MESAJUL PS EPISCOP DATEV HAGOPIAN ÎNTÂISTĂTĂTOR AL EPARHIEI ARMENE DIN ROMÂNIA CU PRILEJUL NAȘTERII DOMNULUI 6-01-2019

În Numele Tatălui și al  Fiului și al Sfântului Duh. Amin

,,Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi,                                                           

că pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume,                                                        

  ca prin El viață să avem.,,(I Ioan,4-9)

Iubiți credincioși, frați și surori,

Mare bucurie purtăm astăzi în
inimile noastre, căci Dumnezeu ne-a arătat dragostea Sa și ne-a învrednicit a
vesti tuturor vestea cea minunată: ,,Hristos s-a născut și ni s-a arătat!,,
Vestea minunată a Nașterii Domnului , vestea minunii celei mântuitoare este
chezășia  izbăvirii noastre! Însă
omenirea nu a fost și nu este încă în totalitate dornică a  recunoaște minunea,nu  este dornică a  crede în Hristos Mântuitorul.  Taina 
zilei de azi ne arată dragostea 
arătată de Dumnezeu nouă, nevrednicilor, dar și  slăbiciunea sufletelor noastre, răutatea ce
ne împiedică a-L accepta pe Hristos. De mai bine de două milenii  pentru mare parte a omenirii participarea la
acest praznic, trăirea tainei acestei zile, se dovedesc pur formale, fățărnicie
ascunsă sub straie de sărbătoare, fără ca cei în cauză să simtă cu adevărat
însemnătatea acestei taine pentru mântuirea oamenilor!  Pentru mulți această zi este doar un prilej
de a petrece, de a dărui sau primi cadouri, ospățul și distracția fiind pe
primul loc, unii fiind chiar încredințați că marcând în acest mod ziua de
sărbătoare fac toate cele de trebuință pentru a-și asigura mântuirea.

Nașterea lui Hristos, faptul că
ni s-a arătat ca om ,aceasta este sărbătoarea,aceasta este minunea! Domnul
puterilor, Cel al Cărui tron este în ceruri, Cel Căruia Îi slujesc îngerii,
Căruia I se închină soarele și luna,se naște din Sfânta Fecioară în ieslea cea
întunecată din Betleem. Mintea omenească poate percepe profunzimea tainei  din Betleem, poate descoperi măreția
bunătății și a dragostei ce ne-a arătat-o Dumnezeu prin trimiterea Fiului Său
în această lume pentru mântuirea noastră, doar descoperind cu ochii sufletului
plin de credință cele  povestite nouă cu
frumusețea simplității cuvintelor evangheliștilor…  Datori suntem a ne pleca frunțile  în fața bunătății Domnului, de a îngenunchea
cu sufletele pline de bucurie ,precum magii și păstorii, în fața Pruncului fără
de-nceput născut în ieslea din Betleem.

Aceasta este, iubiți
credincioși, minunea ce ni s-a arătat, bucuria acestei zile, pe care, din
păcate, o uităm atât de repede! Măreția acestei minuni, acestei taine
mântuitoare este parcă prea grea pentru noi .Nu suntem obișnuiți să trăim cu
responsabilitatea conștientizării binelui făcut pentru noi, ne temem de minuni,
de povara binelui ce ni s-a făcut! Nașterea Fiului lui Dumnezeu  este… și ar trebui să fie pentru fiecare
dintre noi, începutul unei noi vieți,  o
viață în care să ne ferim de păcate,trăind în Hristos și învrednicindu-ne de
bucuria dragostei Tatălui nostru ceresc. Pruncul Iisus s-a născut pentru noi,
și-a deschis brațele spre a îmbrățișa oamenii și a-i ocroti, a-i conduce pe
calea mântuirii , semn al dragostei Tatălui Său 
pentru noi, cei nevrednici, cei împovărați de păcatele noastre! Astăzi –
zi mare, zi de sărbătoare! S-a născut Iisus, Fiul Domnului! Pământul s-a
ridicat la cer,  acolo unde este Tronul
Domnului nostru! Ne-a deschis nouă, nevrednicilor calea spre Dumnezeu!  Ne-am gândit oare noi, păcătoșii, că nimeni
nu-L putea sili pe Dumnezeu să-și ofere spre jertfire Fiul!  Pentru Noi!? Cât de mare poate fi dragostea
Domnului pentru noi, cei creați după chipul și asemănarea Sa, cei pe care ne-a
creat spre a-i fi asemeni Lui, desăvârșiți? Doar dragoastea Sa pentru noi a
făcut  minunea Nașterii Pruncului
Iisus…pentru noi! Pentru mântuirea noastră, a oamenilor! Noi avem datoria de
a crede în El, și de a ne dovedi credința prin fapte bineplăcute Lui… pentru
bucuria  de a simți  bineplăcuta Sa binecuvântare!

