MĂRTURII / V.Staryk : Cernăuţii armeneşti

Primii colonişti armeni s-au aşezat în Cernăuţi anterior administraţiei austriece. Chiar primul recensământ al populaţiei oraşului, care a avut loc în iunie 1774, din ordinul guvernatorului militar rus, contele Voronţov, a arătat că 8 negustori armeni se află în Cernăuţi, alături de cei 227 de plătitori de taxe (Pavlo, Stefan, Grigori, Norciz, Stefan, Toma, Ovanes şi Mane). Un comentariu interesant a fost adăugat acestei liste: «Aceşti străini armeni au rezidenţă permanentă în Sniatin; totuşi, ei locuiesc în Cernăuţi, pentru a-şi desfăşura comerţul ».

Pe primul plan cadastral al oraşului Cernăuţi (1782) putem găsi casele armenilor locului – majoritatea arondaţi Bisericii romano-catolice a Sfintei Cruci (1787-1814), care a rămas locul lor de rugăciune până la construirea unei biserici armeneşti separate, care a fost finalizată în anul 1875. Aşadar, Bogdan Axenti, un armean din Sniatin, Ignacy Antonowicz, un armean din Stanislaviv, alături de colegul său Jakob Symonowicz, au locuit la intersecţia străzilor actuale Sholem Aleichem şi Karl Liebknecht; Kristof Petrowicz, un armean din Horodenka, a locuit la casa cu nr. 29 din Strada Principală; casa cu nr. 29 de pe strada Sahaydachnyj a fost proprietatea unui alt armean din Sniatin; Kajetan Theodorowicz* a locuit la intersecţia actualelor străzi Holovna/Principală şi Kochanowski. Faimoasa familie armeană Mikuli, care au fost proprietarii hotelului «Moldavia», situat în strada actuală Holovna, la nr.41, a organizat concertul lui Franz Liszt în 1847. Unul dintre reprezentanţii familiei Mikuli, elev al lui Frederik Chopin, a devenit un celebru pianist şi compozitor; este vorba de Karl Mikuli, care a fost prieten cu Franz Liszt pentru mult timp; a fost unul dintre fondatorii vieţii muzicale profesioniste în Cernăuţi. Ulterior, casele armenilor cernăuţeni s-au comasat în jurul străzilor actuale Armenească, Lomonosov şi Ucraineană. În anul 1910, trăiau 310 armeni în Cernăuţi.

Un istoric evreu de marcă, Zvi Yavetz, a scris următoarele despre armeni în cartea sa «Amintiri despre Cernăuţi, unde locuiesc oameni şi cărţi »:
«Armenii erau un alt mic grup etnic din Bucovina; aparţineau Bisericii Gregoriene. La început, s-au stabilit la Suceava, au arendat pământ şi au fost fermieri; primele lor case au fost construite acolo. Mai târziu, comerţul a devenit principala lor ocupaţie şi s-au transformat în negustori iscusiţi. Mulţi oameni le invidiau succesul şi de aceea erau consideraţi câini şireţi. Majoritatea familiilor predominante din secolul al XIX-lea erau Wartarasiewicz, Petrowicz, Symonowicz şi Stefanowicz – şi trebuie să menţionăm că niciunul dintre numele acestor familii se termină cu sufixul „ian”. Au fost medici şi ingineri, moşieri şi înalţi demnitari printre ei. Pe lângă Suceava, erau consideraţi români, iar pe lângă Cernăuţi, polonezi. Talentul lor de a se adapta uneori a stârnit admiraţie ».
Ţinând seama de cele spuse mai sus, este meritoriu să reţinem atenţia cititorilor cu necrologul deputatului din Dieta Bucovinei şi din Parlamentul Austriac, Stefan Stefanowicz, care a locuit în strada Holovna, la casa cu nr.133. Acest necrolog a fost publicat în anul 1900, în ziarul ucrainean «Bukovyna», şi aflăm că «decedatul a fost un moşier armean singuratic, care a tratat mereu corect poporul ucrainean, îndeosebi pe deputaţii ucraineni din Dieta Bucovinei şi Parlamentul Austriac; în aceste circumstanţe, toată lumea l-a privit ca pe un ucrainean ».

