MESAJUL AMBASADORULUI HAMLET GASPARIAN, CU OCAZIA ZILEI COMEMORĂRII VICTIMELOR GENOCIDULUI ARMEAN 24 aprilie 2013, București

Dragi compatrioți și prieteni,

Astăzi omenirea progresistă marchează alături de noi și se pleacă în fața memoriei victimelor nevinovate din 1915. În acel an poporul armean a primit o lovitură de moarte : în Turcia otomană, prin nimicirea și lipsirea de teritoriile sale istorice a unui întreg popor, a fost aplicată monstruoasa politică de soluționare definitivă a „Chestiunii Armene”, politică dinainte plănuită.

Cei ce au conceput și pus în aplicare acest plan, membrii guvernului junilor turci, au evitat la vremea aceea răspunderea juridică, ba mai mult, capii acestora au fost chiar considerați eroi.

Supraviețuitorii genocidului și urmașii acestora au rămas până astăzi deposedați de drepturi: nu numai că nu le-au fost restituite sau despăgubite fostele bunuri și averi, dar până astăzi le este interzisă prin lege întoarcerea în leagănul lor istoric.

Din cauza situației politice internaționale neprielnice dintre cele două războaie mondiale și de după acestea, comunitatea internațională nu a dat evaluarea juridică și politică meritată politicii genocidare plănuite și aplicate de guvernul junilor turci. Mai mult, în acest răstimp deciziile politice internaționale au fost adoptate și tratatele internaționale au fost încheiate în detrimentul intereselor Armeniei și poporului armean, ale căror grele urmări le suportă Armenia de astăzi.

Numai în ultimii 30 de ani aproape douăzeci de state și organizații internaționale din întreaga lume au recunoscut și condamnat în mod oficial Genocidul Armean. În timp ce succesorul de drept al guvernului junilor turci, Turcia contemporană, continuă să nege realitatea istorică a Genocidului Armean și nu recunoaște drepturile poporului armean.

Refuzul Turciei de a recunoaște Genocidul Armean și a elimina urmările acestuia reprezintă astăzi o amenințare serioasă la adresa Armeniei și poporului armean, întrucât urmările catastrofale ale genocidului le-au suportat și le suportă nu numai supraviețuitorii și urmașii acestora, ci Armenia și întregul popor armean. Armenia este supusă presiunilor politice și economice, blocadei și izolării, amenințărilor militare, ceea ce frânează dezvoltarea țării și îmbunătățirea vieții locuitorilor săi, creează o atmosferă de nesiguranță și pe mulți îi determină să emigreze.

Supraviețuitorii genocidului și urmașii lor din diverse țări ale lumii fac față și astăzi loviturilor sorții, în anumite țări sînt supuși persecuțiilor și practicilor discriminatorii sau devin ținte ale extremiștilor. Ei cad victime războaielor și dezbinărilor interne, cum se întâmplă astăzi în Siria, cum s-a întâmplat ieri în Irak, mai înainte în Liban și în alte părți, unde în ultimii 40 de ani comunități armene compacte și puternice au scăzut și slăbit în mod considerabil.

La nivel mondial, chiar și în societățile libere și democratice, armenii își pierd treptat identitatea, își uită limba maternă, se îndepărtează de credința și cultura strămoșească, își rup legătura vitală cu mediul armenesc. Acest genocid alb slăbește potențialul armenilor și șubrezește fundamentul Patriei Mamă, generând pentru toți armenii serioase probleme demografice.

Chiar și în cazul asimilării complete în societățile locale, supraviețuitorii genocidului și urmașii lor nu se pot scutura definitiv de urmările genocidului, întrucât sunt nevoiți să-și ascundă identitatea, să-și introvertească suferința, să suporte îndelungi complexe psihologice.

Iată ce fel de provocări se ridică astăzi în fața Armeniei și armenilor. Pe lângă eforturile menite să rezolve problemele politice, economice și sociale actuale, noi suntem nevoiți să depășim și urmările tragicului nostru trecut.

Ca Patrie comună a tuturor armenilor, Armenia și-a asumat apărarea drepturilor poporului armean pe plan internațional și a introdus recunoașterea Genocidului Armean în agenda politicii sale externe. Astăzi, atât pe căi diplomatice, cât și prin mijloace materiale, Armenia încearcă să întindă o mână de ajutor armenilor din Siria aflați într-o situație grea și sprijină stabilirea în Armenia a unora dintre aceștia.

Dragi prieteni,

Desigur că întotdeauna, vorbind despre această tragedie umană, trebui să comemorăm sutele de mii de greci, asirieni și kurzi, care împreună cu noi au fost supuși deportărilor și masacrelor.Trebuie să avem cuvinte de laudă și să ne amintim de acele familii turce și kurde care, asumându-și pericolul, s-au încumetat să-i ascundă pe armeni salvând astfel viața multor oameni, mai ales a orfanilor, dintre care o parte au fost apoi predați organizațiilor umanitare și instituțiilor armenești de binefacere. Noi suntem recunoscători poporului arab care a acordat primul adăpost și s-a îngrijit de cei salvați din lagărelor morții. Ne exprimăm adânca recunoștință Americii și acelor țări și popoare europene, printre care României și poporului român, care și-au deschis porțile și au dat un acoperiș supraviețuitorilor genocidului din 1915.

Le mulțumim tuturor acelor guverne și parlamente care au recunoscut Genocidul Armean și care continuă să lupte împotriva oricăror manifestări xenofobe și rasiste. În același timp, salutăm acele cercuri politice și publice ale comunității internaționale, pe acei istorici, cercetători, scriitori, jurnaliști și artiști care, conștienți de gravitatea și importanța acestei chestiuni, își fac auzit protestul și cer dreptate.

Salut în special acele apeluri ce se fac auzite din ce în ce mai tare în societatea turcă, apeluri care cer revizuirea în mod cinstit a istoriei propriei țări și întoarcerea aceastei pagini negre.

Noi considerăm că aceasta este singura cale spre reconciliere, și nu politica minciunii, a falsului și crearea blocurilor propagandistice antiarmenești, a cărei singură consecință poate fi adâncirea prăpastiei dintre popoarele armean și turc și punerea în pericol a viitorului regiunii noastre extrem de sensibile.

by Mihai Stepan Cazazian