Dar noi, oamenii, ce am făcut?
Am păstrat imaginea, tiparul, reprezentările unor scene ce ne înfățișau
nașterea unui prunc… fețe de păstori și magi,, cer și stele… Ce mult era
…ar fi fost pentru noi să facem mai mult! Ne era greu să acceptăm povara
conștientizării binelui!?  Ne era greu să
acceptăm că putem fi iubiți…pur și simplu,doar așa …dacă suntem buni?! Ne
era greu să acceptăm că putem fi iubiți doar așa…prin jertfa făcută de Domnul
pentru noi,  și doar pentru izbăvirea
sufletelor noastre, doar din multa Sa dragoste pentru cei nevrednici?! Vom
putea dovedi vre-o dată   că putem… sau suntem vrednici…a păși  spre ieslea cea sfântă?  Sau rămânem cei care ne amăgim cu iluzia unor
fapte pe care le considerăm minunate? 
Dar… judecata este a Domnului!

Lumea pentru care se va jertfi
Fiul Domnului a oferit o iesle umedă,o grotă întunecată spre a-L adăposti pe
Cel venit pentru mântuirea omenirii! Mai mult chiar, uciderea pruncilor din
Betleem, prigonirea celor ce-L ascundeau pe Hristos, toate acestea dovedeau
teama de tot ce avea să însemne nașterea lui Iisus și misiunea acestuia pentru
omenire! Iosif și Maria, părinții și ocrotitorii nevinovatului Prunc ,și-au dovedit
credința în Dumnezeu și încrederea în cele ce fuseseră profețite. Și-au asumat
cu dăruire și devotament toate încercările ce le fuseseră destinate doar spre
a-L ocroti pe Pruncul născut  și hărăzit
jertfirii pentru izbăvirea tuturor. Această sfântă familie simboliza încă de
atunci Sfânta Biserică în care Dumnezeu va fi pururi Domn și Mântuitor.

Iubiți credincioși, trăim
împreună aceste zile de bucurie duhovnicească, zile de sărbătoare. Să nu uităm
însă că pe calea urmării lui Hristos,pe calea credinței în Dumnezeu , nu vor fi
puține nici clipele de încercare,de ispitire, clipele când credința ne va fi
încercată de piedicile apărute în fața noastră. Să nu uităm că Dumnezeu, Cel
Care ne-a văzut nevrednici și păcătoși, ni L-a încredințat pe Fiul Său, arătându-ne
încrederea în noi, nădejdea în trezirea noastră și în întoarcerea omenirii spre
frumusețea binelui. Calea ce trebuie urmată este calea binelui, a dragostei,
calea dreptății spre care trebuie să tindem, pe care să pășim cu iubire și
fapte bune, urmând pilda veșnic vie a Mântuitorului  dăruit omenirii prin nașterea din ieslea
Betleemului.

E ziua sfântă a arătării Fiului
lui Dumnezeu,har mare dat nouă! Dar să nu uităm că Domnul se arată doar celor
care-L caută, care doresc să-L găsească. Să ne întrebăm fiecare…dorim oare cu
adevărat să-L căutăm, să-L găsim? Am ales oare calea cea bună, cea dreaptă și
bineplăcută Lui? Viața ne va răspunde fiecăruia la aceste întrebări… iar
Domnul va judeca faptele fiecăruia.

Fie ca vestea minunată a
Nașterii Domnului  să trezească în
sufletele noastre dorința de a trăi în Hristos! Ochii minții noastre privesc și
acum spre locul cel binecuvântat  unde
s-a născut Pruncul Iisus, purtat în 
brațele Fecioarei Maria,vegheat de Iosif cel bun și preamărit de
cântările îngerilor!  Pruncul cel
nevinovat avea nevoie de ocrotire, de dragoste, iar noi putem și acum să  le oferim, purtându-l în inimă,în suflet… Dar
mai ales încercând să fim vrednici pentru a ne bucura de dragostea Sa, de
puterea Sa ocrotitoare.

Să ne unim glasurile și
gândurile în rugăciune, iubiți credincioși, să ne rugăm Pruncului Iisus pentru
înnoirea noastră,pentru întărirea credinței noastre, pentru ca să reverse din
preaplinul bunătății Sale stropi de har asupra celor ce cred în El. Lumina
tainei acestui praznic să ne călăuzească pașii pe calea bineplăcută Tatălui
nostru care este în ceruri. Să ne rugăm Lui 
pentru binele oamenilor, pentru pace, bucurie și mântuire.

Ne rugăm ca puterea cea ocrotitoare a Domnului să fie pururi cu noi, iar Dreapta Sa păzitoare să fie pavăză de iubire dumnezeiască pentru toți creștinii armeni și români, pentru popoarele și țările noastre, pentru toți cei care se închină  Celui Care ,,pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis în lume…ca prin El viață să avem”.

Hristos s-a născut
și ni s-a arătat!

Fie binecuvântată
arătarea lui Hristos!

Amin

by Mihai Stepan Cazazian