armenilor. Avea să le publice în cadrul unei cărți biografice, Memoriile lui Naim bey, editată în 1920 în franceză și în engleză, iar anul următor în armeană sub titlul Marea crimă. Telegramele urmau să constituie documente acuzatoare în procesele intentate Junilor Turci în 1919 și apoi să fie prezentate, ca dovezi ale apărării, în procesul studentului Soghomon Tehlirian, care l-a asasinat pe Talaat pașa la Berlin în 1921.

Andonian a emigrat în Franța, unde studiase, de altfel, în tinerețe, și a fost director al Bibliotecii Nubar Pașa din Paris în anii 1928-1951, calitate în care a reușit să ascundă și să salveze colecția bibliotecii în timpul ocupației germane din Al Doilea Război Mondial. A publicat Istoria ilustrată completă a războiului balcanic în patru volume (1912-1913) și alte două lucrări despre Genocidul armean: În acele zile negre (1918) și Pe drumul exilului (1920). Viața lui a constituit, la rândul său, obiectul unei cărți scrise de Rita Soulahian Kuyumjian, The survivor: Biography of Aram Andonian (Institutul Gomidas – Londra, 2010).

Dar aceeași Rita Soulahian Kuyumjian este autoarea unui proiect mai ambițios, o trilogie intitulată April 24, 1915 și editată tot de Gomidas Institute, din care face parte biografia lui Andonian. Rezidentă în Canada, ea e de profesie psihiatră, directoare a departamentului de psihiatrie pentru pacienți externi a spitalului St. Mary din Montreal și profesor asistent la catedra de psihiatrie a Universității McGill din Montreal. Consacrată destinului celor 235 de intelectuali armeni arestați la Constantinopol, trilogia se axează pe două personalități cărora le sunt rezervate două dintre cărțile trilogiei. Ideea acestei lucrări s-a zămislit pe când, pe la sfârșitul mileniului trecut, doamna Soulahian Kuyumjian se documenta asupra Genocidului pentru a pregăti o biografie a lui Komitas. De altfel, acea biografie avea să apară în 2001, patronată de Institutul Gomidas și sub titlul Archeology of Madness: Komitas, Portrait of an Armenian Icon (Arheologia unei demențe: Komitas, portretul unei efigii armenești).

Doamna Soulahian Kuyumjian, însă, a făcut o descoperire într-adevăr cu caracter arheologic, găsind, în cursul documentării sale, într-un săptămânal parizian armenesc de odinioară, „Arevmutk“, 25 de articole publicate în serial ca o mărturie nemijlocită a primelor 72 de ore, minut cu minut, din deportarea intelectualilor armeni. Articolele, apărute între decembrie 1946 și iunie 1947, erau scrise cu acuratețe, cu minuțioasă exactitate, dar și cu umor, în orice caz cu luciditate și cu obiectivitate, ca un reportaj de la fața locului, consemnând personalitățile, faptele și vorbele multora dintre cei deportați, numiți și portretizați ca atare. Autorul articolelor era Aram Andonian, mai sus menționat, el însuși deportat și care își intitulase ciclul Կոմիտասի հետ: Ինչ պայմաններու տակ առաջացաւ Կոմիտասի մտքի տագնապը (Cu Komitas. În ce condiții a evoluat criza mentală a lui Komitas). Așadar, personajul lor central este marele muzician suprins în perioada incipientă a alienării sale care avea să se agraveze treptat până la moartea survenită în 1935. În finalul scrierilor lui care aveau să rămână neterminate (fiecare articol se încheia cu un „va urma“ -շարունակելի, chiar și ultimul care, deci, ar fi trebuit să aibă o continuare), Andonian își exprimă opinia în legătură cu cauza nebuniei lui Komitas, pe atunci manifestată doar printr-un comportament ușor bizar, considerând că nu numai exilul în sine a declanșat o tulburare care oricum amenința să se producă, ci a existat un complex de împrejurări.

Cele 25 de articole dintr-un săptămânal de circulație limitată și de atunci dat uitării (un singur articol n-a putut fi găsit) aveau să alcătuiasă substanța unui volum pe care alcătuitoarea lui l-a intitulat Exile, Trauma and Death: On the road to Çankırı with Komitas Vartabed (Gomidas Institute and Tekeyan Cultural Association – Londra, 2010). În această ediție, Rita Soulahian Kuyumjian a adăugat articolelor în traducere englezească proprie și având titluri ad-hoc care însoțesc numerotarea inițială fotografii ale unora dintre „personaje“, precum și un generos corp final de note cu precădere biografice. Este vorba, așadar, de recuperarea unui episod de importanță istorică și, în orice caz, de reconstituirea unui capitol absent din viața lui Komitas, utile atât celor care se apleacă asupra Genocidului armean, cât și celor interesați de personalitatea de colos cultural a lui Komitas.

Consecventă proiectului a cărui idee se născuse în timpul lucrului la acest volum, autoarea lui (ca inițiatoare, alcătuitoare, traducătoare etc) a continuat cu alte două volume care aveau să completez trilogia sus-menționată: Teotig: Biography și The Survivor: Biography of Aram Andonian. Unul (adică al doilea), așa cum arată titlul, este, desigur, o biografie a celui care între 1907 și 1929 a scos  un foarte instructiv și atractiv Almanahul tuturor în limba armeană (Ամէնուն տարեցոյցը), dar mai are două părți: o traducere în engleză a Monumentului martirilor intelectuali (Յուշարձան նահատակ մտաւորականութեան), în fapt o listă biografică de 761 de nume de activiști politici, scriitori, juriști, medici, editori, ziariști, deputați, clerici etc, lucrare scoasă de Teotig în 1919; mărturii scrise ale unor supraviețuitori din lagărele de la Çankırı și Ayaș. Celălalt volum (adică al treilea) este din nou o biografie, de data asta a lui Andonian, la care se adaugă, în corpul cărții, traducerea în engleză a unui articol, Nu există nimic, inclus de autorul său în scrierea În acele zile negre. Fiecare volum luat în sine, dar și toate trei laolaltă, constituie o sursă de informare asupra unui episod întunecat din istoria armeană, merit incontestabil al autoarei lor, Rita Soulahian Kuyumjian. Dar primul volum cu deosebire are o valoare atât documentară, datorită conținutului său până acum ignorat, cât și culturală, întregind, împreună cu originala monografie a alienării, portretul fie el și tragic al marelui muzician care a fost Komitas.

Sergiu Selian

by Sergiu Selian