Mihai Stepan Cazazian

MESAJUL PREMIERULUI NIKOL PASHINYAN CU OCAZIA ÎMPLINIRII A 30 DE ANI DE LA POGROMUL DE LA BAKU

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Stimați compatrioți,

Astăzi cinstim amintirea
nestinsă a victimelor masacrelor armenilor din capitala Azerbaidjanului, Baku,
ale purificărilor etnice și deportărilor în masă. Acum 30 de ani comunitatea
internațională a fost martoră și a condamnat masacrarea populației armene din
Baku.

Ca urmare a politicii de
represiune și purificare etnică dezlănțuită după crimele de la Sumgait, din
comunitatea armeană din Baku, ce număra 250 de mii de oameni, în anul 1990 mai
rămăseseră doar 35-40 de mii de suflete, în mare parte oameni în vîrstă și
lipsiți de ajutor. Soarta lor urma să fie și mai cruntă. Sute de morți,
schilodiți și dispăruți fără urmă, zeci de mii de refugiați: cu aceasta s-au
soldat masacrelor antiarmenești de la Baku ce au durat circa o săptămână.

Armenii din Baku nu
reprezentau nicio amenințare pentru Azerbaidjan, pentru autoritățile sau
forțele politice ale țării. Voiau doar să trăiască acolo unde s-au născut ei și
strămoșii lor. Cu toate acestea erau priviți de către Azerbaidjan drept o
amenințare numai din pricina apartenenței lor etnice.

La Baku armenii au locuit
veacuri la rând și i-au imprimat acestui oraș o reală trăsătură multiculturală.
În secolul al 19-lea au avut o contribuție deosebită în punerea bazelor și
dezvoltarea industriei petroliere. Este inestimabil aportul armenilor la
dezvoltarea orașului și în perioada sovietică.

La 30 de ani după
evenimente, în Azerbaidjan nu există nici o urmă de respect și compasiune față
de victimele masacrelor antiarmenești. Acele câteva voci, care au avut curajul
să amintească chiar și în creații literare de tragedia abătută asupra armenilor
din Baku, au fost țintuite la stâlpul infamiei și declarate în mod oficial trădătoare.

În Azerbaidjan chiar și
astăzi masacratorii care s-au răfuit cu oameni neajutorați sunt așezați în
rândul eroilor, iar crimele comise de aceștia sunt considerate drept o pagină
glorioasă a luptei pentru suveranitatea și integritatea teritorială a țării.

Din păcate, trebuie să
observăm că cele trei decenii trecute nu au fost pentru Azerbaidjan o perioadă
de reevaluare, regret și dorință de împăcare. În acest timp am fost martori
încercării de exterminare a populației armene din Arțah, eliberării și
glorificării ucigașului Ramil Safarov, torturării și uciderii cu cruzime a
bătrânilor neajutorați dintr-un sat de graniță din Arțah, în aprilie 2016. În
Azerbaidjan armenofobia a devenit politică de stat și crez.

Dragi compatrioți,

Astăzi ne exprimăm
recunoștința tuturor forurilor internaționale și parlamentelor care au răspuns
și au documentat aceste evenimente, condamnându-le și aducându-le în văzul
lumii.

Plecându-mi capul în memoria victimelor noastre nevinovate, declar cu toată răspunderea: nu vom mai permite noi încercări de exterminare sau deportare a armenilor. Republica Armenia, Republica Arțakh și armenii din întreaga lume își vor uni întregul potențial pentru asigurarea dreptului poporului armean la existență și dezvoltare pașnică în patria sa istorică, inclusiv în Arțakh.