MĂRTURII / “ȘEPORUL” (GOARNA) A RĂSUNAT DIN NOU PENTRU ARMENI

În anul  2016, am avut bucuria să primesc o copie a ziarului “Șepor” (Goarna), primul ziar armenesc scris, cules, tipărit și publicat în mare parte de tatăl meu, Levon Lanis (Șahazizian). Acest ziar a aparut în București iar primul număr este datat Iulie 1912. Cele 7 numere ale ziarului ce au apărut între anii 1912 si 1913, au fost descoperite în subsolul Bibliotecii Armene “Dudian” din București.

Țin sa mulțumesc pe această cale tuturor celor care au contribuit la descoperirea acestor ziare – mărturii rare ale vieții culturale armenești din România de dinainte de Primul Razboi Mondial și mulțumesc în mod special Dlui. Mihai Stepan Cazazian, redactorul șef al revistei “Ararat”, pentru contribuția sa în readucerea la lumină a “Șeporului”.

 Mărturisesc că dupa ce am primit e-mailul cu paginile miniaturizate ale ziarului am lucrat mai multe zile să tipăresc cât mai citeț paginile primite, am început să răsfoiesc aceste pagini cu mare emoție și interes, gândindu-mă tot timpul că ele au fost scrise, redactate și tiparite de tatăl meu, acum peste 100 de ani, că ele au rezistat la trecerea acestui mare interval de timp și că ele reprezintă astăzi pagini din istoria Armenilor din România.

Mai mult decât atât, trebuie să pomenesc că pentru tiparirea acestui ziar în tipografia “SOCEK” (modernă pe atunci), Levon Lanis a adus, pe banii lui, matrițele literelor armenești din Bolis (Istanbul), matrițe ce au fost folosite mulți ani după aceea, de toți cei care au  tipărit carți sau alte materiale armenești în România. Sper ca aceste numere ale ziarului “Șepor” vor fi păstrate, în viitor, la loc de cinste în Biblioteca Armeană din București și că o copie a lor, va putea ajunge în Armenia, la Erevan, pentru a fi păstrate în patrimoniul cultural al scrierilor armene.

Vorbind despre conținutul “Șeporului”, este uimitor că, în urmă cu peste 100 de ani, în 1912, Levon Lanis a formulat linile directoare care urmau sa conducă ziarul său, și care pot ghida orice ziar armean care a apărut de atunci și pâna astazi sau orice  ziar care ar urma sa apară în viitor.

 Levon Lanis spune că “Șeporul” va încerca, pe toate căile, să impingă înainte dezvoltarea fizica și sufletească a comunităților armene, să facă tot posibilul ca ziarul să contribuie la dezvoltarea vieții sociale a comunității armene din România.

Levon Lanis mentionează că pentru orice nație este esențială problema exprimarii sale în limba sa, prin cultura sa, prin trecutul său, prin menținerea civilizației sale. Levon Lanis mai spune că este absolut vital pentru armeni să prezinte celorlalte neamuri limba lor, trecutul, istoria și viața lor socială.

Levon Lanis încheie introducerea inclusă în primul număr al ziarului său spunând că acest ziar apare într-un moment însemnat pentru Armenii din lume și anume se suprapune sărbatoririi a 1500 de ani de la apariția literelor armenești. “Șeporul” trebuie să participe la această sărbătoare și să fie o forță care să îndemne noua generație să-și păstreze limba, istoria și cultura.

Cred că nu se poate vorbi de acest ziar armenesc făra a pomeni că Levon Lanis a inclus în paginile ziarului și literatură românească – o poezie de Carmen Sylva (Regina Elisabeta a României) sau cateva pagini despre Ion Luca Caragiale, cel ce urma să ajungă cel mai mare dramaturg al literaturii române.

Nu pot încheia povestea Șeporului, fără a menționa că ziarul a prezentat pentru prima oara în paginile sale Catedrala Armeană din București, biserica cu care toți armenii din România se pot mândri. Această biserică a fost concepută ca să fie o copie a Catedralei mamă a Bisericii Armene, Catedrala Etchimiadzin de lângă Erevan (reședința Catoligosului Tuturor Armenilor).

Conducerea Comunității Armene din România a ales pe vestitul Architect si Inginer Grigore Cerchez (armean de origine) să clădească această biserică.

Grigore Cerchez a fost unul dintre cei mai mari arhitecți din România care pe lângă Biserica Armeană din București, s-a distins prin construcția a mai multor clădiri importante pe care le-a proiectat și construit, dar în special prin clădirea Institutului de Architectură “Ion Mincu” din București.

Pentru construcția Bisericii Armene din București, Grigore Cerchez a fost în Armenia de unde s-a întors cu schițele bisericii din Etchimiadzin. Folosind aceste schițe lucrând împreună cu alt arhitect vestit din România, Dimitrie Maimarolu au construit această Biserică Armenească.

Levon Lanis a fost și el impresionat de opera arhitectonică creată de Cerchez si Maimaroiu încât fotografia publicată în primul număr al Seporului a trimis-o la New York la ziarul “Gotchnag” care a publicat-o. Biserica a fost popularizată în SUA  încă din 1912 , mult înainte de a fi fost complet terminată  ceea ce s-a întâmplat abia în 1915.

Vreau să închei aceste câteva rânduri despre Șepor reamintind armenilor din Romania că acum peste 100 de ani, un ziar armenesc a văzut lumina zilei în București și în plus, aș vrea sa invit pe toți cei ce au curajul, să se aventureze în răsfoirea și citirea celor 7 numere ale ziarului apărut.

citește aici revista Șepor

Lanis Anton Șahazizian

by Lanis Sahazizian