Casa lui Stefan Stefanowicz şi casa fiului său, Kajetan Stefanowicz, care a fost preşedintele Consiliului Cultural Bucovinean şi a locuit în casa cu nr.1 in strada Lomonosov, sunt monumente arhitecturale, care arată bunul gust şi simţul estetic al proprietarilor lor. Aceeaşi calitate arhitecturală o regăsim la casele altor familii armeneşti – casa cu nr.14 a familiei Wartanowicz din strada Armenească; casa cu nr. 51 a familiei Petrowicz din strada Ucraineană; casa cu nr.30 a familiei Wartarasiewicz din strada Armenească; casa cu nr. 21 a lui Ignacy Symonowicz din strada Ucraineană; casa cu nr.18 a lui Michal Bohosiewicz din strada Ucraineană.
Toate familiile armeneşti menţionate mai-sus şi multe altele au fost întemeietorii Bisericii Armene Catolice a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, care a fost proiectată de celebrul arhitect Josef Hlavka şi construită între anii 1869-1875. Situată pe strada Ucraineană nr.21, această biserică este un monument arhitectural de importanţă naţională. Portretul fondatorului acestei biserici, preotul armean catolic Florian Mitulski, este păstrat în Muzeul de Istorie Regională din Cernăuţi.

Nu departe de biserică, la casa cu nr.16 de pe strada Armenească a funcţionat Şcoala Armeană cu internat pentru elevii de la şcolile din Cernăuţi, care a fost întemeiat în anul 1897, prin efortul următorului preot armean catolic Kajetan Kasprowicz. Această instituţie a acordat adăpost pentru o sută de copii săraci în fiecare an– nu doar armenilor, ci şi tuturor catolicilor locali de diverse rituri. «A donat casa sa şi toate economiile sale pentru nevoile Şcolii cu Internat, iar el a trăit în sărăcie », – ne spune biografia lui K.Kasprowicz. Nu e de mirare că mii de locuitori ai Cernăuţilor, indiferent de etnie, au urmat sicriul lui K.Kasprowicz în timpul înmormântării sale din anul 1909, curând Şcoala Armeană cu Internat a preluat numele său.

Pietrele funerare de pe mormintele cetăţenilor cernăuţeni de origine armeană nu sunt numeroase, dar sunt opere de artă armenească; decoraţia conţine urme din crucile tip khachkar, o piatră memorială unică în Armenia. Unul dintre cele mai vechi morminte armeneşti din cimitirul ucrainean aparţine lui Karapet Jakubenz, care a murit în anul 1868, la vârsta de 44 ani; epitaful său a fost scris în armeneşte şi nemţeşte.
O mulţime de pietre de mormânt artistice ale familiilor armeneşti au fost transferate în cimitirul ucrainean din vechiul cimitir catolic, care era situat în preajma actualei biblioteci universitare. Cea mai elegantă piatră de mormânt clasică a aparţinut familiei Abrahamowicz şi a fost construită în formă de portic cu patru coloane; adăposteşte rămăşiţele pământeşti ale Gertrudei Abrahamowicz. Mormântul preşedintelui curţii provinciale din Liov, Jakob Symonowicz (1827-1905), este situat în sectorul 51; un deputat al Dietei provinciale a Bucovinei, Krzysztof Bogdanowicz (decedat în 1875) a fost îngropat în sectorul 52, în capela familiei Bogdanowicz; mormântul faimoşilor preoţi armeni catolici Florian Mitulski şi Kajetan Kasprowicz se află tot în sectorul 52. Primul primar autonom al Cernăuţilor, Jakob Petrowicz, a fost îngropată în sectorul 53, lângă mormintele altor primari, în cea mai distinsă parte a cimitirului ucrainean.
O parte considerabilă a populaţiei armene din Cernăuţi a imigrat în ţările occidentale în timpul şi după cel de-al doilea război mondial, restul populaţiei armeneşti a suferit represalii şi deportări orchestrate de autorităţile sovietice. Puterea comunistă a închis toate bisericile armeneşti, instituţiile şi organizaţiile publice. Revitalizarea vieţii publice a armenilor cernăuţeni a devenit posibilă în noul stat ucrainean independent.

Sursă: http://buktolerance.com.ua/?p=5830&lang=en

Traducere din limba engleză: Corina Derla

Suceava, 24 februarie 2021

Notă: Kajetan Theodorowicz din Cernăuţi a dăruit statuia Sfântului Caietan bisericii romano-catolice Sfântul Johannes von Nepomuk din Suceava în anul 1861.  Sfântul Caietan spunea: „Nu cu iubirea sentimentală, ci cu iubirea faptelor se purifică sufletele”.

by Mihai Stepan Cazazian