Mons. Vartan Kechichian ne-a părăsit

Marți,  21 noiembrie, atunci când răsunau troparele Praznicului Intrării în Templu a Sf. Maici a lui Dumnezeu, praznic care este sărbătorit de Bizantini, Armeni, Latini, Maroniți și Siriaci, ne-a părăsit Monseniorul Vartan Kechichian, arhiepiscop coadjutor emerit al Ordinariatului pentru Europa Orientală al Armenilor Catolici. Î.P.S. era arhiepiscop titular de Mardin.

          L-am  cunoscut personal și l-am prețuit atunci cand era la San Lazzaro, unde se întreținea bucuros cu prietenii și chiar cu turiști, povestind despre viața sa, studiile sale la Roma, fiind mândru că grație acestora era în stare să vorbească și limba latină. Dar nu era deloc înfumurat, ci smerit și umil.

          O dată, la Colegiul Armean „Moorat Raphael”, înainte de a celebra Sfânta Liturghie mi-a  povestit că Sf. Părinte îl va numi arhiepiscop în Armenia. Departe de noi și de orașul său natal Kesab, ultima localitate armeană din  Siria, lângă granița cu Turcia. La Kesab se vorbește o limbă armeană foarte arhaică și bogată.

          S-a născut în 13 septembrie 1933. A început studiile la Colegiul Armeano-catolic, apoi a trecut la Colegiul mechitaristilor din localitatea Bikfaya, în Liban.   

          A întrat în Congregația Părinților din San Lazzaro, unde a sosit la 30 mai 1949. A continuat studiile la prestigioasa Universitate „Gregoriana”, la Roma, unde a obținut doctoratul în Filosofie și Teologie.

          La 8 septembrie 1959, adică de praznicul Nașterei Sf. Maria, sărbătoare denumită în română Sfânta Maria Mică, a fost hirotonisit preot.

          Sărbatoarea aceasta este foarte iubită și de Părinții Mechitariști, chiar în ziua aceasta, acum 300 de ani, a fost înființată Mănăstirea Mechitariștilor.

          A devenit Superior în localitatea Bikfaya  (Liban), care îl văzuse tânăr student, apoi a fost transferat în Alep (Aleppo), iar după trei ani la Paris, unde a fost director de studii.

          Între anii 1978-1982 ocupă delicata sarcină de director al Colegiului „Moorat Raphael”, apoi îl găsim la Paris din nou director la Colegiul Armean din Sèvres, unde rămâne până în anul 1990. La sfârşitul slujirii sale a fost ales drept director al Institutului Mechitarist în Orașul Etern.

    Din 1993 până în 1997 a fost director la „Colegio Mekhitarista” din Buenos Aires. A devenit apoi Abate General la ,,San Lazzaro”, până în 2000, atunci când cele două ramuri mechitariste din San Lazzaro,  Venezia și Viena, au fuzionat.

          A fost numit de Sf. Părinte Ioan Paul al II-lea, la 17 februarie 2001, drept Arhiepiscop Coadjutor pentru Ordinariatul din Europa Orientală al Armenilor catolici. În aceiași zi a fost numit arhiepiscop titular de Mardin. A fost sfințit în Liban de P.F. Nerses Bedros Tarmouni XIX, Patriarh al Armenilor Catolici, avându-i alături pe Excelențele lor Vartan Achkarian și Jean Teyrouz, actual eparh de Sainte-Croix-de-Paris pentru armenii-catolici din Franța.

 La 2 Aprilie 2005 și-a înaintat demisia și s-a mutat la San Lazzaro.

Evlavios la serviciile religioase, a fost o pildă pentru călugări şi credincioşi. În ultima vreme, copleșit de boală, vorbea foarte puțin, dar privirea sa vorbea în locul lui.

Înmormântarea a avut loc la San Lazzaro în ziua de 24 Noiembrie. A slujit împreună călugării, în rândul cărora se află și p. Hamazasp Vardapet Kechichian, nepotul lui, Î.P.S. Arhiepiscop Boghos Levon Zekiyan, arhiepiscop armeano-catolic din Istanbul. A fost înmorântat în cimitirul armenesc din San Lazzaro.

Bunul Dumnezeu să primească sufletul robului Său care a avut multe haruri pe care le-a împărțit cu generozitate celor care au fost puși de Providență în drumul lui.

Să-i fie țărâna ușoară. Veșnica pomenire!

   Giuseppe Munarini

by Giuseppe Munarini