MĂRTURII | „Între Ruși și Ucraineni” (fragment) de Vartan Mestugean

XII (Continuare dela No. 158 – Ararat)

„Ucrainenii au refuzat din prima zi să recunoască guvernul Lenin-Troțki.

Relațiunile încordându-se din ce în ce, Guvernul bolșevic a trimis Ucrainei, în ziua de 4 Decembrie, 1917, un ultimatum, prin care o soma: a) să nu mai dezarmeze trupele bolșevice; b) să nu mai retragă trupele ucrainene depe front; c) să îngăduie ca trupele bolșevice să treacă prin Ucraina spre a pleca în ajutorul cazacilor; d) să-și dea sprijinul pentru potolirea contra revoluției pe care o încercau cazacii conduși de Kornilov și Kaledin.

Ucraina urma să-și dea răspunsul în 48 de ore, știind că, în caz contrariu, guvernul bolșevic se va socoti în stare de război cu Ucraina.

Răspunsul fu categoric. Ucraina contesta altora dreptul de a se amesteca în treburile ei și de a-i impune o formă de guvernământ ce nu-i convenea, nevoind să ajungă o țară anarhică ca Rusia ocârmiută de bolșevici. Ea respinse toate punctele din ultimatum.

Războiu isbucni.

Trupele bolșevice erau concentrate la nordul Ucrainei, în apropiere de Briansk. Ele înaintară având de obiectiv Kievul. Bolșevicii începură prin a ocupa Charkovul pe care Ucrainenii puseseră stăpânire la începutul lui Decembrie. Aci, ei arestară pe generalul Coandă și pe alți unsprezece ofițeri români.

Întregul Stat-major ucrainean din Petersburg, împreună cu comandantul și corpul ofițeresc fu deasemene arestat. Haidamacii (trupele ucrainene) erau în neputință să reziste năvalei bolșevice. Se dădeau lupte crâncene cu rezultat favorabil pentru bolșevici. Kievul era primejduit.

Între timp, armata română ocupase Chișinăul. Evenimentul stârni speranțe la Kiev. Venicenko declară că apropierea Românilor însemna sfârșitul anarhiei și că ordinea urma să se restabilească și în Ucraina, ca și în Basarabia.

Totuși, bolșevicii, comandați de colonelul Muraviev, înaintau vertiginos. Ei au înconjurat Kievul, bombardându-l șapte zile în șir și făcând mii de victime în populația civilă. Haidamacii fură nevoiți să se retragă și Rada părăsi Kievul.

De fapt, Republica națională ucraineană era desființată. Bolșevicii își întinseseră dominațiunea peste toată Ucraina, afară de Odesa.

La Kiew se instală Rada ucraineană bolșevică cu program maximalist.

Ocuparea Odesei – După căderea Kievului, îndrăzneala bolșevicilor din Odesa nu mai cunoscu nicio margine. Ucrainenii erau în mod evident în neputință de a le ține piept. Lovitura era așteptată din moment în moment. Ea isbucni în noaptea de 12 – 13 Ianuarie 1918, când bolșevicii ocupară prin surprindere Poșta, Telegraful, Banca Națională, Palatul Statului-Major și alte instituții publice. Ucrainenii rămâneau cu gara și cu căzărmile din apropiere.

În ziua de 14 Ianuarie, bolșevicii se pregăteau pe față să alunge cu totul din oraș pe ucraineni. Se făceau transporturi de trupe în camioane automobile în cari soldații erau îngrămădiți în piramide cu armele îndreptate spre publicul ce circula pe străzi.

Locuitorii fură treziți din somn de bubuitul tunului și de pocniturile mitralierelor. Bolșevicii atacaseră gara spre a alunga pe haidamaci, cari sub scutul automobilelor blindate, au înaintat până în centrul orașului. Publicul asista grămadă la desfășurarea luptei, adăpostit prin ganguri. Gloanțele șuerau dealungul stradei isbindu-se uneori și de obloanele magazinelor închise. Un glonte îmi șueră pe lângă urechi și mă obligă să mă retrag mai spre fundul gangului unde mă aflam. Două tunuri grele, așezate la capătul străzii Pușkinskaia, lângă Operă, bombardau gara. Obuzele treceau pe deasupra orașului nemerind uneori în clădiri particulare din cauza tirului neregulat, datorit lipsei ofițerilor. Grupuri de haimanale înarmate umpleau străzile ducându-se spre locurile de luptă. Din distanță în distanță se ridicau baricade construite cu pietre de pavaj, bănci și firme smulse de pe la magazine. Se trăgea din toate părțile. Automobile sanitare circulau în toate direcțiile transportând răniții. În această cumplită învălmășeală, vânzătorii de ziare desfăceau publicului strâns prin ganguri și curți ediții speciale cu știri alarmante favorabile bolșevicilor.

Luptele, care începuseră în noaptea de Duminică, se terminară Miercuri pe înserate, cu înfrângerea ucrainenilor.

Situația acestora devenise cu atât mai critică cu cât intrase în acțiune și artileria flotei. Ofițerii ucraineni și haidamacii se retraseră spre Tiraspol.

Imediat, echipe de marinari și bolșevici începură percheziția caselor particulare sub motiv de a găsi arme, bombe și contrarevoluționari ascunși, dar, în realitate, spre a jefui. O astfel de percheziție se făcu și în camera ocupată de scriitorul acestor rânduri, în casa Aktarov din B-dul Ekaterinskaia, ce duce dela Operă la gară, adică teatrul principal al luptelor. Doui bandiți înarmați mă întrebară dacă am ruje adică arme și ruble, la care răspunsei printr’un niet categoric. În momentul acela, pe acoperișul casei se declanșase o strașnică fusiladă. Erau urmăriți niște bieți ofițeri ruși. Bandiții plecară lăsându-mă în pace.

În Duminica ce urmă, se făcu înmormântarea celor căzuți în lupte.

Erau peste 200 de sicrie purtate de tovarăși spre cimitir. Nici un preot. Miile de soldați, de muncitori, de femei și fete tinere cari urmau sicriile, își cântau imnurile lor drept rugăciuni. Muizicile intonau Marseileza. Din când în când, se auzea din mulțime strigătul de dolo burjui, adică jos burghezii.

Printre cei morți erau și vre’o sută de matrozi. Ca un omagiu adus acestora, trupurile lor erau purtate descoperite. La cei mai mulți dintre acești „eroi” s’au găsit zeci de mii de ruble.

Vartan MESTUGEAN

Ararat – „Amintiri din Rusia”, iulie 1939, numărul 171

ilustrațiile preluate de pe internet

by Mihai Stepan Cazazian